Articol publicat în data de: mie, 24 Aug 2016



„Mioriţa”… noastră, cea de toate zilele

 

ciobanu gheorghe am 03Toate viziunile spirituale ale istoriei, de la Ghilgameş la „Livre de poche” şi de la Mari Religii, la plurivalentul Folclor, îşi au un „Credo” al lor, un „Verbum Supremum”, prin care cotidianul devine pisc, iar fiinţarea în sine, Nemurire. Prin aceasta, „geografia” spirituală nu-şi mai are frontiere absolute, ci zborurile de gînd, fiecare cu zicerea lor, se întîlnesc undeva la înălţime, neatinse de timp şi nespulberate de spaţiu.

Pentru poporul maestru, aşezat, o vieţuire îndelungată, la o răscruce istorică şi hrănit cu vibraţiile de simţire ale tuturor timpurilor, viziunea sa asupra fiinţării i-a fost şi de sinteză, dar şi de profunzime, şi de la o zi la alta, dar şi pentru totdeuna. A vieţui nu a însemnat doar un „a fi” sau „nu”, ci mai mult cosmic decît numai uman, adică „a mai fi”. Și crezul acesta s-a contopit cu esenţa unuia din cele mai profunde mituri ale istoriei – „Mioriţa”. Un „crez” necategoric şi lipsit de monovalenţă, în care probabilitatea totului domină o eventuală certitudine telurică.

Universul său – aşa cum îl surprinde această nouă lucrare romaşcană: „Mioriţa, mit triadic” – porneşte de la cel mai mic „plural impar”, precum e şi existenţa cosmică, un atribut care, în paralel, generează dinamica, finită şi infinită, a universului. O „fiinţare certă”, o „nefiinţare probabilă” şi o „alter-fiinţare posibilă”, toate trei fiind aici, în „Mioriţa”, nu puncte monovalente, faptice sau înfăptuite, ci doar asimptote sensibile, tinzînd spre o viitoare şi continuă rămînere. De aici viziunea noastră că „Mioriţa” nu e numai un mit vrîncean, moldovean sau românesc, ci el cuprinde, indirect, şi marile dimensiuni ale întregului cosmic.

miorita mit triadic 01Și pentru această Triadă existenţială nu se încrucişează spadele din „Nibelungi” şi nu se crucifică Sfinţii Religiilor, ci totul e un „va fi”, ideatic şi posibil, al unui „mîine” şi niciodată al unui „acum”, triadic şi nu, ori monomic, ca într-un „non-univers”, ori binomic, similar cu biologicul teluric. Totul e un infinit pluralic, fărîmiţat în mici firimituri de viaţă, părăsirea acesteia, numită, de noi pămîntenii, ca fiind „moarte”, ea, pentru univers, însemnînd, precum o prefigurează şi „Mioriţa”, ca pe adevărata „naştere”.

În acelaşi volum se alătură la mitul de adineaori şi alte două „Universalia” ale gîndirii poporului nostru: „Meşterul Manole” şi „Soarele şi Luna”, noi faţete ale Triadismului de viziune. Dacă „Manole” e o ancorare concentrică de pămînteasca noastră vieţuire, care se vrea unică şi eternă, iar „mioriţa” prefigurează plecarea stelară spre o fiinţare de altitudine, în schimb „Soarele şi Luna” cultivă imaginea unui echilibru median, unde nu domină niciunul din cei doi şi care, prin aceasta, sînt contopiţi cu veşnicia. Un „trio” total, plămădit din extreme polarizate, dar şi cu un spaţiu mediatic şi etern.

Să precizăm că această recentă tipăritură intră în Universul Cărţii prin tînăra şi totuşi plină de rodnicie Editură romaşcană „Muşatinia”, care, în cîţiva ani doar, s-a afirmat, la dimensiuni naţionale şi mai mult chiar, nu numai prin tematica promovată, ci, în mod deosebit, şi prin creativitatea estetică a frumosului de carte.

Amîndouă, şi „Muşatinia”, ca şi „Mioriţa”, zămislite spre a dărui, dar şi pentru a statornici o astfel de „dăruire”.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna decembrie 2007

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close