REPERE: Povestea Simonei Fuchs, romașcană, medic specialist în ATI în Austria (II)

REPERE: Povestea Simonei Fuchs, romașcană, medic specialist în ATI în Austria (II)

Dimensiune text

 

Ziarul de Roman prezintă partea a doua a poveștii de viață a Simonei Fuchs, născută în familia Chetroiu, din Roman, medic, peste granițe, în Austria. S-a „luptat” cu mentalitățile străinilor și este acum unul dintre cei mai apreciați medici anesteziști din Viena. A făcut de două ori Medicina, a lucrat la faimoasa clinică AKH din Viena și acum profesează la Spitalul Donau, al doilea spital ca mărime din Viena, ca medic specialist în anestezie şi terapie intensivă, este Diplomat al Academiei Europene de Anestezie și (mai) este și medic de medicină de urgenţă. Împreună cu soțul său, tot român, tot medic, au o fetiță, pe Claudia Laura, care, pasionată de mai multe domenii ale artei, este o prietenă a Bibliotecii „George Radu Melidon” și, în această vară, va avea la Roman propria-i expoziţie de artă vizuală. Viața familiei, viața profesională peste hotare, amintiri și dorințe, exemple și sfaturi, pe scurt – Simona Fuchs, romașcana care a dormit în sertarul bibliotecii, a iubit și iubește Romanul, s-a îndrăgostit de medicină, și-a întâlnit alesul inimii, a cucerit, prin profesionalism, sistemul medical austriac și păstrează vie legătura cu România, cu Romanul. (continuare din ediția anterioară)

În muzeul Colegiului Național „Roman-Vodă”, în 2015

În muzeul Colegiului Național „Roman-Vodă”, în 2015

 

„Abandonarea unui pacient pentru că e incurabil e un gest imoral”

În România se vorbeşte des despre statutul personalului medical, despre salariile mici şi despre mirajul unui loc în sistemul medical de peste hotare. Simona Fuchs a trecut prin toate etapele, a fost medic în România, a făcut Medicina și în România, și în Austria. Crede că a fi „medic” este o meserie și „o datorie” pe care fiecare ar trebui să o facă responsabil, indiferent de locul în care s-a născut.

„Nu cred că există diferenţe majore între doctori, indiferent de unde vin ei (cunosc anesteziști excepţionali din Afganistan, Iran, Polonia, Cehia, Slovacia), dacă tratamentul medical înseamnă competență, ştiinţă medicală şi moralitate. Etica medicală şi jurământul lui Hypocrate ar trebuie să determine medicul în alegerea unui tratament pentru alinarea suferinţelor bolnavului, şi nu în interese obscure. Fiinţa umană e la fel oriunde în lumea aceasta, cu slăbiciuni, neputințe, unii mai deştepţi, capabili, cu îndemânare mai bună, alţii compensează prin perseverenţă şi multă muncă. Există boli la care medicina este incapabilă să facă ceva la New York, Paşcani sau Londra. Abandonarea unui pacient pentru că e incurabil e la fel de imoral ca promisiunile deşarte, care nu fac decât ca pacientul şi familia lui să sufere, atât fizic, cât şi sufleteşte”, spune, cu tărie, doctorul Simona Fuchs.

„Nu am auzit de nici un transfer spectaculos de «jucători-doctori» între spitale”

Aceasta explică și diferențele dintre sistemul medical românesc și cel din Austria, dar și ce ar trebui să facă și să știe un doctor care ar vrea să lucreze în străinătate.

„Odată cu intrarea României în UE, diplomele medicale sunt recunoscute, există o procedură de obţinerea dreptului de lucru şi examen de limbă la camera medicilor. Dacă, în trecut, problema era timpul (examenele de echivalare a diplomelor şi obţinerea cetăţeniei), dar obţineai un contract de lucru foarte bun, acum, fără examene, eşti declarat de Camera medicilor «medic aprobat», iar contractele de lucru nu sunt avantajoase. Personalul medical are un statut diferit în funcţie de spitalul în care lucrează, există diferenţe foarte mari de salarizare şi, de obicei, pentru angajarea doctorilor din România există firme intermediare, care nu au informaţiile importante. Doctorii care vor să-şi înceapă activitatea în altă ţară trebuie să ia informaţii directe de la spitalul unde se angajează: câte ore pe săptămână sunt prevăzute în contract, cum se plătesc orele suplimentare, gărzile, ce impozit trebuie plătit, ce procent din salariu reprezintă pensia privată obligatorie. Dar, şi ce se întâmplă dacă nu îţi realizezi orele de lucru pe lună – de exemplu, spitalul nu are pacienţi şi primeşti telefon că mâine nu e nevoie de tine la spital. Foarte important e în ce zonă geografică, dar şi politică, se află spitalul”, sunt câteva dintre recomandările făcute de medicul romașcan.

