Articol publicat în data de: mar, 29 Noi 2016



Sărbătoarea Sfântului Andrei

 

sfandrei30Miercuri, 30 noiembrie, este Sfântul Andrei, sărbătoare sfântă celebrată în toată lumea. La români, această sărbătoare are o semnificație aparte, Sfântul Andrei fiind ocrotitorul României.

Sfântul Andrei este apostolul care a creștinat primul meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor. Sfântul Andrei, originar din Betsaida, înainte de a fi apostol al Domnului, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. El s-a hotărât să-l urmeze pe Iisus Hristos și a devenit „cel întâi chemat”, așa cum aflăm din scripturile Bisericii. După Învierea lui Iisus, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți unde se vor duce pentru propovăduirea credinței creștine. Ținutul Scytia, adică Dobrogea, i-a revenit Sfântului Andrei. După multe peregrinări, Sfântul Andrei se stabilește în Peloponesul grecesc, în orașul Patras, lângă Corint. Moare pe 30 noiembrie, în anul 60, în timpul Împăratului Nero. Sursele bisericești vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”. Este patron al Scoției (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras.

Tradiții de Sfântul Andrei

Pe lângă tradițiile de natură religioasă, există și tradiții și credințe desprinse din vechile sărbători ale tracilor, romanilor și dacilor. Întâlnim credințe și obiceiuri legate de protecția oamenilor, a animalelor și gospodăriilor, toate puse sub oblăduirea acestui sfânt. În funcție de zonă, această sărbătoare avea mai multe denumiri: „Sântandrei”, „Moș Andrei”, „Andrei de Iarnă”, „Undrea” sau „Ziua Lupului”. Este singura sărbătoare de peste an care a dat denumirea populară a unei luni – decembrie, care e numită în popor „Undrea” sau „Îndrea”. Comunicarea cu spiritele strămoșilor, înfățișați fie ca lupi, fie ca strigoi, este una aproape totală în preajma acestei sărbători, apropierea nopții de 29 spre 30 noiembrie stârnind, pe vremuri, o frică greu de explicat astăzi. De Sfântul Andrei, femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenușa caldă, pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură sau împrăștie prin curte bucăți de pâine pe care strigoii să le mănânce și să nu mai intre în casă. Arma secretă a acestui mecanism de apărare era o plantă căreia noi nu-i atribuim mare atenție – usturoiul. De aceea, tocurile ușilor și ferestrelor de la case, șoproane și cotețe trebuiesc unse cu usturoi pisat.

Fiind un timp propice comunicării cu spiritele de dincolo, Noaptea Sântandreiului era una în care fetele mari, singure sau ajutate de „femei știute”, adică de vrăjitoare, puteau să-și afle mult mai repede așteptatul ursit. Se spune că un fir de busuioc așezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. În această zi nu se mătură, nu se aruncă nimic din casă pentru că, altfel, piere sporul casei. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin și cald, atunci vom avea o iarnă blândă, iar dacă este ger vom avea o iarnă grea.

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close