Profesor de caractere

Profesoara de limbă franceză Cristina Stan (foto) s-a pensionat după 37 de ani petrecuți la catedră. Ea consideră că rolul cel mai important al unui profesor este acela de a forma caractere.

La o întîlnire de proiect, la care au participat elevi din mai multe țări europene, aceștia au fost invitați să-și scrie părerea despre fiecare profesor pe un afiș lipit de spatele acestuia. „Etichetele” cu care s-a ales atunci profesoara Cristina Stan au fost mai mult decît măgulitoare: „The best teacher”, „Scutul meu împotriva directorului”, „The best critic” sau „Nice lady”, calificative care, deși unele veneau din partea unor elevi pe care îi cunoscuse doar de o săptămînă, caracterizau perfect imaginea pe care profesoara de limbă franceză Cristina Stan a lăsat-o asupra tuturor elevilor cu care s-a întîlnit în 37 de ani de carieră, o carieră căreia i-a pus punct după vacanța de primăvară a acestui an școlar.

„Mi-am încheiat cariera în aceeași clădire în care mi-am început activitatea. Am intrat în școală la 1 septembrie 1975, la Liceul 5 de atunci, ale cărui cursuri se țineau în clădirea Seminarului Teologic ortodox. În 1983, cînd numărul orelor de limbi străine era în continuă scădere, am primit o jumătate de normă la Grupul Școlar «Vasile Sav» și în 1997 m-am transferat la Seminarul Teologic Ortodox «Sfîntul Gheorghe», așa că am încheiat cariera în același loc în care am început-o, chiar dacă școala avea altă denumire„, a spus profesoara Cristina Stan.

Despre prima zi de școală nu are amintiri prea plăcute. „Pe 1 septembrie 1975, am intrat în școala la care inspectoratul școlar mă repartizase și am avut surpriza ca directorul să-mi spună că degeaba m-am dus, pentru că nu sînt ore„, își amintește ea. Cu mult mai plăcută a fost, însă, prima întîlnire cu elevii. „Am primit dirigenție la o clasă a IX-a și m-am simțit la fel de boboc ca și ei, doar că puțin mai mare. A fost o generație de care m-am atașat foarte mult și cred că, la mulți ani după aceea, îmi aduceam aminte figurile lor și îmi aminteam numele lor, așa cum erau înscrise în catalog„, își amintește profesoara Cristina Stan. Anii petrecuți, apoi, la catedră s-au numărat în generații, „profa de franceză” avînd bucuria de a avea, peste ani, în bănci, ca elevi, copii ai foștilor săi elevi, din primele generații.

Premiu pentru poezie în limba franceză

În anii petrecuți la catedră, Cristina Stan a obținut recunoașterea activității sale prin premiile obținute de elevii săi. Dintre acestea, cel mai important este premiul II obținut la un concurs național de poezie în limba franceză, obținut în 2006 de eleva sa Diana Carp. Premiul a fost acordat de un juriu format din personalități culturale, președintele juriului fiind Magda Cîrneci, directorul Institutului Cultural Român din Paris, care i-a adresat o scrisoare de mulțumire. „A fost un moment deosebit pentru mine, o apreciere pe care consider că am meritat-o pe deplin, o recunoaștere a muncii mele la catedră, cu atît mai mult cu cît Diana Carp era eleva mea din clasa a V-a„, spune profesoara Cristina Stan. La aceasta se adaugă mulțumirile venite din partea elevilor peste ani. „În general, oamenii sînt foarte reticenți cînd vine vorba să-și exprime sentimentele pozitive. Tocmai de aceea, pentru mine contează foarte mult cînd un elev îmi spune, întîlnindu-mă pe stradă, că își amintește cu plăcere de mine și de orele mele„, a spus Cristina Stan.

Profesor de „bune maniere”

De la una dintre clasele de elevi cărora le-a fost dirigintă, Cristina Stan a primit, în 2008, o diplomă mai specială: „Diploma de excelență pentru cel mai reușit Curs de bune maniere”, diplomă pe care a primit-o pentru că orele de limba franceză au însemnat mai mult decît ore în care elevii au învățat cum se pune corect accentul în limba franceză și noțiuni de gramatică, ci au primit adevărate lecții de viață. „Eu cred că, cel mai mult și mai mult, pe elevi nu îi influențează ce le spunem la lecție, criticile sau notele pe care le primesc, cel mai mult îi influențăm prin prezență, prin felul în care ne îmbrăcăm, prin felul în care le vorbim, într-o manieră caldă, politicoasă, avîndu-i ca parteneri egali. M-am atașat foarte mult de elevii de la Seminatrul Teologic, cei mai mulți dintre ei căminiști, departe de părinți, de sfaturile unei mame, și care se pregăteau pentru o viață mai specială, care presupune multe restricții, și care aveau nevoie, mai mult ca alți elevi, de niște modele. Cred că, dincolo de a transmite cunoștințe, rolul unui profesor este acela de a modela comportamente și caractere„, a spus Cristina Stan, „enunțînd” principiul după care și-a urmat cei 37 de ani la catedră.