Articol publicat în data de: mar, 30 Aug 2016




O „insulă” cu oameni şi culori

 

ciobanu gheorghe am 03Într-un Univers în expansiune, mereu în zbucium şi nesfîrşit ca întindere, iată-ne poposiţi pe o planetă, liniştită cosmic şi doritoare de culori, numită Pămînt. Apartenentă acesteia, plasticiana Florica Ionescu, hărăzită a fi însoţită în viaţă cu o deosebită măiestrie picturală, a surprins, în creaţia sa, aceste valenţe ale planetei noastre, de la mirajul floralului şi pînă la uşurinţa manolică a zidirii. E un penel spontan, dar aşezat cu atenţie pe „banca” statornică a existenţei, încît, pentru autoare, „homo” nu e numai „sapiens”, ci şi „faber”.

Lucrările Floricăi Ionescu sînt, în adevăr, cuminţi, telurice, apropiate de „viaţa noastră, cea de toate zilele”. Floralul e o „eflorescenţă” biotică şi nu doar o ornamentaţie „fotogenică”. Se simte la ele pulsul vieţuirii, suficienţa lor vegetativă, care, într-un „mîine” natural, îşi încheie misiunea sa biologică. Se urmăreşte nu un scop „In Gloriam”, ci doar o succesiune cu tendinţă de „In Aeternitatem”. Departe de ele intenţia sărbătorească şi de unicat pe care le-o acordă, ocazional, omul. E un floral al existenţei şi nu un existent învăluit în floralitate. Florile redate de autoare, spre a sublinia şi mai mult vegetalismul lor, ni se oferă spaţial, un tridimensionalism apropiat de discreta formulă a basoreliefului. Sînt flori care, parcă, aşteaptă ca, în ziua următoare, să fie reimplantate în ţărîna lor maternă, chiar dacă, în cîteva dintre lucrări, ele sînt denumite ca „naturi statice”.

florica ionescu pictura galeriile gusulNe oprim, apoi, în faţa unui complex grupaj ruralo-urban. Printre arbori se conturează „populaţii” de case, alăturate spontan şi suprapuse prieteneşte, confirmînd că în spatele zidurilor lor modeste vieţuiesc şi se întîlnesc familii liniştite de oameni. Peste tot, un concentrism repetabil care, de altfel, se întîlneşte în aproape toate lucrările autoarei. Natură şi case, case în mijlocul naturii, totul transferă în noi şi sentimentul unui echilibru perfect ca şi măsura dominantă a unei atracţii interioare. Și de aici la intimismul unei existenţe insulare nu e decît un pas.

Sînt, în expoziţie, şi cîteva portrete. În afară de ineditul aşezării lor în spaţiu, personajele, aici feminine, trădează, prin anatomia expresivă a feţelor, o neîmpăcare cu realitatea din jur, ca şi o interogaţie la care se pare că nu vor primi răspuns. Concentrismul existenţial despre care comentam mai sus e şi o ambianţă densă de probleme, pe care fiinţa umană, perfectă somatic, nu le poate descifra. Un psihologism interior, care se doreşte a rămîne mereu în adîncuri şi care amînă, parcă, de la o clepsidră la alta, limpezirea lor.

Un „Regal” al „Ioneştilor”, cu care personalitatea artistică a lucrărilor, a autorilor şi a Galeriei adaugă un plus considerabil, de excepţie, demiurgismului carpatin dintotdeauna.

 

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna mai 2008

 

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close