Articol publicat în data de: mie, 07 Sep 2016



Naşterea Maicii Domnului sau înnoirea întregii lumi

 

Nasterea Maicii DomnuluiCredincioşii ortodocşi şi catolici sărbătoresc joi, 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor ca Sfânta Maria Mică. Pentru credincioşii ortodocşi este prima sărbătoare importantă din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. În România, sărbătoarea este privită diferit în zona de nord-est faţă de cea din sud. Astfel, dacă pentru credincioşii din Moldova, Naşterea Maicii Domnului are o însemnătate mai mare, creştinii din sud pun accent în special pe sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, prăznuită la 15 august.

Sfintele Evanghelii nu au prea multe referiri despre naşterea şi viaţa Sfintei Fecioare. Maica Domnului Iisus Hristos a fost fiica drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana, care trăiau în pace în orăşelul Nazaret. O singură mâhnire întuneca viaţa lor tihnită: ajunseseră la adânci bătrâneţi şi nu aveau nici un copil. Și, fiindcă în acele vremuri la evrei era credinţa că toţi cei căsătoriţi, care nu aveau copii, erau consideraţi oameni nevrednici şi neplăcuţi lui Dumnezeu, pentru nerodire, Ioachim şi Ana erau defăimaţi şi li se refuzau toate jertfele aduse la Templu. Cei doi se rugau fără încetare să aibă şi ei un prunc. Dar rugăminţile nu le-au fost ascultate şi nici jertfele nu au fost primite. S-au tot gândit cum să capete încrederea lui Dumnezeu şi să fie binecuvântaţi cu un copil. Ioachim s-a retras în pustiu şi s-a rugat timp de 40 de zile, iar Ana a făgăduit în faţa lui Dumnezeu că, dacă ii va dărui un urmaş, îl va da să slujească în biserică.

Arhanghelul Gavriil a fost cel care a anunţat naşterea Mariei; pentru început a fost anunţat Ioachim, apoi Ana, căreia i s-a spus că trebuie să pună fetei numele Maria. Drept mulţumire, Sfinţii Ioachim şi Ana şi-au închinat fata lui Dumnezeu. Au dus-o pe Maria la Templu pentru a vieţui în cinste şi neprihănire. Când timpul veni, Sfînta Fecioară a primit vestea prin înger de la Dumnezeu că a fost aleasă pentru a naşte pe Însuşi Mântuitorul: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”. După naşterea Fiului lui Dumnezeu în ieslea Bethleemului, Sfânta Fecioară Maria va fi alături de Iisus în toate momentele importante ale vieţii sale pământeşti. Cel mai substanţial argument pentru prea cinstirea Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă îl constituie respectul dat de însuşi Mântuitorul propriei Mame în timpul copilăriei şi adolescenţei, apoi în decursul lucrării Sale publice.

Pe locul din Ierusalim unde tradiţia creştină susţinea că s-ar fi aflat casa părinţilor Fecioarei s-a ridicat, între anii 430 – 480, o biserică închinată Mariei. De aici, sărbătoarea s-a extins mai întâi în Răsărit apoi, începând din secolul al VII-lea, şi în Apus. Papa Serghie I (687 – 701) o introduce, primul, la Roma. Există cinci mari sărbători închinate Fecioarei Maria: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie), Bunavestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Potrivit tradiţiei, naşterea Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos, încheie o perioadă, marcând, în calendarul arhaic, sfârşitul verii.

Biserici care îşi serbează hramul

Joi îşi serbează hramul câteva lăcaşuri de cult din zona Roman – mănăstirea de la Giurgeni, bisericile din satele Broşteni şi Bîra.

Mănăstirea de la Giurgeni este atestată documentar din anul 1721, fiind construită de câţiva călugări greci. La începutul secolului al XIX-lea a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici. În perioada 1833 – 1849 se înlocuieşte clădirea din lemn cu construcţia din piatră. În anul 1959 a fost desfiinţată de regimul comunist şi reînfiinţată, din 1 noiembrie 2000, ca mănăstire de călugări, care funcţionează în prezent. Ca valori de patrimoniu deţine două icoane, una din 1796 de la Zugravu Nectalie, iar cealaltă îmbrăcată în argint de maistrul argintar Cloroiescu, la data de 6 aprilie 1831. Despre această icoană se crede că este făcătoare de minuni. Înaintea bisericii ridicate de protopopul Iftimie Jipa, în satul Broşteni, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost o altă biserică mai mică, tot din lemn şi vălătuci, care a fost mutată în anul 1808 în satul Țuscani – Vale. Alături de biserica din Broşteni, dărâmată de cutremurul din anul 1941, a fost ridicată o nouă biserică, cea de azi, construită din cărămidă. Catapeteasma a fost realizată de sculptorul Ioan Purice.

Pe locul unui vechi schit, la 28 mai 1923, în ziua de pomenire a Sfintei Treimi, s-a pus piatra de temelie pentru un nou lăcaş de cult în satul Bîra. Cutremurul din 4 martie 1977 a şubrezit zidurile acestui sfânt lăcaş, astfel încât au fost necesare lucrări de restaurare coordonate, în anul 1984, de preotul paroh Zugravu, biserica fiind resfinţită în acelaşi an de către PS Eftimie, Episcopul Romanului. La iniţiativa lui PS Ioachim Băcăuanul, enoriaşii şi preotul paroh Valentin Băltoi au demarat un nou proiect de restaurare. Lucrările au vizat consolidarea zidurilor exterioare, retencuirea pereţilor exteriori în praf de piatră, refacerea turnului şi confecţionarea unei noi şarpante care a fost acoperită cu tablă zincată. Biserica a fost resfinţită în ziua de 10 noiembrie 2007.

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>