Articol publicat în data de: sâm, 18 Feb 2012



Nebuni cu acte, mai sensibili şi capabili decît mulţi normali

Mulţi dintre bolnavii de la Spitalul de Psihiatrie „Sfîntul Nicolae” (foto) au fost uitaţi de familii. Drama se adaugă la faptul că, la rîndul lor, au uitat cine sînt. În lumea lor, unde nu prea intră nimeni, ei pictează, danseză sau cultivă flori. Unii dintre ei navighează pe internet, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele.

 

 

Cînd te gîndeşti la un spital de psihiatrie, de cele mai multe ori ai în faţa ochilor imaginea unui loc sumbru, rece, în spatele căruia se ascund drame neînchipuite. Cei mai mulţi dintre noi, cei care ne considerăm normali, avem tendinţa de a-i marginaliza şi de a-i exclude din lumea noastră pe cei care nu ne seamănă. Aşa se face că ei ajung să-şi creeze o lume a lor, în care, dacă reuşeşti să intri, te întrebi dacă, oare, tu eşti cel normal.

 

La graniţa dintre două lumi

Cînd am ajuns la Spitalul de Psihiatrie „Sfîntul Nicolae”, bolnavii ieşeau din sala de mese. Doar accesul pe bază de cartelă stabilea o graniţă fină între „afară” şi înăuntru”. Zecile de priviri curioase cu care este întîmpinat un străin îl fac pe acesta să se întrebe, pur şi simplu, dacă nu el e cel care are probleme. În loc de un peisaj dezolant, rece sau halucinant, aşa cum te-ai fi aşteptat să găseşti, spitalul e amenajat ultramodern, cochet şi confortabil. Din nefericire, potrivit directorului spitalului, medicul specialist psihiatru Anca Mihaela Hîncu (foto), mulţi dintre cei 130 de bolnavi sînt aproape abandonaţi sau uitaţi, astfel că angajaţii spitalului le sînt ca o a doua familie. Majoritatea pacienţilor din spital suferă de schizofrenie în diferite stadii, retard, tulburări de personalitate sau demenţă.

Noi milităm foarte mult pentru reintegrarea acestor bolnavi în societate, chiar dacă nu se mai pot recupera la nivelul avut anterior. Am avea nevoie de un ergoterapeut – un specialist în terapia prin muncă -, să le traseze sarcini clare, apoi să-i evalueze. Mulţi dintre bolnavi sînt abandonaţi de familie, pentru că e foarte dificil să te înţelegi cu ei. De aceea, consilierea psihologică ar trebui să fie extrem de importantă şi pentru familie. Noi colaborăm cu asistenţii sociali din primării, dar ideal ar fi ca o echipă multidisciplinară, – aşa cum există în străinătate, formată din medici, psihologi, asistenţi -, să urmărească îndeaproape bolnavul şi să lucreze cu el, să încerce să-l reintegreze în societate„, explică medicul psihiatru Anca Mihaela Hîncu.

 

 

Dramele realităţii

Mulţi dintre pacienţi au ajuns în spital în urma unor şocuri emoţionale. Printre aceştia se numără foşti studenţi care au suferit un şoc după ce au picat la examene, dar şi oameni care, odată, au fost respectaţi, cum ar fi un general de armată sau un inspector şcolar.
Avem şi un jurnalist printre pacienţi, însă, din păcate, starea sa s-a degradat foarte mult. A venit un prieten la un moment dat, dar nu a vrut să-l viziteze. Mi-a spus că preferă să-l ţină minte din vremea cînd nu era bolnav. Un caz care m-a impresionat este cel al unui tînăr cu schizofrenie, care şi-a bătut foarte tare părinţii, dar aici este complet liniştit. Un alt bolnav, pe vremea cînd era copil, a căzut într-un canal şi era să se înece. A fost salvat, dar, atunci, s-a produs un şoc şi, în timp, starea lui s-a agravat. Părinţii nu şi-au dat seama atunci şi boala lui a debutat brusc, într-o zi, cînd a fugit dezbrăcat într-o pădure. Boala nu alege omul„, povesteşte directorul spitalului.

 

Terapie prin dans, turism şi internet

Marginalizaţi de semeni, pacienţii, împreună cu angajaţii spitalului, au creat o lume în care ei sînt cei normali şi fac lucruri normale. Ei pictează, învaţă să danseze, au acces la internet, confecţionează diverse obiecte sau plantează flori.
Avem cîţiva bolnavi foarte pricepuţi la calculator. Am avut o surpriză anul trecut, cînd chiar bolnavii din spital au organizat spectacolul de 8 Martie. Au căutat pe internet melodii, le-au descărcat, au făcut un CD pentru fundalul sonor. Uneori, mai aducem formaţii care cîntă, pentru terapia prin dans. De asemenea, primăvara se ocupă de grădinărit. Durata medie de spitalizare este de 50 de zile şi încercăm să facem ca timpul petrecut aici să nu fie resimţit ca o restricţie. De asemenea, organizăm în fiecare an excursii, în special la mănăstiri. Punem accent foarte mult pe socializare. În excursii, toţi se comportă civilizat. Am avut şi un schimb de experienţă cu Spitalul de Psihiatrie din Siret, adică un grup de pacienţi de la noi a vizitat spitalul şi pacienţii de acolo„, mai spune medicul specialist psihiatru Anca Mihaela Hîncu.

De asemenea, cu fonduri de la Ministerul Sănătăţii s-a reuşit editarea unei reviste, „Constelaţii”, a cărei tipărire se speră să fie reluată cît mai curînd, avînd în vedere că, anul trecut, nu au mai existat fonduri.

Pînă la urmă, dacă stai şi te gîndeşti bine, într-o ţară a abandonului, Spitalul de Psihiatrie „Sfîntul Nicolae” reprezintă un exerciţiu de apropiere faţă de oamenii care, fără vina lor, sînt marginalizaţi de alţi oameni.

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close