Primăria acordă titlul de cetățean de onoare post-mortem pentru Constantin N. Vasiliu Bolnavu, Mauriciu Riegler și Minodora Ursachi

Primăria acordă titlul de cetățean de onoare post-mortem pentru Constantin N. Vasiliu Bolnavu, Mauriciu Riegler și Minodora Ursachi

 

 

Autoritățile locale intenționează să acorde, post-mortem, titlul de cetățean de onoare pentru trei romașcani care, de-a lungul vieții, au adus o contribuție importantă la evoluția orașului – Constantin N. Vasiliu Bolnavu, Mauriciu Riegler și Minodora Ursachi. Aflați în cele ce urmează care sunt meritele pentru care se acordă titlul de cetățean de onoare acestor personalități.

Constantin N. Vasiliu Bolnavu, filantrop

Constantin N. Vasiliu Bolnavu s-a născut pe 4 aprilie 1867, la Ploiești. Constantin N. Vasiliu Bolnavu a studiat la Viena, urmând cursurile a două facultăți – în domeniul economic şi agricol, ducând mai departe tradiţia familiei. Contemporanii săi l-au descris ca pe o persoană tăcută și discretă, detalii despre viața sa fiind destul de puțin cunoscute. După terminarea studiilor, având un spirit antreprenorial de excepție, devine în timp unul dintre marii proprietari funciari ai Regatului. Actele sale filantropice sunt legate de locurile unde-și avea proprietățile. Donează astfel terenuri pentru școli, construiește biserici și case de nașteri în județele Prahova, Dâmbovița, Roman și Galați. Un act de caritate mai puțin obișnuit este împrumutul pe care l-a acordat tânărului Henri Coandă pentru a-și continua cariera aeronautică, după accidentul din anul 1910.

Opera sa principală de binefacere este Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu, cu sediul în Piața Amzei din București, o instituție culturală de referință în România interbelică. Misiunea Fundației a fost ajutorarea studenților din provincie, veniți pentru studiu în București după reîntregire. Pentru îndeplinirea acestui scop, Constantin N. Vasiliu Bolnavu înzestrează Fundația, la înființare, în anul 1923, cu suma de 12 milioane lei, apoi cu o mare proprietate la marginea Bucureștiului și ulterior, în anul 1928, cu 575 hectare în apropiere de Sinaia, pentru înființarea unei stațiuni de odihnă și creație pentru personalități ale culturii și științei românești. Cu ocazia înființării Fundației, și la sugestia lui Nicolae Iorga, Constantin N. Vasiliu își adaugă numelui particula Bolnavu, aceasta fiind porecla dată bunicului său, datorită infirmităţii sale. Expresia „mergem la Bolnavu să ne ajute, că-i tare bun la suflet” a rămas întipărită în memoria oamenilor, fiind cunoscută şi de Nicolae Iorga care locuia la Vălenii de Munte şi unde urmaşii familiei Vasiliu aveau proprietăţi. Donația a fost acceptată, în numele Fundației, de către Nicolae Iorga, efor al acestei instituții, în calitatea sa de Rector al Universității din București. Din păcate, construcția acestui campus creativ a fost întreruptă de război și de jaful comuniștilor. Printre studenţii care au beneficiat de bursele lui Constantin N. Vasiliu Bolnavu se numără lingvistul Boris Cazacu, eminentul jurist Valentin Al. Georgescu, scriitorul Emil Cioran, istoricul Paul Păltănea și alții. Gesturile sale filantropice nu s-au limitat la susținerea materială a Fundației universitare omonime. În anul 1929, marele filantrop a cumpărat mai multe imobile pentru Universitatea Populară din Roman: fosta casă Macarovici, casa Roiu şi casa boierului moldovean Cazimir, din faţa Liceului Roman Vodă, împreună cu terenurile aferente. Din diferite motive, nu s-a putut fonda o universitate populară şi, renunţându-se la această idee, s-a făcut un cămin pentru elevii lipsiţi de mijloace, dar merituoşi. Căminul asigura 100 de locuri pentru elevi şi 100 de locuri pentru eleve de liceu, fii şi fiice de săteni lipsiţi de mijloace materiale. Căminul din Roman era considerat ca filială a Fundaţiei Universitare C. N. Vasiliu Bolnavu. Căminul avea o curte mare unde elevii îşi petreceau timpul liber, o grădină de un hectar, unde se cultivau legumele necesare pentru cămin, precum şi un lot de pământ de 20 de hectare, în comuna Cordun, pentru mărirea venitului căminului. Anexa Fundaţiei Universitare C. N. Vasiliu Bolnavu din Roman a fost expropriată în interes public, după ce autorităţile oraşului Roman au hotărât construirea unui nou centru administrativ.

