Articol publicat în data de: Dum, 24 Iul 2016



Mari personalităţi înrolate în Divizia 7 Infanterie „Roman” în Primul Război Mondial

 

Anul acesta, la data de 15 august, se împlinesc 100 de ani de la intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial. Unităţile militare din subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman” au avut un rol extrem de extrem de important în realizarea şi apărarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Din păcate, tributul de sânge al ostaşilor din această mare unitate romaşcană a fost foarte mare. Istoricul Sorin Grumuş vă propune, prin intermediul Ziarului de Roman, o serie de materiale privind contribuţia ostaşilor care au încadrat această mare unitate de elită a Armatei române, pentru realizarea acestui deziderat naţional: „România Mare”.

I. Istoricul şi omul politic Gheorghe I. Brătianu

Sublocotenentul de artilerie Gheorghe I. Brătianu (stânga)

Sublocotenentul de artilerie Gheorghe I. Brătianu (stânga)

Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 21 ianuarie 1898, la Ruginoasa, în judeţul Iaşi. Cu o săptămână înainte de începerea Primului Război Mondial, la data de 8 august 1916, Gheorghe I. Brătianu se afla alături de tatăl său, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, în automobilul ce îi aducea de la Bucureşti la conacul de la Florica – Argeş.

„Tatăl meu – scrie marele istoric – se uita lung la dealurile de lângă Florica, la via care se pierdea în zarea prăfuită şi ploioasă; în privirea lui tristă şi întunecată se întrezărea limpede o mare şi dureroasă întrebare. Pe sufletul acestui om, care pleca să declare războiul, apăsau greu răspunderile hotărârii, poate şi teama nedesluşită a nenorocirilor viitoare”.

La data de 14 august 1916, România avea să declare război Austro-Ungariei, a doua zi Germania va declara, la rândul ei, război ţării noastre, acuzând-o de încălcarea tratatelor în vigoare. În această situaţie, Gheorghe I. Brătianu cere consimţământul scris al părintelui său, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, şi se înrolează voluntar în Regimentul 2 Artilerie – Bucureşti. În perioada 10 octombrie 1916 – 31 martie 1917, timp de aproape şase luni de zile, Gheorghe I. Brătianu a urmat Școala pregătitoare de ofiţeri de rezervă de artilerie. În lucrarea „File rupte din cartea războiului”, apărută în anul 1934, marele istoric va evoca acţiunile militare din vara anului 1917, când sublocotenentul Gheorghe I. Brătianu este ofiţer adjutant şi de legătură la Divizionul 1 din cadrul Regimentului 4 Artilerie „Roman”.

În această calitate, sublocotenentul Gheorghe I. Brătianu va participa la luptele sângeroase purtate de către armata română în luna august 1917 la Coşna şi Cireşoaia, despre care consemnează: „Ultimul asalt, la Cireşoaia, a fost extrem de greu şi de sângeros. Prin desişul nepătruns al pădurii, pregătirea artileriei nu s-a putut face îndeajuns, iar când infanteria a pornit la ora hotărâtă, reţelele de sârmă erau întregi şi mitralierele duşmane neatinse”.

Rănit la braţ în timpul ultimului asalt de la Cireşoaia, sublocotenentul Gheorghe I. Brătianu a fost evacuat la ambulanţa Diviziei I, ulterior fiind transportat cu trenul în oraşul Bacău, via Oneşti – Adjud. După o lună de convalescenţă, sublocotenentul Gheorghe I. Brătianu revine pe front în ordinea de bătaie a Regimentului 4 Artilerie „Roman”, unde va funcţiona până la data de 28 aprilie 1918, când va fi demobilizat în baza Ordinului Marelui Cartier General nr. 2231.

II. Mihail Manoilescu, ministru al afacerilor străine al României

image003Mihail Manoilescu a fost un important gânditor economic şi politician român, născut la data de 9 decembrie 1891, în oraşul Tecuci. În calitatea sa de ministru al afacerilor străine al României, a semnat Dictatul de la Viena la data de 30 august 1940.

În anul 1915, a fost concentrat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 4 Artilerie „Roman”, unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie. În perioada 1916 – 1918, este detaşat la Direcţia Muniţiilor în cadrul atelierelor Wolff, care au fost evacuate la Iaşi. Un lucru mai puţin cunoscut din biografia lui Mihail Manoilescu este faptul că acesta a proiectat şi executat obuzierul de 210 milimetri model Iaşi, care a străjuit Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol până în anul 1960.

III. Scriitorul Camil Petrescu

image004Sublocotenentul Camil Petrescu a îndeplinit funcţia de comandant al secţiei I – mitraliere / compania a 8-a din Regimentul 16 Infanterie „Suceava”, unitate din subordinea Diviziei 7 Infanterie. A fost rănit la data de 26 iulie 1917, în timpul luptelor crâncene purtate pe Valea Oituzului. A fost luat prizonier şi internat în lagărele din Sapronyek (Ungaria) şi Plan (Boemia), de unde s-a întors la data de 10 aprilie 1918.

