Profesoara de „Canada”

Dana Păiuș (foto) se ocupă, de aproape 12 ani, de consilierea și pregătirea cuplurilor care se pregătesc să emigreze în Canada. Deși cunoaște tot ce i-ar fi de folos pentru a putea obține avizul favorabil din partea autorităților canadiene, ea nu a făcut încă pasul cel mare.

 

 

Cu toate că locuiește în Roman, Dana Păiuș spune că, sufletește, a emigrat, până acum, în Canada, de nenumărate ori. Practic, ea consideră că a trecut granița odată cu fiecare dintre cuplurile pe care le-a ajutat să obțină viza mult dorită. În cei aproape 12 ani de când lucrează cu elevi în toată firea, succesele ei s-au materializat în crearea unei mici comunități a romașcanilor din Montreal. Oameni care nu se cunoșteau în oraș și care au descoperit că au o verigă comună: aceeași pregătire pentru pasul mare cât un ocean.

Cariera „paralelă” a Danei Păiuș a început în anul 2000, cu totul întâmplător. Era proaspătă profesoară de limba franceză și o pereche care își dorea să emigreze în Canada i-a cerut ajutorul. „Eram în primii ani de când am terminat facultatea și a fost o adevărată provocare pentru mine. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, dar am vrut să-i ajut. Nu trebuia să-i învăț limba franceză ca la școală, trebuia să-i ajut să treacă, întâi, de proba interviului și, apoi, să-i ajut să se integreze într-o societate în care se vorbește limba franceză. Pentru asta, m-am documentat întâi eu și am căutat toate informațiile necesare care m-ar ajuta să trec de interviu și care mi-ar fi făcut viața mai ușoară acolo, ca și cum eu aș fi vrut să emigrez„, își amintește Dana Păiuș.

Au urmat, apoi, alte și alte cupluri, toți candidați la o viață nouă. Cu unii a lucrat doar exersarea limbii franceze, pe alții i-a ajutat încă de la întocmirea dosarului. „Cei care vor să emigreze în Canada trebuie să înceapă cu o autoevaluare online a CV-ului personal, în limba franceză. Acesta este primul pas. Această autoevaluare trebuie făcută foarte corect, pentru că este orientativă pentru răspunsul final pe care îl vor primi aplicanții. Cei care primesc un punctaj mic la autoevaluare pot demara pregătirile pentru prezentarea la interviu și alcătuirea dosarului, dar riscă să cheltuie foarte mulți bani și foarte mult timp, iar răspunsul să fie, în final, negativ. Această autoevaluare cuprinde – pe lângă toate informațiile legate de studii, pregătirea profesională și familie – și un punct distinct legat de nivelul la care aplicantul stăpânește limba franceză. În autoevaluare, aplicantul poate trece și nivelul maxim, dacă aceasta îl poate ajuta să obțină punctajul necesar pentru a fi admis. Dar, dacă datele legate de pregătirea profesională nu pot fi contestate, ofițerul de la imigrări care conduce interviul urmărește în mod special nivelul la care este cunoscută limba franceză și motivația pe care o are fiecare dintre aplicanți. Tocmai de aceea, pregătirea este total diferită de cea de la școală. Atunci când merg la interviu, ei trebuie să știe să poarte o conversație în limba franceză. Sunt foarte multe întrebări care pot fi prevăzute și la care răspunsurile pot fi învățate pe de rost, dar și ofițerul de la imigrări cunoaște acest lucru și întrebările «tehnice», dacă le putem spune așa, pot fi «rupte» cu discuții care nu au nimic de-a face cu subiectul anterior. Eu îi ajut să fie pregătiți pentru așa ceva. Tocmai de aceea încerc să adaptez pregătirea la stilul de exprimare al fiecăruia, la modul de a vorbi, pentru ca totul să vină firesc și neforțat. Ofițerul de la imigrări poate oferi și puncte pentru adaptabilitate. Aceasta nu se dovedește cu acte. O pot dovedi cei care merg la interviu pregătiți și stăpâni pe ei. Tocmai de aceea simulăm la pregătire interviul, eu jucând rolul celui care îi ia la întrebări„, spune Dana Păiuș.

În cei 12 ani de când s-a axat pe pregătirea pentru examenul „Canada”, Dana Păiuș spune că a lucrat cu oameni cu niveluri de pregătire diferite, de la foști elevi silitori, care cunoșteau limba franceză din școală, la oameni care nu știau nici cum să spună „Bună ziua”. „Motivația de a reuși contează mult mai mult decât franceza pe care o știe fiecare înainte de a începe pregătirea. Am lucrat cu persoane care nu știau o boabă de limbă franceză, făcuseră în școală germană și rusă și au primit, în final, calificativ foarte bun, pentru că și-au dorit foarte mult acest lucru„, a spus Dana Păiuș.

Relația pe care ea o are cu cei care urmează aceste cursuri este departe de relația clasică dintre elev și profesor. „Fără să vreau, ajung să le cunosc poveștile de viață. În mod normal, în momentul în care ei primesc acceptul în urma interviului, legătura mea cu ei ar trebui să înceteze. Așa ceva nu se întâmplă, însă. }in legătura cu toți, iar cu unii dintre ei am legături puternice de prietenie. În Canada s-a creat chiar o comunitate a celor pe care i-am ajutat să emigreze și vorbim mereu pe Skype. Au fost cazuri în care s-au tras unii pe alții„, spune Dana Păiuș.

Cu toate că gândul de a pleca în Canada a încolțit-o de multe ori, Dana nu a dat Romanul pe Montreal. Încă. „Mă simt legată de familie. Dar, cu siguranță, voi răspunde afirmativ măcar uneia dintre invitațiile primite de la foștii elevi„, a spus Dana Păiuș.


COMENTARII

WORDPRESS: 0