„Muşatinul… povestitor”

„Muşatinul… povestitor”

 

ciobanu gheorghe am 03Nevoia de basm, de evadare într-o altă lume, în care probabilitatea unui „de azi pe mîine” să nu-şi mai spună cuvîntul, s-a făcut simţită întotdeauna în viaţa omenirii. Dacă religiile lumii au prefigurat, mai înainte de orice, un model, stabil şi etern, al vieţuirii de „dincolo”, basmele, în paralel, au conturat un „dincoace” ideal, la fel de pentru „totdeauna”, un scenariu în care superlativele umane se confruntă la maximum, conducînd monovalent la o aceeaşi ieşire: binele învinge răul, definitiv.

De aceea şi acum, în zorii celui de al treilea mileniu, undeva, în Iaşul Moldovei şi în „Bojdeuca” lui Creangă, s-au strîns, în preajma cîtorva condeieri contemporani, plăsmuirile narative ale unor basme noi, ţesute însă pe algoritmul arhaic al unei aceleiaşi deveniri: „a fost de mult, odată” şi va dăinui totul, numai spre „bine” şi numai pentru „totdeauna”. Iar condeierii acestui an au spus: „foarte bine”, unui basm aparţinînd romaşcanului mînuitor de artă literară, Mircea Bostan, căruia i-au decernat „Diploma” celei de-a X-a ediţii a Concursului „Ion Creangă”.

Afirmat mult în ultimii ani, mai ales ca poet, autorul nostru de azi îmbogăţeşte continuu zestrea spirituală a oraşului său natal, alăturîndu-se, cu unanimă recunoaştere, la constelaţia muşatină a creatorilor de artă. Prin aceasta, Mircea Bostan duce mai departe, pînă în zilele noastre, tradiţia acestui gen epico-basmic, pe care îl cultivase, în perioada interbelică, scriitoarea romaşcană Ana Niculescu-Codreanu, prin volumul ei: „Poveşti de sărbători”.

Mircea Bostan

Mircea Bostan

Basmul premiat al lui Bostan se intitulează: „Împăratul povestitor”, pe ecranul căruia se perindă, în continuare, ca o permanenţă a genului, Capete Încoronate, Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosînzene. Nota de miracol aici nu mai e generată din afară, înfruntîndu-se, ca o excepţie, legităţile de existenţă ale lumii. Nu ne mai întîlnim cu acele „uite-l, nu e”, sau cu obişnuitele proliferări ale „capetelor de balaur”, trăite cu „paloşe fermecate”. Nu mai acţionează acele metalegităţi ale fantasticului, care supun şi spaţiul, şi timpul, la metamorfoze nefireşti. Aici, la „Împăratul” lui Bostan, realul alunecă spre realism, iar fantasticul capătă farmec romantic. Pare mai mult o „nuvelă băsmuită”, o „Cronică de familie”, în care relaţiile interumane rămîn şi „umane” şi „inter”.

Supranaturalul din basm izvorăşte de „supernaturaleţea” cu care se povesteşte un astfel de basm. Arta comunicării şi vraja monologului determină minuni. E o concretizare epică a zicalei populare că: „vorba dulce, mult aduce”. E şi aici acea emanaţie de miraj ce transformă spiritualul uman, şi nu concretul din jur, care, în perimetrul învăluitor al unei alte lumi de basm, o făcea pe Șeherezada, prin arta povestirii ei, să-l îmblînzească pe crudul Șahriar, de-a lungul a o mie şi una de nopţi.

Coroanele împăraţilor cedează, acum, în faţa unor povestiri încoronate de măiestrie, devenite şi acestea din urmă, mai tîrziu, încoronări imperiale. În felul acesta, „Cartea Facerii” porneşte la drum cu o altă zicere: „La început a fost Cuvîntul… povestit”. De remarcat limbajul folosit, creionat în geometria unui narativism arhaic, dar şi punctat cu scînteieri moderne şi cu sensuri contemporane.

Povestitorul, asemeni personajului principal, Codrin, e sfătos, apropiat de cititori şi convinge, de la primele vorbe, că a participat şi el la toate episoadele basmului. Chiar dacă succesiunile de corelaţii metaforice sînt foarte largi, trimiterile la concretul realităţii din jur sînt şi ele repetate. Cu toate dimensiunile ponderate ale naraţiunii, autorul a zăbovit de cîteva ori la nişte zone sensibile, copleşindu-ne cu suite largi de metafore: bogăţia florală din grădina Raiului, abundenţa bucatelor de la masa nuntească sau portretul Zînei Poveştilor.

La strigarea continuă a omenirii: „Dăm un… mileniu pentru un basm”, prin povestirea recentă a lui Mircea Bostan i s-a dat acesteia un alt mileniu, cu un acelaşi arhaic, dar şi contemporan, basm.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna aprilie 2003

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0