Prima paginăSocial

OPINII – Dr. ing. Cristian Andriesei: „Agentul secret COVID pe frontul digitalizării forțate”

OPINII – Dr. ing. Cristian Andriesei: „Agentul secret COVID pe frontul digitalizării forțate”

Dimensiune text

 

Cu trei primăveri în urmă, mă aflam la un colegiu național cu un proiect concret pe parte de digitalizare vizând translarea în format electronic a cataloagelor vechi ale colegiului. Nu era o idee nemaipomenită, dar necesară atât timp cât salva de la uitare datele din mormane de maculatură depozitate în vreo arhivă, informații care constituiau chiar o parte din istoria colegiului respectiv. Proiectul, inițiativă proprie și unică la acel moment, avea să implice o echipă mixtă de elevi, din clase diferite, ani diferiți și competențe diferite, fiecare fiind responsabil de anumite sarcini.

În plus, nu era vorba doar de copiat datele, ci se preconiza interconectarea datelor noi cu cele recente deja existente și implementarea unei platforme online pentru facilitarea construirii promoțiilor și actualizarea bazelor de date aferente cu informații relevante despre parcursul profesional al absolvenților. Într-o Românie clasată fruntaș la nivel mondial pentru migrație pe timp de pace, un lucru cât se poate de rușinos pentru politicienii care au condus România timp de 30 de ani, a afla cum s-au „realizat” românii plecați în Vest mi se pare nu atât interesant cât și de bun simț.

Cu acest proiect, rezolvam două lucruri simultan: se adăuga un epsilon oricât de mic pe linie de digitalizare și niște tineri experimentau managementul de proiect, învățând să lucreze pe viu într-o echipă pentru un proiect care aducea un plus comunității, munca făcându-se gratis. Deși, inițial, ideea a fost primită cu entuziasm, confirmarea începerii efective a muncii la acest proiect nu a mai sosit nici până acum. În acest timp, tinerii vizați pentru proiect au absolvit deja colegiul și unii chiar se apropie de finalizarea studiilor universitare. Logic este să ne întrebăm unde se află colegiul din această perspectivă. Păi, unde să se afle? Tot acolo ca și în 2017. Deci nu trebuie să ne mirăm că Sistemul se mișcă greu, eu aș zice că nu se mișcă deloc, de bunăvoie desigur.

Ce ne-a adus 2020? Anul 2020 a fost, înainte de toate, un an electoral. Au fost alegeri în universități, tocmai s-a terminat și cu alegerile locale. Desigur, ambele au fost perturbate de pandemia COVID, care, tam-nesam și fără vreun avertisment, ne-a adus stare de urgență, stare de alertă, distanțare fizică (a nu se confunda cu distanțarea socială!) și un dezastru în afacerile românești, unele neputând supraviețui fără piață externă, producție sau clienți care să le treacă pragul.

Trebuie, totuși, remarcat că distanțarea fizică ne-a readus în rândul statelor civilizate, obligându-ne să renunțăm, temporar, la principiul specific mioritic „merge și-așa”. Astfel, mi-a fost dat, în sfârșit, să văd ziua în care autobuzele și tramvaiele nu mai sunt pline până la refuz de nu pot respira, să văd că pot sta la trecerea de pietoni fără ca ceilalți să se împingă în mine, să văd desigur restaurante și terase unde pot sta nederanjat de scaunul celui din spatele meu (lucru de neconceput pe plajele de la Constanța cu un an în urmă).

Și COVID ne-a mai adus un ceva care a creat mare panică mai ales în Educație: digitalizare forțată. Zic forțată pentru că, timp de 30 de ani, digitalizarea nu a fost o prioritate națională, dar acum pare a fi. Mi-a fost dat anul acesta să văd un e-mail care recomanda utilizarea Moodle. Păi, să fim serioși, primele cărți despre Moodle le-am identificat ca datând în 2005, atunci eu tocmai terminam facultatea, iar de-atunci până acum am identificat peste 40 de cărți publicate în Vest doar despre Moodle, nu mai zic de alte programe și platforme care permit sigur mai multe. Moodle a fost integrat de unele instituții de învățământ, dar de la simpla integrare doar pentru vizualizat note până la a da teste online este cale lungă.

Deci, ce s-a construit pe linie de digitalizare timp de 15 ani? Păi, un mare nimic. Și de ce spun asta? Tocmai pentru că lumea confundă informatizarea cu digitalizarea. Integrăm Moodle și gata am rezolvat digitalizarea. Cu totul greșit! Mă uit la universități românești și văd că încă există prorectorate responsabile cu informatizarea, cu numele în clar. Adevărat este că nu am sesizat problema asta până la COVID, dar acum mi-e clar că lumea încă este tributară unei gândiri depășite. Pe fondul dezvoltării tehnologiei informației și calculatoarelor, asta însemnând pentru România intervalul orientativ 2000 – 2010, într-adevăr era imperios necesar ca instituțiile de Stat să-și doteze birourile cu calculatoare și elemente de rețelistică. Dar, dacă ne rezumăm la dotare, atunci se cheamă doar informatizare, asta nu este digitalizare. Ce avem acum nevoie este digitalizare, și chiar am identificat poziții de profesor scoase la concurs la universități de prestigiu, ultimul era în Australia, strict pe digitalizare și inovare digitală (ce-o mai fi și asta, s-ar întreba unii…).

