Prima paginăRoman

Mihai Gavriluț, profesor de sport și mate

Dimensiune text

Cunoscut ca un reputat profesor de matematică, Mihai Gavriluț (foto) are și o specializare mai puțin cunoscută, aceea de profesor de sport. Inspector școlar de specialitate, Mihai Gavriluț a fost elevul celebrilor profesori Alexandru Cojocaru și Constantinescu Nehoi.

 

 

La prima vedere, matematica și educația fizică nu au prea multe în comun. Pentru profesorul pensionar de matematică Mihai Gavriluț, atât matematica, cât și sportul reprezintă pasiuni de-o viață. Declarația sa de iubire este susținută de două diplome: diploma de profesor de matematică – după care îl cunosc, de altfel, cei mai mulți dintre romașcani – și diploma de profesor de educație fizică și sport, obținută la zece ani după prima specializare. Din ambiție și, în același timp, din plăcere. „Mie mi-au plăcut întotdeauna și matematica, și sportul. Din clasa a VII-a, am fost elevul celebrului profesor de matematică Alexandru Cojocaru, la care, deși se spunea că dă doar note mici la clasă, eu am avut întotdeauna doar nota maximă. De sport m-am apucat mai serios în clasa a IV-a, când am fost selectat pentru lotul de atletism de către profesorul Constantinescu Nehoi. Am făcut atletism de performanță„, a spus profesorul Mihai Gavriluță.

Odată ce a terminat liceul, i s-a părut firesc să meargă la Facultatea de Matematică. „Pe atunci, cei mai mulți dintre elevii buni mergeau la Facultatea de Matematică. Apoi, în număr mai mic, se îndreptau spre Arhitectură, spre Medicină și spre Politehnică. Din păcate, astăzi, mai puțin de 1% dintre vârfurile de la matematică din liceu aleg să urmeze Facultatea de Matematică„, a spus profesorul Mihai Gavriluț.

În 1962, a terminat cursurile Facultății de Matematică din Iași și, tot de atunci, a devenit profesor la Liceul „Roman-Vodă”, la care primise repartiție. După zece ani, a luat de la capăt studenția, de data asta la Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București, după ce, un timp, a cochetat cu ideea de a face regie de teatru. „M-am dus la sport din ambiție și pentru că îmi plăcea sportul. Ca student la IEFS, am avut posibilitatea să fac toate sporturile, să fac scrimă, schi, judo, înot, volei, baschet. Pe lângă partea practică, am avut și cursuri teoretice, care erau foarte interesante, am învățat foarte multe lucruri care ne apropiau de domeniul medical„, a spus profesorul Gavriluț.

Ca profesor cu două specializări, atât de diferite, i s-a întâmplat ca, în aceeași zi, după ce preda ecuații diferențiale, să joace volei cot la cot cu elevii din aceeași clasă. Faptul că se întâlnea cu elevii și în costum cu cravată, dar și în trening, pe terenul de sport, nu i-a știrbit nimic din prestigiul pe care îl avea în fața elevilor. „Eram sever și ca profesor de sport. Am înțeles, însă, că, așa cum nu toți elevii pot învăța la matematică, nici pentru sport nu are toată lumea aptitudini. Am apreciat, însă, sârguința și atitudinea pozitivă și elevii știau că au un 10 asigurat la sport dacă, fără a avea performanțe deosebite, participau cu interes la ora de educație fizică„, își amintește profesorul Mihai Gavriluț.

 

Profesorul antrenorului Simionaș

 

În toți anii de carieră la catedră, profesorul Gavriluț s-a putut mândri cu elevi care au strălucit la concursurile de matematică, mulți dintre aceștia ajungând, la rândul lor, profesori de matematică, unii la nivel universitar. A avut, însă, și un elev care, deși participant la olimpiada națională de matematică, a devenit cunoscut mai degrabă prin fotbal decât prin performanțele lui la matematică.
Pe Vasile Simionaș l-am avut elev în clasa a IX-a, la «Roman-Vodă». Era foarte bun la matematică, am mers cu el la olimpiada națională. Făcea, în paralel, și fotbal. În clasa a X-a, intrase deja în divizia națională, întâi cu echipa din Bacău, îmi amintesc că a prins și lotul național. Fiind bun la matematică, s-a îndreptat spre Politehnică, dar toată lumea îl cunoaște ca fotbalist și, apoi, ca antrenor la Poli Iași„, a spus profesorul Gavriluț.

Deși de 12 ani este pensionar, profesorul Gavriluț nu poate sta departe de elevi și de concursuri. Este președintele filialei romașcane a Societății de Științe Matematice, e nelipsit de la revederile cu promoțiile cărora le-a fost profesor, este inițiatorul concursului de matematică „Viitorii matematicieni” și unul dintre participanții nelipsiți de la concursurile de matematică din zona Moldovei. „Nu aș putea renunța la aceste activități și, mai ales, la spiritul de competiție„, și-a mărturisit acesta secretul longevității profesionale.

COMENTARII

WORDPRESS: 0