Articol publicat în data de: mar, 23 Aug 2016



Padre Carmil Tocănel – un om, un preot, un muzician

 

ciobanu gheorghe am 03O „fiinţă de suflet” şi nu doar „cu suflet”, care s-a considerat, o viaţă întreagă, o fărîmă de Cer şi nu doar o întruchipare de ţărînă, o emanaţie de cînt şi nu numai o vibraţie sonoră: Padre Carmil Tocănel, prin viziunea căruia „a fi” înseamnă sacralitate, iar „a fiinţa”, pulsaţia continuă a Creaţiei divine.

Am avut privilegiul deosebit de a-l fi cunoscut, la puţin timp după încetarea celui de-al doilea război mondial, în perioada 1946-1948, ca pe un neasemuit director al Seminarului Franciscan din Hălăuceşti. Au fost doi ani nu doar de trecere, ci de trăire superlativă, alături de puritatea unui muritor ce mi-a dăruit nemuritoarea contopire, prin muzică, cu imponderabilul. Mai tîrziu, în intervalul dintre 1953-1955, am retrăit o aceeaşi elevaţie, în atmosfera sacrosanctă a Sfintei Episcopii Catolice din Iaşi. Erau anii în care, fiind dominat de zborul, fără aripi, al artei muzicale, mergeam săptămînal să întîlnesc trei dintre Maeştrii „cheii sol” ai Iaşiului: Achim Stoia, George Pascu şi Padre Carmil Tocănel, de la acesta din urmă beneficiind şi de inegalabilul „Manual” al lui Dubois: „Contrapunct şi Fugă”.

Padre s-a remarcat continuu prin permanenţa unei personalităţi de altitudine, ataşat, în primul rînd, Crezului său creştin şi dăruit, apoi, clipă de clipă, la două claviaturi, la instrumentele muzicale în clape. Ca fiinţă umană, a trăit permanent în ambianţa bisericii şi a credincioşilor ei, dăruindu-le, cînd solemn, cînd prietenos, profunzime de rugă şi înfiorare de suflet. Îmbina, de minune, singularitatea propriei sale fiinţări, cu expresia spontană a unei comuniuni prieteneşti mai rar întîlnită, materializată, întotdeauna, prin apropierea intimă a picioarelor la vîrf, ca şi prin înclinarea pronunţată a capului, a cărui expresie se concentra în rîsul său sincer şi de o largă deschidere.

tocanel_carmil_ofmconvO uşoară şi o ascunsă nervozitate interioară îl făcea să imprime mişcărilor capului său, tresăriri bruşte, restrînse ca amplitudine, dar repetate ca număr. Se oprea, cu uşurinţă, la lucrurile mărunte. Toate îl interesau, întreba mereu şi privea, fără contenire, la tot ceea ce se petrecea în jur.

A fost un claviaturist neîntrecut, mînuind cu o foarte mare uşurinţă şi instrumentele pedaliere, bazate pe emanaţii de suflu, ca şi pe acelea cu corzi, de tip clavecin sau pian. Impresiona uşurinţa cu care trecea, succesiv, de la unele la altele. Pentru digitaţia sa, nici melodia, nici armonia şi nici polifonia nu constituiau pasaje grele. Din contră, trăia din plin orice temă sau fragment.

Avea un repertoriu foarte bogat, dar, de cîte ori dorea să-mi cînte, se oprea, cu regularitate, la cele trei lucrări preferate ale sale: „Sonata lunii” a lui Beethoven, „Ave Maria” de Schubert şi, mai ales, „Rugăciunea unei Fecioare” de Bardajewska. Din toată interpretarea sa se degaja un pronunţat caracter de solemnitate, de altitudine şi de rugă. Nimic excesiv ca lirism, sau expansiune romantică. Pentru „Padre”, muzica nu constituia divertisment, bravaj sau sonoritate, ci numai rugăciune şi elevaţie supremă.

În acelaşi timp, talentul său s-a manifestat, la fel de sacru şi de măiestrit şi în spaţiul compoziţional. Fie că sînt lucrări proprii – „O, Salutaris, „Alleluia”, „Te Deum”, „Ave Maria” sau „Adoramus” – fie că ele reprezintă armonizări corale, sau pentru orgă – „Sună clopotele”, „Isuse blînd”, „O, Sfinte Antoane”, „Voi, Ceruri”, sau „Fecioarei” – toate cuprind în ele profunzime de crez şi iubire de oameni.

Acum, la împlinirea unui secol de la venirea sa pe lume, ne plecăm, cu pioşenie în faţa sfinţeniei sale şi preţuim, din tot sufletul, harul său sacru, dătător de creativitate. Un Om, un Padre şi un Muzician, care s-a dăruit, în întregime, Cerului, spre a se întrupa, mai tîrziu, în murire pămînteană şi nemurirea de a fi în preţuirea tuturor.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna septembrie 2007

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close