În semn de prețuire pentru actele de filantropie, Constantin N. Vasiliu Bolnavu a fost decorat de regii României: – Steaua României, în grad de ofițer, conferită de Regele Carol I; – Steaua României, în grad de comandor, acordată în anul 1926 de Regele Ferdinand I; – Steaua României, în grad de mare ofițer, conferită de Regele Carol al IIlea, în anul 1931. Constantin N. Vasiliu Bolnavu a încetat din viață pe 6 ianuarie 1944. În plin război, cu toate restricțiile, postul național de radio și-a întrerupt emisiunea pentru a anunța vestea. Definitorie pentru sentimentul general este nota lui Marin Preda din caietele de atelier pentru romanul Delirul din ianuarie 1944: „C.N. Vasiliu Bolvnavu a murit, mare făcător de bine… Pornise pe drumul anevoios al ocrotirii aproapelui…”

Mauriciu Riegler – medic și om politic român, primar de Roman în perioada 1905 – 1907

Mauriciu Riegler s-a născut pe 5 noiembrie 1855, în satul Grozeşti, judeţul Bacău. Georges Eduard Riegler, tatăl lui Mauriciu, s-a stabilit în Moldova în jurul anului 1850, s-a căsătorit cu Paulina Wissner și au avut opt copii. Mauriciu Riegler și fratele său geamăn, Emanoil Riegler, mai târziu medic, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iași și membru corespondent al Academiei Române, au fost primii copii ai familiei Riegler. Un alt frate, Paul Riegler (1867 – 1937), a fost medic veterinar, decan al Facultății de Medicină Veterinară din București și fondator al Institutului Pasteur din București (1909). Mauriciu și Emanoil au urmat școala primară la Târgu Neamț, apoi la Seminarul Sfântul Gheorghe din Roman și Liceul Național din Iași. Împreună cu fratele său, a absolvit Facultatea de Medicină la Universitățile din Viena și Berlin, obținând titlul de doctor în medicină în anul 1880.

