Articol publicat în data de: mar, 04 Oct 2016




La Muzeu, toamnă de aur – Steurer

 

ciobanu gheorghe am 03În semicentenara sa existenţă, „Muzeul de Artă” romaşcan a oferit privitorilor numeroase Expoziţii colective, dar aceasta de acum e deosebită: e „pluralică”, emanînd de la „dinastia” Ciurdea – Steurer şi succedînd înspre noi, „pas cu pas”, de-a lungul a patru generaţii de creatori, extinse pe „arto-strada” de altitudine, a peste un secol. Născută la Roman şi poposită cîţiva ani în Fălticenii lui Sadoveanu şi Irimescu, străbuna Maria va cunoaşte, la Munchen, pe preabunul şi el cu penel, Iosef Steurer, de care se va alătura pe o viaţă, întemeind „Imperiul artistic”, predominant plastic, „Steurer”.

Deşi cu nume nibelungic, nu va uita niciodată, şi ea, şi urmaşii ei, originea moldavă şi harul creator al acestui popor. Și astfel, patru generaţii pînă azi – de ce nu şi în continuare – au dăruit omenirii mirajul creaţiei artistice, întruchipat, dominant, în frumosul plastic şi fotografic, precum şi în sublimul ideatic al versului şi claviaturii.

În Expoziţia „Steurer” de acum, s-au reîntîlnit, în Areopagul Artelor, nouă palete şi o peliculă de „Aur”. Un adevărat „Concert vizualic pentru retină şi fotoni”. Să poposim, pe rînd, în faţa acestor „universuri” şi să vibrăm, în rezonanţă cu viziunile lor, constituite, de acum, în „Constelaţia Steurer”. O constelaţie în care „stelele” Steurer gravitează în jurul mamei primordiale – Maria Ciurdea.

Străbuna Maria, apreciată în secolul trecut de alţi titani, ca Tonitza sau Arghezi, e feminină şi la propriu şi la „figurat”, prin numeroasele sale „Portrete”, care privesc în tăcere şi aşteaptă cu resemnare un „ceva”. Un autoportretism rembrandtian, deloc sărbătoresc sau juvenil, ci doar dramatic şi-ncărcat de meditaţiile unui amurg. O căutare a unui „altceva”, nu pe aproape, ci „dincolo”, aşa precum emană şi arta sculpturii. De aici prezenţa unei perspective deosebite, rezultată, nu din „punctele de fugă” prefigurate geometric, ci din „fuga” înspre o „perspectivă psihologică”, mai mult de profunzime decît de adîncime. Privind, mai ales, Portretele sale şi cromatica lor e contopită cu acel „dincolo”, evantaiul lor eflorescent, reîntorcîndu-se la monovalenţa umbrei.

A doua componentă a „binomului dinastiei” – Iosef Steurer – e, cum se cuvine, mai goethian, mai plin de Wagner şi de „imperativul categoric” Kantian. O viziune carteziană, un penel ce atinge pînza mai larg şi un colorit, de data asta, auroric. O alăturare socială, dar şi o viziune mult personală, fiecare din ei doi şi din cei mulţi de mai tîrziu, rămînînd pe insula lor robinsonică.

La ceilalţi care au urmat, s-a păstrat „gena” demiurgică dată, dar s-a şi mers, în pas cu evoluţia istorică a genului. Impresionează, astfel, creaţia uneia din generaţia ultimă – Rodica Damian Steurer – pe pînzele căreia materia altor Universuri cînd se adună din multe evadări cosmice, în geometrism, cînd rătăceşte aleatoric, spre alte zări, spre alte galaxii. De admirat şi grupajul de fotografii artistice – Leonida – toate emanînd un inedit unghi de operare, un decupaj original şi o semnificaţie deosebită.

Omagiu sincer „Imperiului steuerian” care, „ad urbe condita”, rămîne muşatinic.

 

de Gheorghe A.M. Ciobanu – text publicat în luna octombrie 2010

 

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close