Anii de război şi de prizonierat au lăsat urme adânci în conştiinţa tânărului Camil Petrescu. Însemnările redactate de scriitor vor rememora suferinţele fizice şi morale îndurate de ostaşul român, precum şi manifestările sociale soldate cu intensificarea mişcării pentru emancipare naţională ale popoarelor aflate sub stăpânire austro-ungară.

În timpul unui bombardament german, îşi pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viaţă, după cum îşi notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc (…) Sunt exclus de la toate posibilităţile vieţii. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie şi de atenţie cu care alţii pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în şoaptă», eu rămîn vecinic absent”.

Experienţa trăită de scriitorul Camil Petrescu în timpul Războiului pentru Întregirea României se va regăsi în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, apărut în anul 1930.

IV. Scriitorul Mihail Sadoveanu

image005Mobilizat la data de 15 august 1916, odată cu intrarea României în război, locotenentul Mihail Sadoveanu a lucrat la cenzură în Bucureşti, până în iarna anului 1916, când a fost înrolat la Regimentul 16 Infanterie „Suceava”, unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”.

A fost mutat, ulterior, la Marele Cartier General, unde a primit misiunea să conducă un ziar scris şi tipărit pentru soldaţi, dar şi pentru populaţia din Moldova care îndura lipsurile şi suferinţele războiului.

Ziarul intitulat „România – organ al apărării naţionale” şi apărut în anul 1917 la iniţiativa unui grup de scriitori era, de fapt, o continuare a unui alt ziar apărut în anul 1916. Tipărit tot la iniţiativa armatei, „Glasul ostaşilor” a fost scos de Mihail Sadoveanu împreună cu Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Minulescu şi Onisifor Chibu.

Publicaţia de propagandă „România – organ al apărării naţionale” avea scopul nedeclarat „de a îmbărbăta şi de a întări sufletele luptătorilor de pe front şi din spatele frontului”. Acesta avea să apară la Iaşi în 15.000 – 20.000 de exemplare, având ca prim redactor pe marele poet transilvănean Octavian Goga.

Corespondentul de război Mihail Sadoveanu a scris articole şi reportaje de război, în care s-a arătat împotriva agresiunii brutale, şi s-a dovedit un apărător al păcii, civilizaţiei şi valorilor umane.

V. Profesorul şi arheologul Constantin Dascălu

image007Profesorul şi arheologul Constantin Dascălu s-a născut la data de 5 iunie 1879, în satul Blândeşti, comuna Cârniceni, din judeţul Iaşi.

Constantin Dascălu este cunoscut în arheologia românească în principal datorită participării sale, ca reprezentant al statului român, la campania de săpături arheologice de la Cucuteni, întreprinse de arheologul german Hubert Schmidt, în anul 1910. Din această postură, el a fost implicat în selectarea şi expedierea la Berlin a materialelor arheologice, descoperite la Cucuteni. De asemenea, Constantin Dascălu a efectuat cercetări arheologice şi la Cetatea Nouă a Romanului, construită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, situată pe malul râului Siret, la o distanţă de aproximativ cinci kilometri de oraşul Roman.

Profesorul Constantin Dascălu a fost şi director al Liceului din Roman în perioada 20 iunie 1927 – 1 februarie 1929 şi 10 decembrie 1931 – 15 noiembrie 1935.

Profesorul şi arheologul Constantin Dascălu a participat, în calitate de ofiţer, la campaniile militare desfăşurate de armata română în cel de-Al Doilea Război Balcanic şi la Războiul pentru Întregirea României.

În condiţiile intrării României în cel de-Al Doilea Război Balcanic, profesorul a fost concentrat la data de 2 iunie 1913, în cadrul Regimentului 14 Dorobanţi „Roman”, fiind mobilizat pe front.

Din perioada participării la campania din Bulgaria, în arhiva familiei se păstrează patru cărţi poştale, în care sunt descrise ororile războiului. Astfel, într-o carte poştală militară trimisă familiei la data de 18 august 1913, aflat cu Regimentului 14 Dorobanţi „Roman” în retragere către ţară, Constantin Dascălu consemna faptul că „pe locul unde au cantonat trupe au rămas morminte înşirate în linie”.

Deşi nu a avut contact direct cu inamicul, arhivele militare istorice consemnează faptul că Regimentului 14 Dorobanţi „Roman” a înregistrat, în timpul campaniei militare din Bulgaria, un număr de 42 de ostaşi morţi, din cauza epidemiei de holeră.

Profesorul şi arheologul Constantin Dascălu a fost demobilizat la data de 31 august 1913, fiind decorat pentru participarea la cel de-Al Doilea Război Balcanic cu medalia „Avântul Ţării”, la data de 14 ianuarie 1914.

Între anii 1914 – 1915, a fost concentrat de mai multe ori în cadrul Regimentului 54 Infanterie, rezerva Regimentului 14 Dorobanţi „Roman”.

