Articol publicat în data de: mie, 28 Sep 2016



„Roman-Vodă”, reîncoronat „Muzeu”

 

ciobanu gheorghe am 03Din nou lăcaşul Hogaş, pînă mai ieri numit ca „Vilă”, iar, de acum, drept „Casa”, ce a adăpostit pe drumeţul, cu pipă şi condei, hălăduind „Prin munţii Neamţului”. Ca frate mai mic al Liceului cu nume voievodal, „Casa” s-a retras mai la o margine, fiind vecină cu o „răscruce de vînturi”, fapt pentru care şi-a strîns arhitectural faldurile ei întortochiate, croite dintr-un acelaşi „material” cu Liceul, el mai larg, mai luminat şi mai „mîndru”. De aceea, vrem să credem că cei doi „frăţiori” stau, aproape de un veac, „spate la spate”.

La început, ca „Vilă”, a fost o locuinţă pentru cîţiva directori ai lui „Roman-Vodă”, fie pentru drumeţul condeier, cu numele de Hogaş, fie pentru un neam „de-a lor”, un Sielberg, ce-a iubit mai mult penumbra din interior.

O „Vilă” căreia i-a fost hărăzită şi soarta de a-i fi, pentru Calistrat, cea dintîi capelă mortuară. Se spune că, tot înainte de război, aici, în „iatacul” Hogaşilor, ar fi fost găzduită şi trecerea, de cîţiva ani, a patriarhului ieşean al „cheii sol”, universitarul George Pascu.

A urmat, în timp, vîrsta „muzeistică” a „Casei”. La început o ctitorire, cînd „Roman-Vodă” de venise „Centenar” şi cînd „triumviratul” de atunci – profesorul Nicolae Gr. Steţcu ca princeps, avînd, în sprijin mai modest, pe directorul Gheorghe Mihalcea şi subsemnatul. A fost, atunci, o primă „panglică tăiată”, solemnă şi la rang naţional, cînd, din 1972, „căsuţa” Hogaş a devenit „aşezămînt” muzeistic, sacralizat, prin harul de „ar fi fost odată” al cărturarului Steţcu.

După o scurtă şi firească „recreaţie istorică”, în timpul căreia valorile, fără pereche, ale Muzeului, au fost ocrotite în „cetatea” păstrătoare de trecut a Bibliotecii Liceului, al cărei neegalat străjer – bibliotecara cu „B”, Cornelia Jora, apartenentă, prin soţ, dinastiei de muzicieni ai Jorenilor – a conferit „Tezaurului” de documente de la „Vilă” un bine organizat „confort unu”.

vila hogas 2Cu cîteva zile în urmă, „arhivele… nesecrete” ale regretatului Steţcu văd din nou „lumina neonului”. De data aceasta, „bis”-ul muzeistic al oraşului Roman e rectitorit de harul, la fel de minuţios, al Domniţei Jora de mai sus, punînd în practică un „presto” şi un „perfect”, acel „Pro” oficial al Primăriei muşatine, avîndu-l ca „prim gospodar” pe Laurenţiu Dan Leoreanu. Varianta de anul acesta îşi mai adaugă şi un spaţiu religios, prin efortul preotului protopop Țuscanu, precum şi unul folcloric, datorat strădaniei muzeografului Butnaru. Și, astfel, „Casa Hogaş” a devenit, de ultimă oră, un alt „Complex muzeal”.

Prin acest nou „Ave” muşatin, oraşul nostru îşi adaugă cel de-al şaselea „Unicat” muzeistic, alături de suita altora, rămase a fi tot muzee. La rîndul lor, cele „U” pot fi atît în „aer liber”, cît şi „de interior”.

Primele trei, pentru noi, ar fi Arhitectura totală a oraşului, care mai păstrează în ea peste douăzeci de stiluri, de la Cetate, Bizantinism şi Romanic, pînă la Art Nouveau, Cubism şi Asimetrism. De asemenea, înainte de război, fiinţa în faţa „Școlii de Arte şi Meserii” – azi Liceul 3 – miniatura dinamică a unui prelung orăşel gulliverian, electrificat în întregime; după noi, acesta ar fi o anticipare realistă a unui Disneyland de astăzi. Ultimul caz din această grupă, dispărut şi el, a fost miniaturizarea tuturor structurilor fizice ale Terrei, de la dune la vulcani în erupţie, şi de la cascade, la peşteri sinuoase, cu ciudatele lor stalacforme. O planetă întreagă, acum de mici dimensiuni, aşezată lîngă „Roman-Vodă” şi făurită, didactic, de către profesoara Elena Ciobanu-Dascălu.

Cele trei ipostaze de „interior” există toate. Astfel, situl arheologic, de mare profunzime, de la Brad, a fost şi el miniaturizat într-o succesiune tectonică verticală, prin strădaniile arheologului doctor Vasile Ursachi. Să mai amintim, apoi, şi Muzeul de „Istoria Medicinii şi Farmaciei”, existent şi el prin pasiunea de o viaţă a medicului Epifanie Cozărescu. Și acum, ca un dat muzeistic, redat recent universului „expo”, Complexul de la „Casa Hogaş, care, prin competenţa Corneliei Jora duce mai departe un nou triumf în acest domeniu, „Muzeul Steţcu”. Va fi aşezămîntul cu exponate multiple, care va avea dinamica cea mai mare, alăturîndu-i-se, an de an, de la o generaţie la alta, şi de profesori şi de elevi, asemeni „tectonicii de la Brad” creativitate umană emanată din profunzimi muşatine şi deschideri universale de spiritualitate.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna iunie 2011

 

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

* Necesar

%d blogeri au apreciat:

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close