Prima paginăInedit

Pompierii voluntari din Săbăoani, o istorie de aproape 100 de ani demnă de urmat

Dimensiune text

Formația de pompieri voluntari activează din 1936. Cetăţenii care doresc să se alăture campaniei „Vreau să fiu voluntar!” se pot adresa consiliilor locale în subordinea cărora sunt constituite serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă.

Pompierii nemţeni continuă campania de informare şi promovare a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă, dând exemplul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă (SVSU) Săbăoani, serviciu care are o istorie bogată, prezentată şi de Ziarul de Roman.

Într-un registru vechi al comunei se păstrează, spre ştiinţa generaţiilor viitoare, istoricul activităţii pompierilor voluntari din Săbăoani. Registrul istoric al SVSU Săbăoani a ajuns subiect de seminar, după ce a fost descoperit de căpitanul Bogdan Jinga, şeful Compartimentului de Prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Neamţ. În registrul istoric sunt date despre formaţia de pompieri voluntari de la 1936 şi până în 1975. Sunt oferite detalii despre felul în care arăta atunci localitatea, pentru a ajunge şi la contextul care a determinat o mână de oameni gospodari să ia iniţiativa alcătuirii unei echipe de intervenţie şi să facă eforturi mari pentru dotările necesare.

În registrul SVSU Săbăoani sunt scrise adevărate povestiri ale incediilor din comună. În vara anului 1936, într-o duminică liniştită, când „tineretul era adunat la terenul de instrucţie pentru pregătirea premilitară”, un dangăt jalnic de clopot a anunţat un pericol mare în sat. Se aprinsese casa unui sătean, după ce proprietarul, din neglijenţă, a aruncat cenuşă cu jar pe gunoiul de lângă grajd. Flăcările s-au extins asupra casei şi a stivelor de lemne din curte şi, apoi, la locuinţa unui vecin. A fost solicitat ajutorul celor de la compania de pompieri din Roman, care au acţionat cu o pompă manuală trasă de cai, reuşind să localizeze focul care ameninţa să ajungă şi la alte gospodării. „Mare noroc că au fost oameni acasă, că era duminică. Dar, dacă acest incendiu se întâmpla într-o zi de lucru, ardea satul întreg”, este scris în registru.

Locuitorii au rămas uimiţi, atunci, de pompa manuală care a stins focul repede şi cu economie de apă. Preotul a adunat oamenii în faţa bisericii şi a propus achiziţionarea unei astfel de pompe pentru comună. S-a stabilit suma ce revenea fiecărei familii, s-au adunat banii, iar dorinţa locuitorilor a devenit realitate. S-a format, apoi, o echipă care să lucreze cu pompa şi care să-i înveţe şi pe ceilalţi. Cât de utilă a fost achiziţia s-a demonstrat la incendiile din anii următori, când „focul s-a stins repede şi fără pierderi”. Dotarea pompierilor voluntari din Săbăoani a fost distrusă în 1944, în timpul unui bombardament aerian.

În anul 1951 s-a dat decretul referitor la organizarea formaţiilor de pompieri voluntari, prevederile sale fiind puse în aplicare şi la Săbăoani. De atunci a început şi reorganizarea pompierilor din comună. Într-o iarnă, a luat foc şura în care un sătean improvizase o afumătoare pentru carne. Focul s-a stins greu, din cauza gerului, dar şi pentru că pompa nu mai era disponibilă. Acest eveniment i-a determinat pe voluntari să facă tot ce era necesar pentru repararea ei, fiind achiziţionate, apoi, şi două role de furtun şi o ţeavă. Și-au dat seama, apoi, că mai era nevoie de o serie întreagă de materiale pentru intervenţii. Dar nu aveau fonduri, iar de la primărie nu au primit ceea ce au avut nevoie. Prin urmare, pentru a aduna banii necesari, s-au organizat baluri la care muzicanţi erau pompierii voluntari.

Metoda a avut succes, iar pompierii voluntari şi-au cumpărat multe lucruri necesare în caz de incendiu. A urmat construirea unui loc de depozitare a utilajelor de intervenţie, o remiză pentru care locuitorii din Săbăoani au strâns, atunci, 4.010 lei. Jumătate din bani s-a dus pe cheltuielile de transport pentru materiale, iar pentru a completa suma necesară s-au mai organizat două baluri şi o reuniune cu pompierii pe post de muzicanţi. „După 4.800 de ore de muncă voluntară, remiza a fost gata. Acum aveam o remiză bună şi o formaţie care a cucerit steagul ca formaţiune fruntaşă pe regiune patru ani la rând”, mai scrie în registrul istoric.

Acum, SVSU Săbăoani numără peste 40 de membri. Pompierii voluntari au la îndemână o autospecială cu apă, fabricată în 1969, dar bine întreţinută, o motopompă, un generator de curent şi un aparat de sudură, iar activitatea lor a salvat, în toţi aceşti ani, multe vieţi şi bunuri materiale.

Cetăţenii care doresc să se alăture campaniei „Vreau să fiu voluntar!” se pot adresa consiliilor locale în subordinea cărora sunt constituite serviciile voluntare. Aici, voluntarii vor beneficia de instruire practică şi teoretică, astfel încât comunitatea să se poată baza pe ei.

COMENTARII

WORDPRESS: 0