Se împlinesc 625 de ani de la prima atestare documentară a Romanului

Se împlinesc 625 de ani de la prima atestare documentară a Romanului

Dimensiune text

 

În urmă cu 625 de ani, pe 30 martie 1392, Romanul a fost consemnat prima dată în Letopiseţul Novgorodului (datat în perioada 1387-1392), iar joi, de la ora 15.30, la Muzeul de Istorie va avea loc o manifestare legată de acest eveniment.

Considerat unul dintre cele mai importante centre medievale din Moldova, Romanul este menţionat întâia oară într-un document intern la 30 martie 1392 (este vorba de un hrisov de danie către Ionaş Viteazul, care a fost scris „în cetatea noastră, a lui Roman voievod”). „Se pare că numele oraşului a fost preluat de la numele voievodului Roman I Muşat (1392-1394), considerat de unii cercetători ca fiind întemeietorul acestuia, deşi există probe materiale care să ateste existenţa curţii de la Roman încă de pe vremea lui Petru I Muşatinul. Destinată unor scopuri defensive, cetatea a oferit protecţie meşteşugarilor şi negustorilor urbei, activitatea acestora ducând la afirmarea oraşului ca important centru, atât economic, cât şi cultural”, se arată în Statutul Municipiului Roman.

 

 



COMENTARII

WORDPRESS: 7
  • La multi ani Romanului,la 625 de ani de atestare documentara, in documentul emis la 30 martie 1392, in „cetatea noastra, a lui Roman Voievod”, din „Targul lui Roman, de pe Moldova”, cum era numit, in timpul aceluiasi domnitor, in Letopisetul de la Novgorod. „Unul dintre cele mai vechi orase ale Moldovei”, cum il definea C.C.Giurescu si cum o dovedeste insusi faptul ca documentul din 30 martie 1392 este cel mai vechi document intern al Moldovei pastrat pana in zilele noastre, avand, in plus, importanta deosebita, amplificata si de cursul nefast al istoriei, de a fi primul in care este mentionata întinderea Tarii Moldovei „din munte pana la tarmul marii”, incluzând si „Cernautul, de pe Prut” si „Cetatea Alba, de la Limanul Nistrului”, mentionate si ele in Letopisetul de la Novgorod, toate sub titulatura de „orase rusesti(kievene) apropiate sau indepartate”, titulatura de care s-au emancipat ulterior, din pacate, cele doua din urma, nu pentru totdeauna. Romanul,orasul a doua cetati voievodale, Cetatea Veche, a lui Roman I Voievod si Cetatea Noua, a lui Stefan cel Mare, orasul cu cea mai veche atestare documentara romaneasca, datând din anul 1403, a unui demnitar cu titlul de vornic, adica un fel de primar de astazi, capitala a celui mai vechi tinut al Moldovei, cu atestare posibila in anul 1408 si tot cu atestare posibila in acel an sau in anii imediat urmatori, resedinta a celei mai importante episcopii a Moldovei. Datorita vremurilor si datorita oamenilor si nu neaparat unora dinafara, nu tot ceea ce ar fi trebuit sa fie pastrat s-a pastrat pana in zilele noastre. Toate acestea au existat insa cu adevarat si pot fi astazi un motiv nu numai de nostalgie, dar si de mandrie.

  • In primul rand, lui Roman I nu i se poate spune „Musat”, cel mult „musatinul”. In al doilea rand, documentul de la 30 martie 1392 nu stim daca se refera la localitatea Roman, deoarece formula in limba slavona este ambigua. In al treilea rand, numele orasului nu vine de la Roman I, ci de la un stapan anterior al locului, purtand acest nume: a se vedea sigiliul. In al patrulea rand, toate acestea lucruri au fost deja publicate in lucrari de specialitate de multi ani, trebuie doar vointa pentru a le citi.