După absolvirea facultății, Mauriciu Riegler se stabilește la Roman, unde profesează ca medic, în cabinetul său din casa spițerului Brukner, unde sâmbăta acorda consultații gratuite celor nevoiași. În anul 1888, Mauriciu Riegler a devenit profesor de științe naturale și fizică la Seminarul Sfântul Gheorghe şi la Gimnaziul Roman-Vodă. Între anii 1905 şi 1907, doctorul Riegler a devenit primar al oraşului Roman. În mandatul primarului Mauriciu Riegler, în anul 1905, au fost construite şi puse în funcţiune primele instalaţii electrice de iluminat public, numărul consumatorilor atingând încă de la început 2000 de abonaţi. Uzina a funcţionat până în anul 1955, când instalaţiile au fost oprite, întreg consumul orăşenesc trecând pe curent alternativ, provenit de la centralele electrice. Și tot de numele primarului Mauriciu Riegler se leagă pavarea oraşului, canalizarea şi instalarea conductei de apă. Pe 14 aprilie 1895 s-a constituit Asociaţia Generală a Medicilor din România, printre ale cărei obiective figurau deopotrivă apărarea intereselor profesionale ale corpului medical din toate gradele şi toate profilurile şi dezbaterea aprofundată a marilor probleme de sănătate publică ale României. În anul 1911, a luat fiinţă Asociaţia Generală a Medicilor din România – filiala Roman. Încă de la înfiinţare, această asociaţie s-a ocupat de chestiuni ştiinţifice, chestiuni generale profesionale, a dat ajutor membrilor, a căutat să păstreze legătura de prietenie între colegi. Conform Procesului-verbal din 17.04.1911 s-a decis constituirea Comitetului local auxiliar Roman – dl. Dr. Mauriciu Riegler – preşedinte; dr. Al. Vasiliu – casier; dl. N. Ţurcanovici – secretar. Pe 14 septembrie 1919 s-a constituit în oraşul Roman „Cercul medicilor din oraşul şi judeţul Roman” cu scop profesional şi ştiinţific. Comitetul era compus din Dr. Ţurcanovici – preşedinte; Dr. Riegler – preşedinte de onoare; Ionescu – secretar; Wecsler – casier. (sursa: Serviciul Judeţean Neamţ al Arhivelor Naţionale) Spitalul ,,Zonă Interioară nr. 244” al Crucii Roșii Române, aflat sub comanda locotenent-colonelului (r) doctor Mauriciu Riegler, a fost înființat la data de 3 octombrie 1916 în localul ,,Școlii Frobeliene” (Grădinița de copii). Acest spital a dispus inițial de 60 de paturi dar a ajuns la 125 bolnavi internați, situație în care a mai primit un sediu situat în apropiere. Personalul medical era format din: locotenent doctor Vasile Nazarie, infirmierele: Maria Riegler, Ortansa Bârgăoanu, domnișoara Beller și domnișoara Apostoleanu. În acest spital, a încetat din viață la data de 9 octombrie 1917, grav rănit în luptă, locotenent-colonelul Constantin Macarovici, comandant secund al Regimentului 24 Artilerie Roman.

În Anuarul Eparhiei Romanului din anul 1938 se consemnează: „A jucat un rol de frunte în viaţa oraşului Roman: profesor de naturale şi medicină, vreme de 32 de ani, la liceu și la Seminar. Om politic cu vederi largi, fost deputat şi senator, în mai multe rânduri a lăsat urme de bun gospodar, atunci când împrejurările politice l-au pus în fruntea Comunei Roman ca primar. Uzina electrică, pavarea orașului, canalizarea și instalarea conductei de apă sunt lucruri care poartă pecetea numelui, a vredniciei și interesului ce l-a purtat orașului nostru”. Totodată, Mauriciu Riegler a avut o importantă contribuţie pe plan cultural, fiind membru al Societăţii Culturale Miron Costin. Datorită lui, romaşcanii au avut ocazia să asculte duminica şi în zilele de sărbătoare conferinţele celor mai importanţi cărturari: A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Calistrat Hogaș, Ovid Densușeanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu. Fiica lui Mauriciu Riegler, Ștefania Riegler, este mama academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, Cetățean de Onoare al municipiului Roman. Mauriciu Riegler a încetat din viață pe 7 ianuarie 1925.

Minodora Ursachi, muzeograf

Minodora Ursachi s-a născut pe 22 decembrie 1934, într-o familie de învățători din satul Negrea, comuna Lascăr Catargiu, județul Galați. A urmat cursurile școlii primare în satul natal. În perioada 1946-1953 a fost elevă la Liceul de fete Mihail Kogălniceanu din Galați. Între anii 1953-1957 a urmat cursurile Facultății de Istorie – Filosofie din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. După absolvirea facultății, alături de soțul domniei-sale, distinsul prof. dr. Vasile Ursachi, Cetățean de Onoare al Municipiului Roman, a avut iniţiativa de a înființat un Muzeu de Istorie la Roman. Până în anul 1968 a fost muzeograf la Muzeul de Istorie din Roman, după care şi-a dorit şi înființarea unui Muzeu de Artă la Roman. Pentru început, Muzeul de Artă s-a dezvoltat ca o secţie în cadrul Muzeului de Istorie din Roman, din strada Cuza Vodă nr. 33, unde s-a deschis şi prima expoziţie de bază a Colecţiei de Artă. Tot în acest spaţiu, în perioada 1964-1967, au fost prezentate publicului romaşcan numeroase expoziţii personale, retrospective, colective, ale artiştilor din Iaşi, Bacău, Bucureşti, Piatra Neamţ, Roman.