Simona Fuchs spune că cei care doresc să meargă cu familia în străinătate trebuie să ia în calcul și cheltuielile legate de întreținerea partenerului, până când acesta își va găsi un loc de muncă, să ia în calcul cheltuielile pentru școala copiilor și, la fel de important, costul chiriei care, spune doctorul, „într-o zonă civilizată poate să coste jumătate din salariul unui medic. O asemănare există în toate sistemele medicale: nu am auzit de niciun transfer spectaculos de «jucători-doctori» între spitale, niciun spital nu vrea să achiziţioneze pentru mai multe sezoane cel mai bun chirurg cardiac. Mario Vargas Llosa scrie în «Alles Boulevard»: cine îşi pierde cultura se pierde pe el însuşi, atât timp cât un bilet la un spectacol de operă costă la fel cât unul la o coridă, la Cirque du Soleil sau la Champions League”.

Claudia Laura Fuchs și arta, Viena via Roman

Claudia Laura Fuchs este fata medicilor Fuchs, împlinește în curând 17 ani și, tot curând, va avea propria-i expoziție de artă la Roman, la Biblioteca „George Radu Melidon”. S-a născut în Viena și, când avea două luni, a făcut primul drum la Roman, la bunicii Maria şi Ovidiu Chetroiu.

„Sunt elevă în clasa a VII-a (clasa a XI-a) a Gimnaziului «Academia Tereziană» din Viena, una dintre cele mai vechi școli din Viena. Liceul este fosta reşedinţă imperială unde a copilărit Maria Theresia, iar după moartea tatălui ei, împreună cu ordinului Iezuiților, împărăteasa Austriei a deschis în clădire o şcoală în care au fost formați elevi din toată Europa. Titu Maiorescu a absolvit gimnaziul ca şef de promoţie, iar anii petrecuţi în Viena sunt descrişi în «Jurnal». În timpul celui de-al doilea război mondial, național-socialiștii au închis gimnaziul terezian, iar de la terminarea războiului și până în 1955 a fost ocupat de trupele sovietice staționate la Viena. Din anul 1966, gimnaziul a fost redeschis, în prezent în clădire funcţionează o grădiniţă, şcoala generală şi gimnaziul, precum şi Academia Diplomatică a Austriei. Pasiunea mea pentru desen m-a făcut să descopăr diversitatea artelor vizuale, să încerc singură diferite tehnici de desen şi pictură, să vizitez expoziţiile de artă din multe oraşe. Mai ales expoziţiile de artă modernă, bienala din Veneţia este în plan și voi merge împreună cu un grup de colegi pasionaţi de artă din liceu. Îmi place arta lui Max Ernst, Salvador Dali, Erwin Wurm, Adrian Ghenie, Dorothea Golz, Karl Lagerfeld şi Peggy Gugenheim, căci şi a fi colecţionar este o artă”, spune Claudia.

În anul 2015, tânăra artistă a familiei Fuchs a obţinut Premiul „Ernst Gombrich” pentru arte plastice, Ernst Gombrich, născut în 1909 la Viena, fiind unul dintre cei mai mari istorici de artă. Pasiunea sa pentru artă a adus-o aproape și de Roman, de bunici, de Bibliotecă. Pianul îi este la fel de bun prieten. „Vacanţele de vară le-am petrecut şi cu bunicii mei, la Roman. Aici am legat prietenii noi, am descoperit tradiţiile muzicale ale oraşului, iar anul trecut m-a fermecat minunata atmosferă de la Biblioteca din Roman, unde am exersat la pian. Studiez pianul pentru plăcerea muzicii, merg la concerte şi operă. Alături de zeci de mii de iubitori ai muzicii susţin Fundaţia «Simfonia por el Peru» a tenorului Juan Diego Florez, care are ca motto: «Muzica învinge sărăcia». În fiecare an, la Viena, i se alătură lui Florez prietenii lui, mari solişti ai scenelor de operă, într-un concert de gală şi donaţii. Aşa se pot organiza şi se finanţează multe şcoli de muzică în Peru. Scopul expoziţiei mele de artă vizuală este de a arăta tinerilor că pictura, ca şi muzica, este o cale de a face noi prietenii, de a ne cunoaşte, de a ne dezvolta şi de a înţelege mai bine lumea în care trăim”, spune, cu mândrie și maturitate, Claudia Laura Fuchs.

