REPERE: Președinta AMR se luptă cu președintele Băsescu

Judecătoarea Gabriela Baltag, de la Tribunalul Neamț, aleasă președinte al Asociației Magistraților din România, cere anularea decretului prezidențial de numire a lui Daniel Morar la Curtea Constituțională.

Președintele Asociației Magistraților din România (AMR), judecătoarea Gabriela Baltag îl cheamă în judecată pe președintele Băsescu.

Asociația Magistraților din România cere instanței să anuleze decretul prezidențial prin care Traian Băsescu l-a numit pe Daniel Morar în funcția de judecător al Curții Constituționale, apreciind că eșecurile judiciare ale lui Morar “dovedesc grava necunoaștere a normelor juridice internaționale convenționale direct aplicabile în dreptul intern român și a Constituției României, prin urmare domnia sa nu îndeplinește condiția de legalitate a numirii sale ca judecător la Curtea Constituțională, constând în înalta competență profesională. În concluzie, actul administrativ atacat este fundamental nelegal, violând condiția constituțională și legală de numire în funcția de judecător al Curții Constituționale a unei persoane cu o înaltă competență profesională”.

Președintele AMR, judecător Gabriela Baltag, de la Tribunalul Neamț, a acordat un interviu în exclusivitate Ziarului de Roman.

Reporter: Ce vă propuneți ca presedinte al AMR, cu prioritate, pe termen mediu și lung sau până la sfârșit de mandat?

Gabriela Baltag: Mandatul unui președinte de asociație profesională a magistraților este pentru mine o provocare. O provocare spre care m-am îndreptat conștientă de importanța și povara responsabilității. De aproape un an, ,,neoficial”  eu am fost persoana  care a așezat pe hârtie, de fiecare dată, poziția Asociației Magistraților din România. Am realizat aproape toate comunicatele, luările de poziție, scrisorile deschise (desigur cu acordul colegilor mei din consiliu director), demersuri  pe care Asociația a avut curajul să le aducă în atenția opiniei publice. Obiectivele mele sunt numeroase, iar astăzi ele sunt mai neîncăpătoare decât oricând în inima pe care am dăruit-o de mulți ani AMR.Consolidarea statutului magistraților,  înlăturarea tuturor inechităților existente între magistrați, recâștigarea  încrederii populației în sistemul judiciar, redobândirea identității CSM, determinarea celorlalte două puteri de a manifesta, acorda, respectul cuvenit  justiției, consolidarea independenței puterii judecătorești ca o garanție a statului de drept, sunt câteva dintre țintele spre care mă îndrept, ori încerc să le duc mai departe în acest mandat.

R: Ce reprezintă pentru dumneavoastră, profesional și personal, această funcție?

G.B. : A fi președinte AMR este o mare onoare, dar în același timp implică și o responsabilitate enormă.Sistemul din care fac parte și opinia publică nu mai  au  multă răbdare, așteaptă schimbări imediate. Nici eu nu pot spune  că simt altfel. Aceeași nerăbdare mă încearcă. Sunt atât de multe lucruri care s-au pierdut ori s-au degradat! Pe lângă vina evidentă a factorului politic care în timp a făcut tot ce a gândit că-i este folositor pentru a pune  justiția în genunchi, nici cei  trăitori în sistem nu au încercat să se opună prea mult. Este adevărat că magistrații sunt guvernați de o lege a tăcerii,  că au o obligație de rezervă, însă limita ei nu trebuie dusă spre absurd. Nimeni nu ne împiedică să aducem la lumină adevărul  despre noi,  adevăr care de multe  ori ar răsturna imaginea negativă ,,creionată” de mulți binevoitori.

R: De ce, cu ce speranțe și proiecte ați candidat?

G.B. : Proiectele mele sunt multe, iar obiectivele pe care le-am enumerat mai înainte pot fi o  mărturie a acestora. Desigur că nu pot realiza nimic singură, i-am chemat alături pe toți magistrații care mai speră în recăpătarea identității. Iată, la sărbătoarea națională, atunci când ne place să vorbim despre identitatea noastră, și noi, magistrații, sperăm în ,,marea regăsire”. În antichitate, justiția era asemănată cu o divinitate, tribunalul cu un sanctuar, iar judecătorul cu un sacerdot. Nimic din  toate acele dimensiuni nu se mai regăsesc astăzi, nici în viziunea sistemului și nici  în cea a opiniei publice, pe care trebuie s-o convingem, argumentat, că justiția nu trebuie să fie  considerată ,,Cenușăreasa” societății. Am candidat pentru că am dorința, înflăcărată de speranța, că  mai pot schimb ceva din toate lucrurile despre care v-am amintit.

R: Care credeti că au fost argumentele care i-au convins pe colegii dumneavoastra să vă voteze?

