La mulți ani, ROMÂNIA, țară de sfinți şi de eroi!

Dimensiune text

Ţie, ţară de sfinţi şi de eroi, Dumnezeu să-ţi dea astăzi, de ziua ta, discernământul de a identifica adevărata valoare din panoplia de valori false şi străine spiritului tău, de a da un sens etern propriei existenţe şi de a constitui, în acest spaţiu mioritic, lumină privirilor însetate de esenţial. Rog pe Bunul Dumnezeu, în această zi de 1 Decembrie, să binecuvinteze şi să ajute poporul român în realizarea tuturor aspiraţiilor nobile de pace, prosperitate şi bună înţelegere.

 

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Ieri, 30 noiembrie, am sărbătorit pe Sfântul Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre. Sciţia mică de atunci, Dobrogea de astăzi, devenea, simbolic, Betleemul românesc, unde s-a născut creştinismul poporului nostru.

Providenţa a rânduit ca a doua zi după pomenirea Sfântului Andrei, astăzi, 1 Decembrie, să sărbătorim Ziua Naţională a tuturor românilor, care aminteşte de unirea celor trei provincii româneşti într-un singur stat unitar independent. Este firesc ca sărbătoarea de ieri a Bisericii să se îngemăneze cu cea de astăzi, a Statului, căci aceste două instituţii, Biserica şi Statul, sau credinţa şi neamul, s-au identificat, s-au contopit, în decursul istoriei noastre bimilenare într-o unitate de nezdruncinat.

Dacă în această zi plină de lumină ne aducem aminte, cu veneraţie şi recunoştinţă, de făuritorii României din 1918, nu trebuie să uităm că Biserica, prin smeriţii ei slujitori de altădată, şi-a adus contribuţia ei sinceră şi totală la pregătirea, şi apoi la realizarea unirii statale. Dacă, din cauza vitregiei timpurilor, atâtea veacuri n-a existat o unitate politică a românilor de pretutindeni, aşezaţi de Dumnezeu în spaţiul mioritic, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, în schimb am avut o unitate de cultură şi credinţă care s-a menţinut prin Biserică. Ne gândim la ierarhii, preoţii, călugării, la zugravii de icoane şi biserici, copiştii de manuscrise ori meşterii tipografi, dar şi la miile de credincioşi pentru care Carpaţii nu era un hotar, o limită, ci mai curând o poartă prin care treceau dintr-o parte în alta, ducând cu ei acelaşi grai, aceeaşi credinţă şi acelaşi simţământ românesc.

De aceea pentru noi, românii, ziua de astăzi nu trebuie să rămână doar o zi comemorativă, de pomenire a corifeilor ce au înfăptuit marea unire într-un singur stat, ci trebuie să fie şi o zi de angajament solemn în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei strămoşilor noştri de a lupta în continuare pentru apărarea identităţii spirituale şi naţionale a poporului nostru. Iată că astăzi Biserica şi ţara se confruntă cu alte mutaţii, faţă de care ne trebuie mult discernământ, vigilenţă şi trezvie pentru a le gestiona. Dar, având pilda înaintaşilor, credem că nu vom eşua nici acum.

În calitatea noastră de întâistătător al uneia dintre cele mai vechi eparhii ale României, am datoria sacră să vă reamintesc, mai ales vouă, tinerilor care sunteţi prezentul şi viitorul naţiuni noastre bimilenare, să fiţi mândri de ţara şi poporul din care faceţi parte.

România ultimelor săptămâni a trecut prin schimbări majore ce ne descoperă o realitate pe care unii dintre noi au ignorat-o, iar alţii au uitat-o. Solidaritatea sutelor de mii de tineri cu cei aflaţi în suferinţă şi entuziasmul născut din speranţa regăsirii umanităţii din om ne-au determinat să ne reafirmăm credinţa în idealurile acestui neam atât de greu încercat în istorie. Prezenţa lor m-a făcut să mă gândesc la naşterea unei Românii mai bune, creştine şi tolerante deodată. Anul acesta, la împlinirea a 26 de ani de mişcările social-politice din decembrie î89, pentru prima dată, tinerii acestei ţări şi-au exprimat cu autoritate dorinţa de a trăi într-o Românie demnă de jertfa înaintaşilor, într-o Românie care să redevină Grădina Maicii Domnului şi, de ce nu, un Betleem al renaşterii creştinătăţii noastre apostolice. La temelia acestei măreţe catedrale a unei Românii mai bune şi mai drepte stă jertfa trupurilor mistuite ale celor ce prea devreme şi-au frânt zborul tinereţii. Nădăjduim ca această jertfă, născută de nelinişti şi neîmpliniri, să fie mistuită de focul iubirii lui Dumnezeu, care sperăm să-şi reverse preaplinul bunătăţii Sale peste neamul acesta şi să renască în inima acestei ţări binecuvântate.

Nădejdea aceasta ne poate fi deci urarea noastră, pe care s-o adresăm în această sfântă zi patriei noastre România.

Ţie, ţară de sfinţi şi de eroi, Dumnezeu să-ţi dea astăzi, de ziua ta, discernământul de a identifica adevărata valoare din panoplia de valori false şi străine spiritului tău, de a da un sens etern propriei existenţe şi de a constitui, în acest spaţiu mioritic, lumină privirilor însetate de esenţial.

Rog pe Bunul Dumnezeu, în această zi de 1 Decembrie, să binecuvinteze şi să ajute poporul român în realizarea tuturor aspiraţiilor nobile de pace, prosperitate şi bună înţelegere.

La mulţi ani, ROMÂNIA!

Mesajul IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, la Ziua Naţională a României, Roman, 1 decembrie 2015


COMENTARII

WORDPRESS: 0