Laurențiu Leoreanu, declarat cetățean de onoare al Romanului

Laurențiu Leoreanu, declarat cetățean de onoare al Romanului

Dimensiune text

 

Numărul personalităților urbei mușatine cărora le-a fost oferit, de-a lungul anilor, titlul de „cetățean de onoare” al municipiului Roman ar urma să crească de la 27, cât este în prezent, la 29, dacă se vor acorda încă două astfel de distincții lui Haralambie Mihăescu, cercetător științific, și lui Laurențiu Dan Leoreanu, fostul primar.

Cele două propuneri vor fi dezbătute în ședința de Consiliu Local de luni, 31 iulie. Aleșii vor decide dacă este oportun să-i acorde, post mortem, titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Roman lui Haralambie Mihăescu – profesor universitar, cercetător științific, membru al Academiei Române. Anul acesta s-au împlinit 110 ani de la nașterea renumitului profesor universitar, cercetător științific, clasicist, bizantinolog și romanist, membru al Academiei Române.

Proiectul de hotărâre este propus de către primarul Lucian Micu, acesta considerând că și predecesorul său, Laurențiu Leoreanu, acum deputat PNL, merită să primească titlul de „Cetăţean de Onoare” al marii familii romașcane.

Prezentarea realizărilor profesorului Haralambie Mihăescu numără două pagini, în timp ce realizările lui Laurențiu Leoreanu au fost cuprinse în șapte pagini, iar elogierea fiecăruia poate fi consultată la următoarea adresă – http://primariaroman.ro/ConsLoc/HCL_Proiect/2017-07-31/021_acordare_titlu_Cetateni_de_Onoare.PDF.

Laurențiu Dan Leoreanu este prezentat ca profesor, jurist, economist și politician. Laurențiu Leoreanu a condus destinele Romanului din 2008 și până în decembrie 2016, când, deși ales în vară primar, a candidat pentru o funcție de deputat și a câștigat mandatul, sprijinindu-l ulterior pe Lucian Micu să preia conducerea Primăriei municipiului Roman.

Primul titlu de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Roman a fost conferit la 1 decembrie 1993 profesorului Alexandru Cojocaru și doctorului Nicolae Fălcoianu. În administrația primarului Dan Cărpușor au fost oferite nouă astfel de distincții, printre care s-a numărat și Episcopul Melchisedec Ștefănescu. În mandatul primarului Leoreanu, au fost oferite 14 titluri de cetățean de onoare, fiind răsplătiți personalități din domeniul cultelor, oameni de cultură, sportivi, doctori, precum și nume răsunătoare în spațiul public, precum cea a fostului șef SRI Radu Timofte sau a inginerului Dan Marin, ambii trecuți la cele veșnice.

 

 



COMENTARII

WORDPRESS: 3
  • La zece ani de la disparitia sa neasteptata, la sfarsitul cumplitei ierni romanesti a anilor 1984-1985, tatal meu, profesorul Haralambie Mihaescu, a fost comemorat, din initiativa Muzeului de Istorie din Roman, prin organizarea unei expozitii si a unei sesiuni de comunicari si evocari, cu participarea unor membri ai Academiei Romane si ai Academiei Republicii Moldova, ai unor cercetatori de la Bucuresti, Iasi Chisinau, Bacau si Suceava, ai unor profesori de la Universitatea din Iasi, printr-o slujba la mormantul sau, din Cimitirul „Eternitatea” din Roman, prin dezvelirea unei placi comemorative la casa din Roman unde a trait si lucrat de-a lungul a patru decenii, ca si prin atribuirea numelui sau strazii romascane unde se afla acea casa. Cum modificarea numelui strazii nu s-a realizat de fapt nici atunci si nici mai tarziu, tabla cu noua denumire a strazii, la fel ca si decizia de atunci a Consiliului Local privitoare la acea schimbare ramanand pana astazi doar ca niste ciudate marturii ale unei binevoitoare neputinte si incercari de salvare a aparentelor, ar fi poate mai potrivit daca am respecta memoria profesorului Haralambie Mihaescu, ale carui lucrari stiintifice sunt reprezentate acum in biblioteci universitare si academice de pe toate continentele, in spiritul modestiei, demnitatii si discretiei ce-l caracterizau.

  • ce e graba asta?

  • Hotararea Consiliului Local al Municipiului Roman, prin care denumirea Strazii Victoriei a fost schimbata cu denumirea Str. acad. Haralambie Mihaescu, un exemplar al careia mi-a fost inmanat atunci si se afla si acum in posesia mea, poarta nr 25 din 26.06.1995, iar tablita cu noua denumire, asezata de Primaria Municipiului Roman pe zidul casei cu nr. 3 de pe acea strada se afla si acum, ca un trist si stingher memento, in locul unde a fost pusa in zilele premergatoare ceremoniei comemorative din septembrie 1995. A fost vorba asadar, cel putin in aceasta privinta, de o cacealma. Memoria unor astfel de oameni ramane insa vie in primul rand prin cei care i-au cunoscut, iubit si pretuit, iar la o cu totul alta scara a timpului si a locului, prin scrierile lor, pastrate in atatea biblioteci ale lumii si utilizate de oameni de stiinta atat de diferiti. In rest, cel putin pentru unul ca mine, Romanul ramane desigur Roman, dupa cum s-a putut vedea de altfel de atunci incoace si sper sa se mai poata vedea un timp si de aici inainte…