Prima paginăSocial

Retrospectivă & Rezoluții. Cum a fost anul trecut pentru tine? – guest post Cristina Gherghel

Retrospectivă & Rezoluții. Cum a fost anul trecut pentru tine? – guest post Cristina Gherghel

Dimensiune text

 

Bat pariu că mulți dintre noi răspund cam așa: „Îngrozitor! Plin de probleme. Să nu mai fie unul așa niciodată! Toate mi-au mers anapoda. Numai de necazuri am avut parte. Nici că se putea mai rău!… etc.”

Dacă te numeri printre cei care gândesc așa, să știi că te înțeleg. Cam asta sunt și eu tentată să spun, căci îmi trece prin minte.

Dar este oare pe bună dreptate că gândim așa?
Este oare posibil ca nimic bun să nu se fi întâmplat în anul care a trecut?
Să ne gândim puțin și să dăm Cezarului ce-i al Cezarului.

• Mai mult ca sigur ori noi ori cei dragi au avut probleme de sănătate.
• Probabil nu am câștigat atâția bani cât am fi vrut sau avut nevoie.
• Poate am avut lucruri de rezolvat – mai multe decât am programat – la locuință. Ori am pierdut-o din cauza datoriilor.
• Este posibil să ne fi pierdut locul de muncă.
• Poate, constrânși de împrejurări, am emigrat, ca să dăm un viitor mai bun copiilor și familiei noastre.
• Poate cineva drag a plecat într-o lume mai bună.
• Poate am divorțat sau ne-am despărțit de partener.
• Poate nu am găsit partener deloc ori, cel puțin, unul fidel (monogam) cu care să ne înțelegem.

Lista de mai sus ar putea continua la nesfârșit, dar astea sunt cele mai des întâlnite probleme cu care ne confruntăm majoritatea.

Dacă vrei, fă-ți tu o listă personală, căci numai tu știi ce-ai tras în 2019.
Când ai terminat, citește cu voce tare tot ce-ai scris. De mai multe ori.
Apoi, uită-te în jur cu mare atenție și întreabă-te din nou: „Oare chiar n-am avut parte de nimic bun anul trecut?”

Nu mi-am hrănit, oare, familia?
Nu mi-am purtat copiii în școală?
Nu am avut un acoperiș deasupra capului?

Știi, de obicei, noi, oamenii, avem tendința de a ne concentra pe lucrurile rele și de a nu da considera sau da importanța justă lucrurilor bune de care avem parte în fiecare zi.

Dezastrele, neajunsurile, eșecurile, dezamăgirile, suferințele nu înconjoară pe nimeni. Și tot ce este negativ, și pentru care ne stresăm și ne îngrijorăm, ne afectează sănătatea într-un mod extraordinar. Și nu numai sănătatea fizică, dar și cea psihică – morală dacă vrei. De aceea, cei care reușesc în viață – vorbitorii motivaționali de succes, în primul rând – ne spun cu franchețe că răul ni-l facem noi singuri. În mod inconștient chemăm bolile asupra asta cu puterea minții.

Și asta ne doare, că cine naiba vrea să fie bolnav?

Nimeni (cred) nu vrea ca sănătatea lui (sau a unei persoane dragi) să se deterioreze. Și totuși, mintea ne sabotează și ne îmbolnăvește. Nu blestemele mamelor sau ale altora ne fac rău, ci frica – intensitatea cu care ne gândim la pedepse și mizerie.

Despre asta (și multe altele) scriu în „Ce ești azi ai decis ieri”.

Am avut multe planuri pentru anul trecut.
Aveam intenția să fondez asociația umanitară „Iubiți Bătrânii” și să fac un „Centru de recreere de zi” pentru bătrânii și bolnavii singuri. Eram atât de entuziasmată… Ba chiar am strâns și niște fonduri.
Aș fi vrut să scriu și să public cel puțin șase (6) cărți.