La început, Muzeul a avut o singură lucrare: portretul domnitorului Ştefan cel Mare, executat de pictorul Epaminonda Bucevschi, la comanda Episcopului de Roman, Melchisedec Ştefănescu. Având un sprijin deosebit din partea directorului Muzeului Regional Bacău, istoricul Iulian Antonescu, în anul 1968, Secţia de Artă din cadrul Muzeului de Istorie Roman este transformată în Muzeul de Artă Roman și primeşte un spațiu propriu, în clădirea de pe str. Mihai Eminescu, nr. 3, cunoscută sub numele de Casa Roiu. Pe 15 septembrie 1970 a avut loc inaugurarea Muzeului de Artă, în noul sediu, cu ampla expoziţie retrospectivă Emanoil Bardasare. În cei 42 de ani în care Minodora Ursachi a fost muzeograful acestei instituții s-au pus bazele colecției de pictură, grafică și sculptură şi s-a creat un fond de carte cu specific de artă. În această perioadă au intrat în patrimoniul muzeului un număr de 669 lucrări de pictură, grafică și sculptură, prin transferuri, donații sau achiziții, 1305 volume de carte și au fost organizate 353 de expoziții, simpozioane și lansări de carte. A publicat cronici, articole, studii şi comunicări în diferite publicaţii de specialitate.

În anul 1999, Minodora Ursachi s-a retras din activitatea de muzeograf prin pensionare, dar a continuat să se implice în mișcarea artistică romașcană prin publicarea a trei volume: Muzeul de Artă Roman – 50 de ani (2007), Identități artistice la Roman (2013) și Fenomenul artistic romașcan (2016). Pentru întreaga activitate, în anul 2002, la Sărbătoarea culturii romaşcane, a primit Premiul pentru Cultură, iar în anul 2007 a primit Diploma de Recunoştinţă pentru susţinerea cercetării arheologice şi contribuţia adusă la dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului muzeal, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la fondarea Muzeului de Istorie Roman. Minodora Ursachi – o viață dedicată artei și Muzeului pe care l-a slujit până în ultima clipă, lăsând o moștenire de suflet și de neegalat pentru cultura romașcană. Profesorul Constantin Adamovici spunea despre Minodora Ursachi: „Muzeul de Artă, sălaş de bucuria inimii. De tihnă sufletului. Doamna Minodora Ursachi, om de aleasă delicateţe şi adâncă, reală înţelegere umană. De fiecare dată când treci pragul muzeului, te întâmpină cu puternică voie bună. „Mama pictorilor romaşcani”, cum o numea regretatul Mihail Simion, a urmat un permanent suiş de studiu atent şi variat în tainele artei.

A scris nenumărate articole, studii de artă, a conferenţiat la Roman, Bucureşti, Iaşi, a vernisat zeci, sute de expoziţii. Este autoarea unui sincretism de substanţă al artelor (pictură, poezie, muzică). A lansat numeroşi pictori romaşcani şi din întreg cuprinsul românesc. A descoperit romaşcanilor arta europeană, asiatică, americană. A îmbogăţit substanţial colecţiile Muzeului de Artă. Vernisajele, seratele de muzică, poezie rămân de neuitat. Dacă Muzeul de Istorie a înrădăcinat în romaşcani fiorul tainic al iubirii de istoria neamului, Muzeul de Artă a Cultivat sensibilitatea inimii. Și să nu uităm: Episcopia, Muzeul de Istorie şi Muzeul de Artă s-au alcătuit în trinitate ce a hrănit haric şi permanent poporul romaşcan. De bună seamă, şi de aceea, noi romaşcanii, suntem altfel”. Minodora Ursachi a încetat din viață pe 18 noiembrie 2017.

În prezent, municipiul Roman are 32 de cetățeni de onoare. Lista și detaliile complete despre cei care au primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Roman pot fi consultate la următoarea adresă: https://primariaroman.ro/category/cetateni-de-onoare/.

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0