  • Musatin inseamna „al Musatei”, tot asa cum Marin inseamna „al Mariei”, ambele fiind derivate cu sufix slav. Prin urmare, daca a existat o Musata, din care s-au tras fratii Petru I Voievod si Roman I Voievod, asa cum sustine Nicolae Iorga, atunci numele corect ar fi Musatinul, dar daca ascendenta celor doi trebuie cautata in Tara Romaneasca, in neamul Musetestilor, cum spune Alexandru Xenopol, atunci numele Musat poate fi acceptat, mai ales ca, cel putin in legatura cu Petru I Voievod, a ajuns sa fie utilizat in mod frecvent. Oricum, preferabila ar fi fost, ca denumire a arterei principale a Romanului, numele Roman I Voievod si nu Roman Musat, care poate fi si numele unei persoane oarecare, din zilele noastre. Iar la 30 martie 1392 denumirea Roman nu putea sa apara in documentul lui Roman I Voievod, pentru simplul motiv ca ea nu exista inca sub aceasta forma, ci numai sub aceea a genitivului, din compusul Cetatea lui Roman Voievod, ca in respectivul document sau Targul lui Roman, ca in lista ruseasca de orase, datând, dupa ultimele cercetari, din timpul aceluiasi domnitor sau ca in numeroase documente interne moldovenesti, de pana la începutul secolului al XVII-lea, când genitivul „lui Roman” din compusul Targul lui Roman incepe sa fie inlocuit prin denumirea Roman, devenita apoi uzuala si ramasa astfel pana in zilele noastre. Cat priveste cetatea in care a fost emis documentul din 30 martie 1392, ca si cateva documente ulterioare, aceasta a fost localizata la Roman, in preajma vechii biserici episcopale, ale carei fundatii au fost descoperite in ultimii ani, sub cele ale bisericii actuale, biserica in care Roman I Voievod si-a inmormantat sotia, pe cneaghina Anastasia, dupa cum aflam dintr-un uric din 1408, al fiului sau, domnitorul Alexandru cel Bun; cat priveste cetatea respectiva, asadar, ea apare in lucrari geografice straine, datand din secolul al XVI-lea, sub numele slavon Stargorod „Cetatea Veche” sau Targorod „Cetatea Targului”, denumiri folosite pentru a o deosebi de Novograd „Cetatea Noua”, a lui Stefan cel Mare, dinafara targului, de pe malul stang al Siretului, atestata începând din septembrie 1466 si denumita mai tarziu si Smedorova „Cetatea Sfantului Dumitru”, dupa hramul lacasului de cult din acea cetate, preluat si de biserici din satele vecine, mai vechiul Gadinti „cei din neamul lui Gadea” si mai noul Cotu Vamesului, sat aparut pe cotul=cutul=bucata de mosie fosta candva a lui Prajescu Vamesul, prin stramutarea vechiului sat Dragomiresti.

