Profesorul pensionar Ion Luchian, fost director al Școlii nr. 5, îşi dedică cea mai mare parte a timpului cultivării florilor de apartament. Florile lui pot fi cumpărate de la o tarabă amenajată în faţa casei.
După ce, vreme de 40 de ani, le-a predat copiilor despre acizi, baze şi despre elementele sistemului periodic, odată ieşit la pensie, Ion Luchian a considerat că este momentul să-şi dedice timpul pasiunii lui pentru flori. Cum treci de poarta casei aflate în apropierea Colegiului Tehnic „Miron Costin”, te întâmpină curtea plină de flori. Trandafiri, liliac nemţesc, leandri, iar în ghivece aliniate de-a lungul trotuarului şi pe o masă la umbră stau muşcate, begonii, sporul casei, colocazii, trandafiri la ghiveci sau cerceluşi. „În alţi ani, arăta curtea mai bine, era mai plină de flori. În vara asta am avut soţia bolnavă şi nu prea am mai avut timp de flori”, se scuză Ion Luchian.
Are 70 de ani şi, de când a ieşit la pensie, îşi împarte timpul între casă şi ghivece. „Florile mi-au plăcut dintotdeauna. Când eram copil, lucram împreună cu surorile mele în grădină. Îmi plăcea să plantez, să le ud, să le îngrijesc. În perioada în care am fost profesor, aveam tot laboratorul plin de ghivece, mă ştia toată lumea. În pauze, stăteam în laborator, să ud florile, să le pigulesc”, îşi aminteşte el. Nu s-a dus la facultate la horticultură, a vrut să se facă profesor. „Era atunci, cel puţin în satul meu de lângă Paşcani, un respect deosebit pentru această meserie”, îşi aminteşte el. A terminat facultatea şef de promoţie, după care a lucrat 44 de ani la catedră şi a fost, 11 ani, director al Școlii „Alexandru Ioan Cuza”. Suficient timp ca să poată vorbi, la persoana I, despre toate „revoluţiile” din învăţământ. Concluzia este una amară. „A fi profesor este o meserie foarte importantă şi astăzi. Păcat, însă, că nu toţi îşi dau seama de asta”, spune profesorul Ion Luchian.
Experienţă profesională şi flori din Maroc
În anii ’70, profesorul Ion Luchian a predat patru ani la un colegiu din Maroc. „Era o oportunitate deosebită. M-am pregătit o vară întreagă la limba franceză, am dat examen şi am fost admis. Din 60 de cursanţi, am trecut doi. A fost o experienţă interesantă, o posibilitate unică de a călători la acele timpuri”, îşi aminteşte el.
Cei patru ani petrecuţi în Maroc nu au însemnat doar experienţă culturală şi profesională. La fiecare drum spre casă aducea plante şi seminţe, pe care încerca să le aclimatizeze. „Am adus leandri, irişi, tot felul de plante cu flori frumoase, care acolo creşteau spontan, le-am cultivat, apoi, în ghivece. Cu cele mai multe mi-a reuşit”, povesteşte Ion Luchian.
Într-o magazie, Ion Luchian are câţiva metri cubi de cărţi şi reviste de specialitate. Consideră că a citit, din scoarţă în scoarţă, cam tot ce s-a scris despre creşterea şi îngrijirea plantelor de apartament. „Din afară pare foarte uşor să ai o plantă frumoasă în casă, la ghiveci. Doar că nu-i destul să le pui apă din când în când. Eu, de exemplu, nu folosesc îngrăşământ, iar pământul din ghivece îl prepar eu. E o reţetă studiată şi îmbunătăţită din experienţa de an cu an. Doi ani durează până se macerează amestecul special, într-o groapă din curte, după care îl cern şi îl pun în ghivece. Apă şi pământ bun sunt obligatorii pentru flori”, spune el.
La capitolul factorilor opţionali, ar fi şi muzica. Deşi a citit că şi muzica este considerată un factor ambiant favorabil pentru flori, nu a încercat. Le mângâie, însă, din când în când.
Afacere falimentară
Câţiva ani la rând, Ion Luchian a avut locul lui în piaţă, cu o tarabă plină de ghivece. Încet, încet, a renunţat la ceea ce ar fi putut fi o afacere. „Nu te poţi pune cu marii producători. Florile de import vin cu preţ foarte mic, sunt soiuri variate, atractive. Eu am o încăpere specială în care le păstrez peste iarnă, pe care o încălzesc cu o sobă pe gaz. Este costisitor. A început să nu mai merite nici benzina pe care o consumam ca să mă duc cu ghivecele în piaţă. Mă limitez la o măsuţă în faţa casei. Cine vrea, cumpără, nu sunt scumpe. De la 5 la 15 lei. Sunt flori crescute natural, fără hormoni, fără îngrăşământ, fără mutaţii. Vârsta şi vremurile mă fac să rămân însă la flori doar ca hobby, nu ca afacere”, a mărturisit Ion Luchian.
Comentarii