N-am reușit. Nu am avut nici timp, nici energie.
Însă, mă uit în jurul meu și o văd pe mama – ființa care mi-a dat viață și m-a crescut –  într-o casă nouă cu apă curentă, baie și căldură în pardoseală. O casă ce am ridicat în mai puțin de 3 luni (2 chiar).

M-am băgat în datorii până peste cap (aproape) și grijile m-au copleșit. Iar la țară nu ai timp să te așezi, ca să scrii, căci mereu, mereu este ceva de făcut.

Iar pentru că nu am scris, nu am câștigat. Și oamenii care m-au ajutat când am avut cea mai mare nevoie nu pot aștepta la nesfârșit ca eu să revin pe linia de plutire, ca să le pot da înapoi banii câștigați cu trudă.

Și din nou a trebuit să iau o decizie care mi-a rupt inima. Și mă gândesc că toate eforturile mele au fost în zadar. Dar, până la urmă, mai toți suntem în aceeași situație și trebuie să mergem mai departe.

Ascult cum trosnesc lemnele din termoșemineu, cum fierb sarmalele cu crupe în cuptor și-i mulțumesc cerului pentru asta.

Îi mulțumesc pentru tot ce-am învățat din eșecurile mele și de la toți oamenii ce-am întâlnit în drumul meu – buni și răi.
Îi mulțumesc pentru că am reușit s-o aduc pe mama acasă.  Îi mulțumesc pentru sănătatea ei, pentru faptul că se ridică singură, merge pe picioarele ei și pentru orice zâmbet ce i se citește pe față.
Îi mulțumesc că nu ne plouă, nu ne bate vântul și dormim în paturi curate.
Îi mulțumesc pentru că nu trebuie să mergem la toaletă afară.
Îi mulțumesc pentru apa caldă din duș.
Îi mulțumesc pentru că avem ce mânca și ce bea.
Îi mulțumesc pentru mașina de spălat, frigider, aragaz și pentru espressor.
Îi mulțumesc pentru internet și pentru laptopul, pe care mama, singură, îl aprinde în fiecare zi la 16:20, ca să se roage alături de preoții și credincioșii prezenți în biserica din Gherăești.

Restul se rezolvă. Dacă viața nu mi se  curmă brusc, am timp să scriu și să public. Am timp să fondez asociația în folosul celor mai vulnerabili dintre noi – poate în alt format.
Până acum, împreună cu frații și surorile mele, am făcut tot ce mi-a stat în putință să-i ofer o bătrânețe lipsită de griji mamei noastre.
Și pentru asta eu nu am dreptul să mă gândesc că mi-a mers totul rău. Dimpotrivă. Dar nu am stat cu mâinile în sân.

Iată de ce te îndemn și pe tine să-ți privești situația actuală din mai multe perspective. Dă importanța justă lucrurilor care contează, oricât de mărunte ar fi ele.

„… Cu toții trecem prin clipe de groază
Dar după furtună oare ce urmează?
Fii atent la soare, uită-te la flori
Viitorul nu e-n negru, e-n mii de culori. ”

Aceasta este ultima strofă din „Curcubeu de sentimente”, publicată aici (dacă ești interesat de versurile integrale).

Pozitivitatea aduce pace sufletească și deschide uși ce nici nu știam că există. Trebuie însă să nu ne blocăm în lamentări, ci să căutăm soluții la orice problemă care se ivește.

Și dacă chiar nu reușim să ne bucurăm de ceea ce avem, să acceptăm ce ni se întâmplă și să luptăm ca să depășim obstacolele vieții, măcar să facem tot ce ne stă în putință să nu devenim frustrați, invidioși și cătrăniți pe toată lumea.

Să fii bun este o alegere, nu o consecință.

Respect și recunoștință celor care apreciază și recomandă lucrările mele. În 2020 nu mă vei citi așa de des ca-n anul ce-a trecut, căci circumstanțele mă poartă departe.

Doresc tuturor un an glorios, bogat în sănătate, mănos în reușite, fertil în iubire, abundent în înțelegere și roditor în pace sufletească!

CRISTINA GHERGHEL

 

 

 

 

COMENTARII

WORDPRESS: 0