„Profesorul e ca sportivii de performanţă: mereu în formă”

Profesorul de matematică Constantin Ababei s-a pensionat după 43 de ani petrecuţi la catedră, din care 34 la Școala „Mihai Eminescu”. El consideră că reforma învăţământului românesc începe cu regândirea relației dintre elev şi profesor.

43 de ani în care i-a ajutat pe copii să descopere tainele şi, în acelaşi timp, farmecul matematicii, elevi cu performanţe pe plan naţional la matematică, trei ani de coordonare a activităţii profesorilor de matematică din judeţ, în calitate de inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Judeţean Neamţ, reprezintă, în mare, bilanţul profesorului de matematică Constantin Ababei la momentul în care a pus punct activităţii la catedră. Bilanţul unui om împlinit, care nu priveşte, însă, în urmă, ci înainte, conform principiului după care s-a condus toată viaţa şi pe care îl recomandă şi tinerilor: să nu pierzi niciodată timpul.

„Nu am regrete faţă de activitatea pe care am avut-o. Am, însă, foarte multe planuri şi proiecte. Odată cu pensionarea, voi avea timp pentru a studia probleme pentru care nu am avut niciodată suficient timp atunci când eram activ. Sunt probleme de matematică, dar nu numai, sunt şi probleme de filosofie sau subiecte de discuţie interdisciplinare, care necesită timp şi aprofundare”, spune proaspătul profesor pensionar Constantin Ababei.

Chiar dacă de mai bine de o lună este pensionar, pe profesorul Ababei l-am întâlnit în cancelaria Școlii „Mihai Eminescu”, unde a fost profesor 34 de ani, cu Gazeta Matematică în faţă. „Mă pregătesc pentru prima întâlnire cu cei mici. Chiar dacă sunt pensionar, s-a ivit posibilitatea de a lucra din toamnă cu o singură clasă a V-a. Am vrut să-i cunosc, să stăm de vorbă. Sunt copii foarte buni, cu potenţial, din care se pot ridica elevi care, în anii care vin, să participe la concursurile naţionale de matematică”, spune profesorul Ababei.

În anii care au trecut, din mâna sa au ieşit elevi străluciţi la matematică: „În 1987, când se dădea examen de admitere la liceu, s-au luat 5 de 10 la matematică la admiterea la «Roman-Vodă». Trei dintre elevi erau de la «Mihai Eminescu» – Școala 11, cum se numea atunci. Doi dintre ei erau elevii mei. Doi ani la rând am avut o elevă la olimpiada naţională de matematică, pe Mihaela Bălăuţă, iar unul dintre foştii mei elevi, Iulian Stoleru, face acum cercetare în matematică la Glasgow”.

Profesor pentru trei generaţii

„În discuţiile libere pe care obişnuiam să le port cu elevii, m-au întrebat de multe ori de ce nu m-am făcut profesor de sport. Spuneau ei că ar fi fost mai simplu. Nu am regretat niciodată alegerea şi, dacă aş putea să iau totul de la capăt, tot matematică aş face. Mi-a plăcut întotdeauna matematica, rigoarea ei, posibilitatea de a o folosi în nenumărate domenii, care, la prima vedere, nu au legătură. Mi-am dorit să studiez matematica, deşi, în satul meu natal, pe vremea când eu eram elev de şcoală, profesorii erau absolvenţi de liceu. Nu am avut un model în profesorul meu de matematică. Am avut, însă, un director, preotul Veleşcu, care fusese şi în mină, prigonit de sistem, un om care făcea totul din inimă şi din suflet. Am învăţat de la el să fiu dedicat în ceea ce fac”, mărturiseşte profesorul Constantin Ababei. Cariera de profesor şi-a început-o în şcoala în care a fost elev, la Bozieni. Zece ani a adunat experienţă predând la Bozieni, la Piatra Șoimului, la Săbăoani, iar din 1980 este profesor la Școala „Mihai Eminescu”, pe care a părăsit-o doar ca pensionar. „La o şedinţă cu părinţii, la clasa a V-a, bunica unui elev s-a ridicat în picioare şi mi-a spus că mi-a fost elevă. Îmi fusese elevă şi mama actualei eleve. Atunci am realizat cel mai bine cât de mulţi ani am petrecut la catedră”, îşi aminteşte, zâmbind, profesorul Constantin Ababei. Anii, însă, nu i-a simţit trecând. „Consider că am fost un favori al sorţii. Copiii au fost pentru mine, mereu, o sursă de inspiraţie. Copiii au o deschidere enormă pentru studiu şi pot avea idei fantastice, mereu am fost apropiat de ei şi de lumea lor şi am învăţat din întrebările lor pertinente. Se vehiculează mereu ideea că nu mai sunt elevii ce au fost odată, că nu se mai face învăţământ ca pe vremuri. Nu se mai face învăţământ ca pe vremuri pentru că nu se mai poate, pentru că nu te mai poţi prezenta în faţa copiilor ca acum 20 sau 30 de ani. Ar fi anacronic. Sunt alte generaţii şi nu mai poţi veni cu aceleaşi principii de demult. Se uită că în ultimii 20 de ani, de exemplu, ştiinţa şi tehnica au făcut salturi uriaşe, realizate tocmai de aceste generaţii, care nu mai sunt la fel cu cei care au fost. În matematică nu există idei noi, matematica este aceeaşi de 2.000 de ani, însă a câştigat în rigoare şi în raţionament. Consider că acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le transmitem copiilor”, spune profesorul Constantin Ababei.

Profesorul trebuie să fie mereu în formă

După mai bine de 40 de ani petrecuţi în şcoală, profesorul Ababei consideră că profesorul este asemeni unui sportiv de performanţă. „Trebuie să fii mereu în formă, ca un sportiv la concurs. Problemele de zi cu zi le laşi întotdeauna la poarta şcolii. Trebuie să ştii să atragi tot timpul elevii la oră, să faci materia atractivă şi să nu te dezminţi niciodată în faţa lor. Orice punct pierdut în faţa copiilor se recâştigă foarte greu. Niciodată nu te mai bucuri de încredere din partea lor, dacă i-ai trădat, fie profesional, fie în calitate de îndrumător. În învăţământul românesc trebuie regândită atât poziţia elevului, cât şi a profesorului, începând cu programa, cu ce şi cât are de învăţat elevul la şcoală”, spune profesorul Ababei.