Sfântul Andrei este sărbătoarea magiei şi a strigoilor

Sfântul Andrei este ocrotitorul românilor, deoarece el este cel care a creştinat poporul român după ce a poposit în Dobrogea.

Data de 30 noiembrie este cunoscută drept ziua Sfântului Andrei, o zi încărcată de simbolistică, superstiţii şi datini de sorginte precreştină. Se spune că Sfântul Andrei este ocrotitorul românilor, deoarece el este cel care a creştinat poporul român după ce a poposit în Dobrogea. Prima biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre şi primii preoţi ortodocşi poartă marca Sfântului Andrei, produs direct al acţiunilor acestuia.

Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida, un orăşel de pe malul lacului Ghenizaret. Este fiul lui Iona, din Galileea. Numele Andrei derivă din grecescul „Andreas”, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Sfântul Andrei, numit şi „cel dintâi chemat”, a fost primul propăvăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Apostolul, propovăduitorul şi proorocul Andrei a fost primul care i-a urmat lui Hristos. Propovăduind creştinismul, Andrei a trecut prin Asia Mică, Macedonia, a ajuns la Marea Neagră, a trecut Crimeea şi şi-a continuat drumul de-a lungul Niprului. Potrivit surselor bisericeşti, Sfântul Andrei a primit moarte martirică în Patras. El a fost răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”. Fiind premergătoare zilei naţionale, Sfântul Andrei uneşte spiritual sărbătorii Bisericii Ortodoxe Române cu sărbătoarea României.

Tradiţii de sfântul Andrei

Sărbătoarea Sfântului Andrei este încărcată de magie şi credinţă, de sacru şi profan şi pare desprinsă, parcă, din poveştile înfricoşătoare şi captivante pe care bunicii noştri ni le povesteau cu sfinţenie la gura sobei. Obiceiurile şi datinile româneşti care învăluie această zi sunt numeroase şi au farmecul lor. Ziua de Sfântul Andrei generează atât bucurie, cât şi frică în rândurile oamenilor.

30 noiembrie este ultima zi de toamnă din an. Multitudinea de superstiţii şi obiceiuri marchează începutul iernii, încetinirea ciclului naturii şi momentul în care hotarul dintre viaţă şi moarte este extrem de fragil. În noaptea de 29 spre 30 de noiembrie se crede că îşi fac apariţia duhurile rele, iar oamenii apelează la puterile magice ale usturoiului pentru a fi protejaţi. Uşile, ferestrele şi grajdurile sunt unse cu usturoi, iar oamenii mănâncă usturoi sau chiar se ung pe corp cu el pentru a fi feriţi de duhurile rele. Aceste obiceiuri păgâne sunt menite a asigura protecţie oamenilor, animalelor şi gospodăriilor. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” ca să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Cele mai multe ritualuri sunt dedicate atragerii iubirii. De pildă, se crede că, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se obţine în vis imaginea „ursitului”.

Aceste superstiţii sunt păstrate cu precădere în mediul rural, doar anumite sate menţinând tradiţiile din moşi strămoşi.


COMENTARII

WORDPRESS: 0