Biserica ortodoxă îl sărbătorește miercuri, 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Este sfânt militar și protector al armatelor, ca și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, înzestrat cu darul săvârșirii minunilor și foarte popular în rândul credincioșilor. Moaștele sale se află la Tesalonic, oraș al cărui ocrotitor este.
O viață legendară
Ce se știe cu siguranță este că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a suferit martiriul în jurul anului 300, în timpul împăratului Dioclețian. O tradiție târzie afirmă că era un bărbat renumit prin cultura și viața lui demnă. Împăratul Maximian, asociatul la domnie al lui Dioclețian cu titlul de cezar, l-a numit proconsul în Grecia, dar, aflând că este creștin, l-a supus unor chinuri îngrozitoare. Deși se afla în închisoare, Dimitrie a continuat să mărturisească pe Hristos și să condamne închinarea la idoli, încât mulți se adunau să îl asculte. Pentru a-i pedepsi pe creștini, care erau din ce în ce mai numeroși, împăratul a organizat mai multe lupte între gladiatori bine pregătiți și creștini. Nefiind antrenați, aceștia erau victime sigure. Un tânăr creștin, scandalizat de crimele gladiatorului Lie, favoritul împăratului, i-a cerut lui Dimitrie să se roage și să-l binecuvânteze, pentru a-l birui pe Lie. Făcându-i semnul crucii pe frunte, Dimitrie i-a spus lui Nestor: „Du-te, pe Lie îl vei birui și pe Hristos Îl vei mărturisi“. Acest lucru s-a și întâmplat, căci Nestor, făcându-și cruce și spunând: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!“, a reușit să-l înfrângă și să-l străpungă cu lancea pe Lie. Înfuriat de moartea favoritului său, împăratul a poruncit să i se taie capul lui Nestor, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Tradiția mai spune că, în locul sângelui, din trupul lui Dimitrie a început să izvorască mir frumos mirositor și tămăduitor de boli.
Se pare că Dimitrie a fost înmormântat inițial la Sirmium. În urma vindecării sale miraculoase, guvernatorul Iliricului, Leontie, a mutat moaștele sale la Tesalonic, construind o frumoasă biserică în cinstea lui. Ziua mutării moaștelor, 26 octombrie 413, a devenit ziua de prăznuire a Sfântului.
Sâmedru, Ziua Soroacelor
Ziua sărbătorii creștine a Sfântului Dumitru este numită popular Sâmedru. Împreună cu Sângiorzul (Sf. Gheorghe), Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie până la 26 octombrie, având ca mijloc al anotimpului data de 20 iulie (Sântilie); iarna, între 26 octombrie și 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). În ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, oamenii aprind focuri în curți. Peste acestea obișnuiesc să sară copiii, pentru a fi sănătoși, sau tinerii, pentru a se căsători. Cărbunii rămași sunt sfărâmați și presărați prin grădini și livezi, pentru ca anul ce va veni să fie îmbelșugat. Se crede că dacă este belșug de gutui și nuci, iarna va fi grea. În această zi se fac pomeni pentru morți, femeile împărțind copiilor nuci, mere, struguri și prune uscate. Ziua propriu-zisă a Sfântului Dimitrie este considerată un adevărat indicator meteorologic. Dacă este frig, iarna va fi bună. Dacă este nor, vânt și ploaie, va fi zăpadă multă, ger și o iarnă lungă.
Comentarii