G.B. : Activitatea mea în cadrul Asociației era cunoscută de majoritatea colegilor, la fel și multe dintre demersurile realizate până acum. Am participat la negocierile pentru legile de salarizare, am formulat puncte de vedere pentru actul normativ care și-a propus să reglementeze un sistem unitar de pensii, am fost în audiență, pe rând, la doi dintre miniștri  justiției încercând să aduc în actualitate, de fiecare dată,  problemele sistemului. Am făcut parte din delegațiile ce s-au întâlnit cu reprezentanții Comisiei Europene pe problema MCV-lui, dar și atunci când  la București s-a deplasat Comisia de la Veneția pe  problema modificării Constituției.  Sinceritatea și optimismul care nu      m-au părăsit niciodată, încrederea că împreună putem schimba multe, au fost argumentele ce i-au convis pe colegii mei să-mi acorde votul lor de încredere.

R: Au magistrații din România o problemă de percepție în rândul justițiabililor, din partea altor categorii socio-profesionale, care și din ce motive?

G.B. : Justiția a fost arătată de multe ori cu degetul, multe categorii profesionale au făcut din justiție o țintă a criticilor. Au avut grijă oamenii politicii, indiferent de locul sau funcția lor, să ne învrăjbească.  Nicollo Machiaveli poate dormi liniștit, învățăturile lui nu au fost uitate… Din păcate, puțini au încercat să ne cunoască, să ne înțeleagă. Am primit reproșuri legate de modalitatea în care suntem salarizați, dar nimeni a avut urechi să asculte care sunt sacrificiile, interdicțiile, incompatibilitățile  care ni se opun, care este munca noastră! Nu avem nicio altă alternativă. Doar să respirăm…

R: Ce propuneri de modificare a legislației, norme sau principii, raporturi de colaborare credeți că se impun pentru corecta relaționare dintr-un stat de drept – la ce suntem încă deficitari și de ce?

G.B. : Modificarea Constituției este poate cea mai semnificativă. Ea va rezolva multe, desigur dacă va fi o intenție clară în acest sens. Până acum, proiectul venit dinspre clasa politică, care pare a fi gândit demult, nu rezolvă problemele justiției. Statutul procurorilor rămâne același, structura CSM-lui nu va aduce mai mult echilibru, mai multă siguranță. Curtea Constituțională este nemodificată…Sunt dezamăgită, fiindcă am crezut că există  o dorință reală de schimbare. Vom lupta ca propunerile magistraților să fie transpuse în acest proiect, care sper să nu fie doar unul de fațadă. Cetățenii, principalii beneficiari ai actului de justiție, au nevoie de tot ce au propus magistrații! Noi suntem primii care am adus în atenția opiniei publice neregulile care încearcă sistemul. Este cunoscut faptul că nu facem legi, dar suntem chemați să le aplicăm, iar atunci când ele sunt strâmbe, șansa de a croi un lucru drept…este supus riscului. Nu vom avea niciodată un act de justiție corespunzător, dacă avem legi neclare, discriminatorii…..Legile justiție sunt alte priorități pentru noi, iar acestea sunt strâns legate de Constituție, care nu degeaba este numită legea fundamentală.

R: Contestarea numirii de către președintele Traian Băsescu a procurorului Daniel Morar la Curtea Constituțională este vârful aisbergului, dacă  analizăm raporturile dintre puteri în stat, influența politicului, a intereselor de grup și a evaluării și promovarii valorilor profesionale în Romania?

G.B. : Cu toții avem idealuri în viață, înălțimi profesionale de atins. Depinde cât de sus țintim fiecare. Dacă ai un trecut care nu te lasă, este bine să te oprești la timp. Aici nu este vorba despre faptul că noi am contestat un document emis de președintele țării. Apărăm principiile în care Asociația nu a încetat să creadă, indiferent cine este cel care spune invers. Ne-am săturat ca destinul acestei țări, așa cum se întâmplă și în situația Curții Constituționale, să fie hotărât  și de cei care apreciem că nu au ce căuta acolo!

Gabriela BaltagR: Dacă ar fi să vă raportați la un model istoric sau public, cu cine sau ce model de conduită, carieră, principii ați avea sau ați ales?

G.B. : În viață nu este bine să  alegem să trăim după tipare, fiindcă unde am mai fi noi cu adevărat? În același timp, nu pot infirma  faptul că atât istoria, cât și viață publică actuală  au fost/sunt izvor de modele. Nu știu unde  voi ajunge, nu mi-am făcut un plan, un scop în viață din carieră. Locul pe care-l ocup acum reprezintă o modalitate ce-mi permite să mă exprim, este singura cale pe care am găsit-o. Dacă-mi permiteți un exemplu de curaj, dăruire, voință, de actualitate, pe care sunt convinsă că-l știți și care a pus o ampretă și  asupra mea, care mi-a ,,dezlegat” proiectele pe care le-am purtat cu mine mult timp, care mi-a dat ,,avânt” vă spun doar un nume: Mona Maria Pivniceru. Dar, în viață am învățat multe și de la omul de rând. Fiecare zi este o nouă lecție.