La data de 28 decembrie 1915 a fost iarăşi concentrat, fiind înaintat la gradul de locotenent, la data 1 aprilie 1916. Profesorul Constantin Dascălu, cu gradul de locotenent, a fost mobilizat la data de 15 august 1916, odată cu intrarea în Războiul pentru Întregirea României, participând cu Regimentul 54 Infanterie la luptele pentru eliberarea Transilvaniei.

Demobilizat la data de 31 mai 1918, a fost mobilizat, pentru o scurtă perioadă de timp, în lunile ianuarie-februarie 1919, fiind înaintat, ulterior, la gradul de căpitan, la data de 1 februarie 1920.

Pentru faptele sale de vitejie şi eroism dovedite în timpul Războiului pentru Întregirea României, a fost decorat cu medalia „Crucea comemorativă a războiului 1916 – 1918” cu baretele Ardeal, Carpaţi şi Mărăşeşti, la data de 1 iulie 1920, precum şi cu baretele Ardeal şi Bucureşti, la 15 martie 1922.

De asemenea, la data de 10 octombrie 1924, a fost decorat cu medalia „Victoria a marelui război pentru civilizaţie 1916 – 1919” şi pe 13 februarie 1926 cu „Steaua României” în grad de cavaler, cu însemne civile.

VI. Scriitorul Gib Mihăescu

image008Gib I. Mihăescu s-a născut la data de 23 aprilie 1894, în localitatea Drăgăşani, judeţul Vâlcea şi a fost prozator, romancier şi dramaturg român.

Aflat în refugiu în Moldova, în mai 1917, absolvă Școala de Ofiţeri de Infanterie de la Iaşi, cu gradul de elev plutonier.

Surse din arhiva familiei scriitorului stau mărturie că, la sfârşitul lunii noiembrie 1916, după tentative eşuate de a ajunge la Drăgăşani, Gib Mihăescu, împreună cu prietenul său George Stoian, „uzi, înfometaţi şi învineţiţi de frig, mai apucă să găsească unul din ultimele trenuri care plecau spre Moldova.”

În ultimele zile ale anului 1916, Gib Mihăescu se află în Garnizoana Roman, la Doljeşti, cu Regimentul 42 Infanterie, care se afla cartiruit în această comună, în urma retragerii în Moldova.

În registrul istoric al Regimentul 42 Infanterie se consemnează faptul că, aflat în cantonament la Doljeşti, comanda regimentului a primit ordin să identifice: „cauzele ce au determinat numărul mare de pierderi, mai cu seamă în ce priveşte pe acei militari a căror pierdere nu e justificată din împrejurări, ci s-a făcut de bună voie.”

Ultimul său roman, „Donna Alba”, scris la un deceniu şi jumătate de la sfârşitul Primului Război Mondial, reflectă experienţa dură trăită de scriitor în anii conflagraţiei mondiale. În mare măsură autobiografic, acest roman de război descrie experienţele care au marcat profund personalitatea autorului şi care au constituit premisele formării sale ca om şi ca scriitor. Autorul descrie avântul eroic al soldatului român, care ţine piept cu baioneta armatelor germane, dar şi viziunea realistă, tragică asupra întâmplărilor cotidiene marcate de circumstanţele războiului.

 

Bibliografie:
– Revista „Document” – buletinul Arhivelor Militare Române, nr.1 – 4/2006;
– Col. prof. univ. dr. Adrian STROEA, Enciclopedia Artileriei Române, C.T.E.A, Bucureşti, 2014;
– Mădălin-Cornel VĂLEANU, Silviu VĂCARU, Moştenirea arheologului Constantin Dascălu în IOAN NECULCE – Buletinul Muzeului de Istorie al Moldovei, XIX, Iaşi, 2013;
– Revista „Melidonium”;
– Drd. Iulian Boţoghină „Memoriul personal al locotenentului rezervist Gib Mihăescu” în „Document” – buletinul Arhivelor Militare Române, nr.1 /(43) 2009.

__________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.

 

Din aceeaşi serie:
– 100 de ani de la moartea căpitanului poet Nicolae Vulovici
Sublocotenent de rezervă Petru Popescu, erou al Războiului pentru Întregirea României
– Unităţi din subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman” decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul” în primul război mondial

 

 

 

Știrea are un comentariu
Lasă un comentariu mai jos
  1. Doru Mihaescu spune:

    Nepot al Domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza si al Prim-ministrului Independentei, Ion C. Bratianu, remarcabila personalitate a istoriografiei si a vietii politice romanesti, Gheorghe(George) Bratianu s-a stins din viata in inchisoarea comunista de la Sighet, dupa lovitura in cap primita din partea unui gardian, pentru ca in ziua de 23 aprilie 1953, adica in ziua Sfantului Gheorghe, ziua sa onomastica, pe cand detinutii se aflau in curtea inchisorii,a indraznit sa-si faca semnul crucii atunci cand a auzit batand clopotele unei biserici din acel oras.

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close