    • Numele „Musata” nu exista la noi, fiind doar o traducere in lb. slava a numelui „Margareta”. Traducerea numelor de botez si de familie in lb. slava s-a practicat mult la noi (Vana in loc de Ioan sau Oana; Ciortoroschi in loc de Dracea/Dracu); la fel si cu topice, hidronime etc.: Bistrita, Drislavat.
      Nicaieri, documentele sau alte izvoare nu pomenesc de Roman sau Petru „Musat” sau „musatinul”, aceasta fiind o inventie tarzie. Treaba cu „neamul Musetestilor” din Muntenia e stupida, lucrurile au fost de multa vreme clarificate.
      Orasul Roman exista, sub acest nume, din perioada ulterioara venirii lui Bogdan, dar clar inaintea domniei lui Roman I. Stema orasului este strict una de concesiune, neavand nici un fel de legatura cu familiile bogdanizilor sau a lui Costea vv. Este o stema provenind din patrimoniul ardelean, mai mult ca sigur apartinand unuia dintre insotitorii de prim rang ai lui Bogdan, acest insotitor fiind acel Roman care dat numele urbei.
      Da, numele orasului a fost pana tarziu sub forma „Targul Romanului”, la genitiv, dar repet, nu are legatura cu familia domnitoare.
      Orasul a fost construit ca punct de aparare a sudului Tarii Moldovei, care, in momentul respectiv, pana acolo se intindea. Cetatii de acolo i-a fost alocat un hinterland sau tinut, diferit de ocol, menit sa ii asigure viabilitatea economica, un tinut constituit artificial, unic in felul sau in structura administrativa a Moldovei medievale, fara nici un fel de legatura cu structurile administratice anterioare lui Bogdan I. Romanul a fost la inceputurile sale fieful unui conducator militar din acea zona. Extinderea Tarii Moldovei, proces continuu, cu suisuri si coborasuri pana in sec. al XVII-lea, nu a adus in desuetudine importanta Romanului pe plan militar, acesta ramanand tot timpul locul de adunare a oastei Moldovei.
      Prezenta orasului in lista ruseasca arata clar existenta orasului/cetatii ca entitate inchegata cunoscuta inainte de intocmirea acelei liste.
      Nu stim daca documentul de la 30 martie 1392 a fost emis in cetatea din zona Episcopiei. Repet, formula din documentul in limba slava (pe care o cunosc foarte bine) este ambigua.
      „Prajescu vamesul”….aceasta persoana nu a existat. Poate il aveti in vedere pe Praja vamesul, asa cum il mentioneaza documentele, intemeietorul familiei Prajescu si a ramurilor sale (de pilda Soimaru, din care provenea Mihail Sadoveanu).
      Dar stiti ce este interesant? Toate acestea pe care le-am scris mai sus au fost afirmate de multi altii inaintea mea si publicate in lucrari din reviste de specialitate, de cercetatori a caror probitate profesionala nu o pune nimeni la indoiala. Ma refer la istorici, care stiu sa citeasca un document in original, stiu sa citeasca un letopiset, tot in original, stiu sa blazoneze un scut.
      Cele ce imi spuneti dvs. sunt lucruri vechi, deja cunoscute, unele dintre ele deja depasite. Ca fapt divers, daca tot ati amintit documentul emis in 1408 de catre Alexandru cel Bun, tin sa precizez ca traducerea in lb. romana pe care o puteti gasi incepand cu Hasdeu, continuand cu Ioan Bogdan, Costachescu si sfarsind cu colectivul DRH Moldova contine cateva indavertente, inventii stupide fara corespondent in realitate. Subsemnatul si un coleg au corectat acea traducere. Na, ce sa-i fac: o afurisita de metateza.

  • Ar fi, intr-adevar, o extrem de pretioasa descoperire, de care cu totii nu am putea decat sa ne bucuram, daca am avea posibilitatea de a identifica un „insotitor de prim rang” al lui Bogdan I, al carui nume sa fi devenit si denumirea asezarii numite si Targul de Jos. Deocamdata dispunem de documentul emis la 30 martie 1392, de Roman I Voievod, in „cetatea noastra, a lui Roman Voievod”, care premerge documentul din 18 noiembrie 1393, emis de acelasi voievod, in „cetatea noastra, a Sucevei” si intarit in primul rand de mama sa, „cneaghina Musata”. Iar Musata este un supranume, însemnând „frumoasa” si nu reprezinta „doar o traducere in limba slava a numelui Margareta”, pentru simplul motiv ca musata, femininul lui musat, este un cuvant de origine latina si nu slava(chiar si neprecizata), provenit din participiul arhaic frumusa, al verbului infrumusa, mostenit dintr-un latin popular informosiare, derivat de la adjectivul formosus, la rândul sau derivat al substantivului forma. Un cuvant pastrat pana astazi numai regional, in special ca termen de alint, in dialectul dacoroman, dar utilizat frecvent in cel aroman, unde unei fete frumoase i se spune si astazi, in mod obisnuit, musata feata. In rest, mi-a parut bine de cunostinta, chiar si sub aceste nume ale noastre, atat de diferite intre ele.

  • Mda, am inteles, „musata” e din latina asa cum „opinca” e din bulgara…

  • Pe musata inclin sa-l consider mostenit din latina, dar opinca, daca e slav, asa cum este, neindoielnic, nojita, provine mai degraba din vechea slava decat din bulgara, desi in bulgara are o familie cel putin la fel de numeroasa ca in romana. Cu asta, fara nici un fel de „mda”, va rog sa-mi permiteti sa pun capat acestei discutii. Voi citi cu interes contributii stiintifice ale dumneavoastra, de indata ce-mi veti oferi datele necesare pentru a sti sub ce nume si unde sa le caut. Multumesc „Ziarului de Roman” pentru rabdare si promit sa nu mai abuzez de ea.