Până la momentul COVID nu existau discipline în mediul Universitar care să se țină exclusiv online ori măcar cursul dacă nu și seminariile, toate se făceau în amfiteatre și nu pot scăpa din vedere aici că unele săli nu respectă standardele minimale ARACIS pentru acreditare, de licee nici nu mai zic, nefiind suficient de spațioase (cerință devenită mai actuală ca oricând de când ne-a vizitat și COVID). Foarte probabil dacă cineva ar fi vrut să țină online ar fi fost văzut ca un individ care se ferește de muncă, care nu respectă regulile impuse de instituție, era poate și ostracizat iar orele nu i-ar fi fost pontate. Acum orele se țin obligatoriu online în aceleași multe instituții, acesta reprezintă un pas major făcut (forțat) pe linie de digitalizare. Cursuri online, aplicații online, mult cloud și chiar calcul în cloud, chiar diplome oferite online, aici avem deja o premieră a dnei conf. Andreea Paul de la ASE care, prin asociația INACO pe care o conduce, a oferit în această vară primele diplome semnate digital prin sistemul blockchain. Surprinzător, măcar pentru mine, nu un colegiu sau universitate a oferit diplome digitale, ci o asociație!

Și, desigur, numaidecât cu binecuvântarea clasei politice, poate vom avea totuși implementat și e-voting, sistemul de vot online, necunoscut încă la noi dar implementat oficial de Estonia încă din 2001. M-aș fi așteptat să fie implementat e-voting și la noi ținând cont de contextul pandemic, dar n-a fost să fie, asta e, fiecare stat cu clasa politică din dotare. Deși votez online de mulți ani în cadrul asociației profesionale inginerești IEEE pentru toate pozițiile de conducere regionale și mondiale, chiar nimeni de-aici nu m-a întrebat cum decurge procesul de vot și ce înseamnă tehnic. Totuși, dincolo de asta, nu trebuie pierdut din vedere că pentru acești pași minusculi, dar progresiști făcuți cu greu de România pe „frontul” digitalizării a fost imperios necesară intervenția agentului COVID.

Dr. ing. Cristian Andriesei


Cristian Andriesei este consultant în management strategic, autor și membru Senior IEEE.

 

 

COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • Camelia o lună

    Suntem tentati sa privim digitalizarea ca pe o mana cereasca. Deja devenim dependenti de usurinta de a rezolva problemele online, fara a mai fi nevoiti sa facem efortul socializarii. Da. Lucrurile s-au modificat radical, dar mutarea in mediul online a tuturor activitatilor are si un revers al medaliei. Infractionalitatea s-a mutat de asemenea in mediul online. Si nu ma refer aici doar la furtul de date de pe carduri, pe care nu as vrea sa-l bagatelize, dar exista si pericole mai mari. Nu mai departe de luna aceasta, in 4 octombrie, baza de date a ASE a fost criptata cu un ransomware, iar acest lucru a fost posibil in conditiile in care ASE-ul are o armata de specialisti de top in domeniul sistemelor informatice. Desigur lucrurile se repara, se reconstituie baze de date, dar volumul de informatii este atat de mare incat este imposibil de refacut peste noapte. Digitalizarea este, in opinia mea, doar o optiune, care faciliteaza comunicarea, dar o poate face sa fie si vulnerabila, in pofida tuturor protocoalelor de securitate care au fost adoptate. DIn aceasta perspectiva, securitatea transferului de informatii si protejarea datelor trebuie privita cu mai multe seriozitate. Care ar fi consecintele digitalizarii complete a unui spital in conditiile unui atac cibernetic? Moartea pacientilor de la ATI pentru ca nu mai vede pacientul fisa medicala?
    In ceea ce priveste sistemul de educatie, nici elevii si nici profesorii nu sunt entuziasmati de digitalizare, pentru ca interactivitatea este mult mai mica, iar examinarea este mai riguroasa. Eu n-am mai vazut pe nimeni sa priveasca cu superficialitate examinarea online. Cat despre e-voting, acesta poate fi un deziderat, chiar benefic pentru Romania, doar ca as fi tentata sa cred ca fi cel mai analizat sistem pe partea de fraudare.
    In concluzie, e minunata digitalizarea, reprezinta un pas spre evolutie, dar nu poate reprezenta decat o alternativa la sistemul clasic, in principal pentru ca noi nu avem inca psihicul pregatit pentru aceasta etapa. In 2011, Yuval Harari scria in Sapiens de a treia revolutie industriala. Tocmai am ajuns la ea si, clasic la romani, ne-a prins, din nou, pe nepregatite.