Claudia Laura Fuchs - fotografie cu care a participat la concursul de anul trecut „Vienna Foto Marathon” :: „Bucuria culorilor”

Claudia Laura Fuchs – fotografie cu care a participat la concursul de anul trecut „Vienna Foto Marathon” :: „Bucuria culorilor”

 

„Oraşul Roman îmi aduce mereu aceeaşi bucurie cu lacrimi în suflet”

Deși la mii de kilometri distanță, Simona Fuchs păstrează în suflet Romanul ca și când nu ar fi plecat de prea mult timp de aici. Așa cum se vede și în fotografii, s-a reîntors, de fiecare dată cu drag, să-i revadă pe cei dragi. „Aş putea acum să scriu foarte mult, să-mi povestesc viaţa, să scriu despre grădiniţă şi primul meu brad de Crăciun, despre doamna învăţătoare Ionescu Rarita, despre cea pe care am îndrăgit-o nespus – profesor Rudica Aurica, despre anii de liceu, bârfe, animozităţi, despre prima mea gardă în spitalul din Roman. Oraşul Roman îmi aduce mereu aceeaşi bucurie cu lacrimi în suflet. Îmi amintesc de lunile «cu frunze veştede», castane pe străzi, ploaia care bate în geam, mirosul de frunze acoperite cu brumă, apa care îmi intră în pantofi, norii grei pe cer… Oraşul Roman e gândul meu pentru cei care mai sunt lângă mine, dar şi pentru cei care au o cruce în cimitir. E un univers de prietenii, deziluzii, râsu’ plânsu’, exuberanța adolescenței, ore în şir de studiu, examenul de medicină în anii în care nu era lumină şi căldură. Cărţi pe birou, pe noptieră, pe scaune, pe covor… Fiecare dintre noi ne reîntoarcem mental la locurile copilăriei, mai întâi în vise, pe măsură ce înaintăm în vârstă. La bătrâneţe dispare memoria de scurtă durată. Eu cred că este o alinare pentru cei care, la sfârşitul vieţii, pot trăi în trecut. Cioran nu s-a reîntors niciodată în România de frică, de frică de a fi copleşit de sentimente şi amintiri, a preferat să se întrebe de la Paris «A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii»”, spune Simona Fuchs.

În clasa de la liceu, la revederea din 2015

În clasa de la liceu, la revederea din 2015

 

Despre o eventuală întoarcere la rădăcini, la acasă de la Roman, România, medicul Simona răspunde ca și când ar fi, din nou, în sertarul Bibliotecii, iar cărțile, experiența și anii se îmbină pentru a oferi un răspuns sincer, pasional și frumos așternut pe hârtia cu lista de dorințe. „Trăim o etapă a istoriei omenirii în care multă lume nu mai ştie unde e «acasă», «acasă» este unde te simţi tu însuți, nu e o locuinţă, ci locul unde eşti înţeles de ceilalţi. Oamenii emigrează acum forţaţi de război, foamete, teroare şi nu îşi mai revăd niciodată locurile de obârşie. Regăsirea e o etapă a vieţii care necesită timp, au existat însă mari nenorociri în istorie când trebuie să închizi uşa casei tale şi să-ţi cauţi alt loc în lume. Există în literatură tot felul de «reîntoarceri şi regăsiri», de la «Vizita bătrânei Doamne» la «Întoarcerea fiului risipitor», la «Primăvară la Roma». Şi Ulise se reîntoarce acasă după distrugerea Troiei şi la sfârşitul unei lumi. Eu nu-mi doresc decât o reîntoarcere sau regăsire de bună voie în Roman, fără regie dramatică, peste care să cadă cortina, fără aplauze, ci numai cu o linişte eternă”.

Pe treptele Colegiului Național „Roman-Vodă”, în 2015

Pe treptele Colegiului Național „Roman-Vodă”, în 2015

 

Ziarul de Roman se va reîntâlni cu artista familiei Fuchs la expoziția pe care Claudia Laura o va avea la Biblioteca „George Radu Melidon”, la care vă invităm să participați și ale cărei detalii vor fi prezentate la acel moment în cotidianul nostru.

 

 

 

 

 

 

 

 



COMENTARII

WORDPRESS: 0