În judeţul Neamţ, munca la negru este o permanenţă, constatată în urma verificările făcute de Inspecţia Muncii.
Numai în primele opt luni ale acestui an au fost depistate 101 firme pe raza judeţului Neamţ pentru care 234 de persoane prestau servicii fără a avea forme de angajare încheiate. Pentru munca la negru au fost date amenzi în valoare de aproximativ un milion şi jumătate de lei.
Dacă, în anii 2011 şi 2012, au fost depistate fără contract de muncă 451 de persoane, respectiv 300 de persoane care lucrau în cadrul a 453 de firme, în anul 2013, din datele oferite de Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ reiese că situaţia nu s-a schimbat cu mult. Între cauzele care încurajează patronii să tolereze munca la negru pot fi criza financiară, creşterea taxelor pentru asigurările sociale sau temerea angajaţilor de a nu-şi pierde locul de muncă dacă îşi revendică drepturile. După cum spun unii angajatori din Roman, înainte de criză, munca la negru a fost încurajată şi de numărul foarte ridicat al celor care munceau în străinătate câteva luni pe an, dar aveau nevoie de o a doua slujbă temporară la întoarcerea în ţară. De cealaltă parte, taxele ridicate şi procedurile complicate de înregistrare determină angajatorii să considere flexibilitatea în privinţa contractului de muncă un atu la angajare.
Prevederile din Codul Muncii reglementează drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor.
Conform Codului Muncii, angajatul care munceşte la negru nu se bucură de protecţie socială, nu beneficiază de dreptul la asociere în sindicate şi, mai ales, nu are siguranţa plăţii pentru munca prestată. Munca la negru permite angajatorilor să nu dea sporuri de vechime şi să nu ofere sporuri pentru condiţii grele sau periculoase de muncă, nici indemnizaţii de boală. Cei care muncesc la negru nu au asigurări de sănătate, dreptul la un concediu de odihnă sau la indemnizaţie pentru creşterea copilului. Celor care muncesc la negru le sunt afectate pensia, securitatea materiala şi sănătatea. În acelaşi timp, un astfel de angajat nu poate revendica drepturi de bază precum plata la timp a salariului, pentru că nu există un contract care să îi garanteze aceste drepturi. Pe de cealaltă parte, statul pierde contravaloarea taxelor pe care ar fi trebuit să le platească angajatorul.
Cazurile de muncă la negru pot fi raportate Inspectoratului Teritorial de Muncă Neamţ. Această reclamaţie poate duce la un control care să oblige patronii la încheierea contractelor de muncă şi întocmirea statelor de plată.
Comentarii