R: Ce/cine a contribuit la formarea  dumneavoastră ca om, femeie, mamă, soție, magistrat, în evaluarea sentimentală, a memoriei afective și în corecta recunoaștere temporală?

G.B. : Sunt multe persoanele  care au contribuit la formarea mea umană, profesională, la ceea ce sunt astăzi. De la locul în care am crescut, școala pe care am urmat-o,  mama, bunica – pe care am iubit-o la fel și pe care am piedut-o în urmă cu un an, facultatea, soțul meu – cea mai concretă dovadă de echilibru. Dacă mă uit în urmă, știu că nu a fost simplu, dar câte lucruri sunt imediat la îndemâna noastră? Nu regret nimic, fiindcă toate încercările prin care am trecut mi-au adus un plus de experință, am învățat din greșeli și atunci când am reușit să împlinesc ce mi-am propus am clădit mai departe, nu m-am oprit.

R: Ce altceva ați fi vrut, vi s-ar fi potrivit sau v-ar fi plăcut să faceți în viața și ce le doriti/construiți ca speranțe copiilor dumneavoastră pentru lumea de mâine, de aici, din România, sau de altundeva?

G.B. : Înainte de a urma Dreptul, am visat să ajung profesor de istorie. Și acum mă emoționez când discut cu dascălii acestei discipline. Nu pot să nu mă întreb dacă aș fi reușit să fiu, sau nu, un profesor bun?! Destinul m-a adus  însă aici. În vacanța de vară, când am trecut în clasa a XI-a, m-am trezit într-o dimineață și din clipa aceea am știut că drumul pe care trebuie să-l urmez este altul. Spiritul justițiar  a existat totdeauna în sufletul meu!

Am trei copii, doi băieți și o fată. Fiul cel mare, Alexandru, este student în anul II la Facultatea de Istorie, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași. Andrei este elev în clasa X, iar Anastasia, mezina familiei, este în clasa  a V, ambii la Colegiul Național Calistrat Hogaș din Piatra Neamț. Sunt un părinte fericit, împlinit și sunt mândră  să spun acest lucru. Copiii mei sunt cea mai mare realizare. Oricâte împliniri profesionale am dobândit, nimic nu s-a comparat cu bucuria  ce m-a copleșit atunci când am devenit mamă. Trebuie să-i mulțumesc  lui Dumnezeu pentru acest lucru. Siguranța copiilor noștri, în viitor, chiar dacă ar fi să o considerăm singurul ideal în viață, trebuie să fie suficientă pentru a ne determina să exclamăm: Merită să luptăm  și să schimbăm ceea ce am pierdut ori ne doare, ce nu am dobândit încă?

R: Cine / ce v-ar ajuta să schimbați pe termen scurt lumea înconjurătoare, inclusiv cea profesională, si cu ce sau cine ați începe?

Consider că nu trebuie să ajungi foarte sus ca să poți schimba ceva. Dacă am accepta această teorie, ar însemna că majoritatea oamenilor nu poate face nimic. Să nu uităm că istoria nu a fost scrisă astfel. Prin urmare,  din locul în care sunt în prezent se pot schimba multe. Aș începe mai întâi cu mentalitățile noastre și cu deznădejdea care ne-a cuprins. Niciodată nu este prea târziu!

R: La o intrunire de grad zero ați avea de vorbit un minut despre dumneavoastră. Sunt Gabriela Baltag…ce ați adăuga pentru oamenii care nu vă cunosc, dar au calitatea de a fi de bunăcredință si, mai ales, de a avea încredere în oameni de valoare-umană și profesională.

G.B. : Le-aș spune că vreau să împlinesc ceea ce își doresc mulți dintre români, că vreau să deschid sufletul unui sistem care s-a închis în el de atâta vreme și  că-mi doresc să-l facă să prindă aripi! Poate nu știu multe dintre riscurile ce mă pândesc, dar sunt un om care merge până la capăt, care nu se sfiește  să-l înfrunte pe cel puternic și să-l ridice pe cel căzut! Sunt ceea ce trebuie să fie astăzi orice magistrat, un om printre oameni!


Articol mai nou
Articol mai vechi

COMENTARII

WORDPRESS: 4
  • sam 6 ani

    stimata Doamna,justitia e putred de corupta .presa e plina de exemple.si romanii stiu cit de costa sa ai un proces.in care tzara violatorii si tilharii sunt pusi pe liber ?in care tzara un proces banal poate dura 7 ani?in care tzara un judecator stie ca poate face orice pentru ca nu raspunde in nici un fel in fata nimanui?in care tzara spaga dicteaza solutia in procese?

  • da , felicitari d-na judecator

  • zack 6 ani

    cu sprijinul cui ai devenit presedinta ,sa ne spui? ori ai fost aleasa pt remarcabilele rezultate?dupa ce ne spui ,apoi poti sa te bati cu cine vrei.

  • Titirca 6 ani

    A fost aleasa cu sprijinul voturilor de la Paris a lui Baconski.