S-a stins din viață profesoara și autoarea Natalia Rusu

S-a stins din viață profesoara și autoarea Natalia Rusu

 

 

În acest sfârșit de săptămână, municipiul Roman a pierdut unul dintre cei mai iubiți profesori și autori, Natalia Rusu, care s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani.

Natalia Rusu s-a născut la Tighina, în Republica Moldova, la 16 noiembrie 1931, iar în anii grei ai războiului s-a refugiat, împreună cu familia, dincoace de Prut. A terminat liceul la Roman, promoţia 1950, şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Timp de 37 de ani, a predat Limba rusă şi Limba şi literatura română la Liceul „Roman-Vodă”, la Şcoala nr. 7 (actuala Școală de Artă „Sergiu Celibidache”) şi la Liceul nr. 5 (actualul Colegiu Tehnic „Miron Costin”) din Roman.

„Doamna profesor Natalia Rusu, alături de soţul domniei sale, ilustrul profesor Ovidiu Rusu, se află printre donatorii Bibliotecii Municipale George Radu Melidon. Este o fire foarte activă, tonică și optimistă, e şi motivul pentru care autoarele monografiei Colegiului Naţional Roman-Vodă au scris în dreptul numelui doamnei profesor Natalia Rusu, trei cuvinte: Tinereţe fără bătrâneţe”, afirmau reprezentanții municipalității anul trecut, când au omagiat-o pe profesoara Natalia Rusu în cadrul Galei Excelenței Romașcane.

Deși pasionată de scris încă din copilărie și încurajată mereu, întâi de mama sa, apoi de fiicele sale, să scrie, „mama Nata” a devenit autoare de carte abia la 70 de ani. Primul său volum a fost o culegere de folclor din zona Romanului, la care a lucrat împreună cu elevii, încă din timpul în care preda limba română. Au urmat apoi volume de versuri dedicate Basarabiei, poezii de dragoste, cărți pentru copii, în versuri și proză și o carte documentar dedicată armenilor din Roman.

A publicat volumele: culegerea de folclor „Plaiuri muşatine” publicată în anul 2001 la Editura Nemira Bucureşti, „Basarabie, raza mea de soare”, „Poiana cu flori târzii”, „Bucurie”, „Cartea bucuriei mele”, „Comorile copilăriei”, „Caruselul vesel”, „Tu, iubirea mea cea mare”, „Inima regelui Saian”, „Din amintirile unei octogenare”, „Însemnări despre comunitatea armeană din Roman”.

Despre una dintre cele mai dragi lucrări ale sale, „Amintirile unei octogenare”, care adună în paginile sale crâmpeie de viață ce acoperă peste 100 de ani din viața unei familii de basarabeni, Natalia Rusu spunea, în 2014: „Am scris această carte pentru că, deși specialiștii au scris mii de pagini despre cedarea Basarabiei, încă nu se știe nimic. Sunt fapte și evenimente care nu au fost corect interpretate sau care, poate, au fost ignorate. Acele cărți nu au fost scrise cu sufletul. Cartea mea reconstituie drama cedării Basarabiei, văzută și trăită de familia mea. Mama mea, care este personajul central al cărții, era, într-un fel, inima Basarabiei. Trecuse prin războiul ruso-japonez, trecuse prin revoluția socialistă, prin primul și al doilea război mondial, își părăsise casa din Basarabia, încuind-o simplu, cu cheia, înainte de a pleca în refugiu, în necunoscut. S-a întors și și-a găsit, apoi, casa goală, și a pornit din nou la drum, doar cu ce ce avea pe ea. În cartea mea sunt descrise evenimente care nu se regăsesc în cărțile de istorie, oameni care au existat și fapte care s-au întâmplat și care reprezintă realitatea pe care am cunoscut-o. Este istoria așa cum am trăit-o și așa cum am cunoscut-o din ceea ce vorbeau părinții mei. Asta mi-am și dorit, atunci când am început să scriu. Să scriu o carte document, dar o carte vie, în același timp. Mi-a fost frică să nu mor înainte de a termina tot ce am de spus și de scris. Vârsta înaintată mă făcea să mă grăbesc, mi se părea că sunt într-o cursă continuă cu timpul”.

„Să ţii în suflet sfântă datoria
De-a strămuta pe Nistru iarăşi vama.
Aş vrea ca însăţi tu să porţi solia!
Acesta-i testamentul de la mama”.
(Natalia Rusu, 1931 – 2018)

 

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 3
  • Marika Sleghel Budu 1 an

    Sincere condoleante dragelor mele Nina si Adriana, intregii familii de romascani, care am avut sansa si bucuria sa avem dascali si prieteni de suflet, asa cum au fost doamna professor Natalia Rusu. Dumnezeu sa odihneasca sufletul ei minunat, in veci.

  • Romascan 1 an

    Drum bun catre Rai, caci acolo e locul sufletului dumneavoastra…Romanul a ramas mai gol si mai trist, dar pana la capat ne vom aduce aminte, cu drag, de Profesorul si Omul care ati fost.

    Dumnezeu sa va iubeasca in imparatia Lui !

  • Balica(Mancas) Violeta 1 an

    Veți rămâne in aceasta lume nu numai cat timp vor trai elevii D-vs. si urmașii lor! Ci VESNIC!!! Mi-ați fost model de profesor dar mai ales model de viată si am toata recunoștință! M-am bucurat, si mi-ați împărtășit bucuria, sa va revăd la fiecare din întâlnirile promoției LRV 1974. N-a fost sa fie si pentru întâlnirea din 2019 (si mai era atât de puțin!!!!). Dar pentru mine, si, sigur, pentru mulți alții ca mine, veți fi prezenta si la viitorul nostru eveniment! Nu va spun „Adio” ci „La revedere DOAMNA Profesoară” pentru ca veți fi mereu prezenta in sufletul meu si al celor apropiați mie! Condoleanțe familiei! Cu respect, Violeta Mancaș (actualmente Balica)