Articol publicat în data de: vin, 05 Aug 2016



Iulian Bulai, la televiziunea națională din Norvegia: despre români, rromi și cerșetori

 

Iulian Bulai este din Tămășeni și este un exemplu pentru implicarea în diferite proiecte, de la cele de schimbare de mentalități, la cele de ajutorare. Implicarea activă în viața societății este și unul dintre motivele pentru care acesta a fost invitat, și luna trecută, la postul național de televiziune din Norvegia NRK, pentru a discuta despre relația dintre cetățenii români și cei norvegieni, despre cerșetorii din Oslo, din cel mai scump oraș din Europa. Într-o țară blamată în presa românească pentru cazul Bodnariu, Iulian spune că bătaia nu ar mai trebui să fie ruptă din Rai nici în România. Citiți un interviu acordat de tânăr pentru Ziarul de Roman, pentru a afla cum ne văd străinii, cum îi vedem și noi și dacă și cine trebuie să se schimbe.

iulian bulai norvegia

Iulian Bulai: Sunt în Norvegia de peste opt ani. În ciuda faptului că am studiat și am lucrat și în alte țări, m-am întors mereu aici. Locuiesc în Oslo, împreună cu soția și copilul nostru. Pentru moment sunt în concediu de îngrijire a copilului, dar mai am și alte îndatoriri. De exemplu, acum mă pregătesc să particip cu niște sculpturi la o expoziție în cadrul unui festival (Sommerøya) care se va desfăşura la Oslo în curând. Și, bineînțeles, în toată această perioadă mă ocup și de organizarea PACT pe regiunea Nord Est, în calitate de vicepreședinte al PACT. În cel mai scurt timp mă voi întoarce în România.

11.000 de emigranți români calificați muncesc în Norvegia

Reporter: Cum de v-au ales pe dumneavoastră cei de la televiziunea națională, ce vă „recomandă”?

Iulian Bulai: Am fost invitat de mai multe ori de către Radioteleviziunea Norvegiană să particip la emisiuni, atât pe micile ecrane, cât și la radio. Faptul că am locuit atâția ani în această tară îmi dă posibilitatea de analiză a unor subiecte care țin atât de România, cât și de Norvegia. A fost important faptul că stilul artistic pe care îl desfășor creează dezbateri publice, dar a contat și faptul că sunt interesat de problematică rromă, iar în cursul ultimilor ani am lucrat în această direcție atât în România, cât și în Norvegia. În Norvegia am activat în mai multe organizații umanitare (Fransiskushjelpen, Kirkens Nodhjelp), iar în România am lucrat foarte aproape de Fundația PACEA. Rezultatele acestei apropieri între organizațiile din Norvegia și cele din România se văd foarte bine la Roman.

R.: Interesul străinilor despre noi este axat în special pe segmentul rromilor sau, pur și simplu, asta e imaginea care s-a vândut despre noi?

I.B.: Sunt multe organizații de interes și firme din Norvegia care își desfăşoară activitatea în România, în mai multe sectoare, ca industria navală și agricultură. De asemenea, faptul că Norvegia nu face parte din UE, ci din SEE (Spațiul Economic European) a făcut foarte vizibile, la nivel de societate, fondurile norvegiene nerambursabile, care se adresează multor sectoare din societate. Ce-i drept, la nivel de media, situația rromilor a fost puternic mediatizată, tocmai pentru că este foarte vizibilă pe străzile din Oslo. Când văd atât de mulți cerșetori pe străzile celui mai scump oraș din Europa, bineînţeles că norvegienii își îndreaptă atenția spre România și se întreabă: « cum de este posibil așa ceva? Este un fenomen real sau acești oameni se prefac? Fac parte dintr-un sistem de crimă organizată sau sunt simple persoane inocente și sărace?».

„Îi văd pe norvegieni ca pe niște norocoși”

R.: Cum ne văd norvegienii pe noi, românii?

I.B.: E greu de răspuns cu un singur răspuns la această întrebare. Dificultatea vine din faptul că în Norvegia sunt români care provin din toate categoriile sociale. Este, totuși, un fapt ciudat pe care l-am sesizat: în Norvegia predomină emigranții români calificați (în jur de 11.000), dar, cu toate acestea, cerșetorii reprezintă cel mai discutat subiect legat de comunitatea română. Asta spune două lucruri despre românii din Norvegia: că cei 11.000 de români sunt integrați sistemului (au serviciu, trimit copii la şcoală, plătesc taxe) – deci situația nu creează nicio dezbatere, doi la mână că acești români reprezintă un grup unitar de oameni calificați care ajung în Norvegia doar la sigur, sau cu posibilităţi imediate de angajare. Așadar, românii din Norvegia reprezintă o situație care polarizează discuția, tocmai datorită extremelor care se găsesc comunitatea românilor din Norvegia, dar și datorită unei mase de mijloc (șomeri, în căutare de muncă), care, practic, nu există, comparat cu alte diaspore românești.

R.: Cum îi vedeți dumneavoastră pe ei, cum priviți alte nații (punem etichete sau învățam din experiență)?

I.B.: Îi văd pe norvegieni ca pe niște norocoși. O țară săracă în resurse, cu excepția petrolului, dar care a știut extrem de bine să administreze această bogăţie. Nu pot să pun etichete, cum nici mie ca român nu îmi place să mi se pună etichete. Am spus că sunt norocoși, pentru că, dacă am gândi o situație imaginară, în sensul că ei nu ar fi descoperit niciodată petrolul, iar noi nu am fi trecut prin comunism, ar fi fost posibil că ei să fi fost în locul nostru, adică ei să vină la muncă în România și Polonia. Istoria nu a fost de partea noastră, dar ce e al lor e pus deoparte. Au o administrație excelentă, servicii medicale de excepție, un regim de pensii de lux, comparat cu ce avem în România, și un fond de stat al petrolului care crește în fiecare secundă cu zeci de mii de euro.

„Ne diferențiază punerea în practică a legii”

R.: Ne diferențiază multe lucruri de alte popoare, care ar fi principalul/principalele față de norvegieni?

I.B.: Ca societate, cred că avem multe diferențe la foarte multe niveluri, dar avem și asemănări. Personal, cred că și românii și norvegienii sunt foarte ospitalieri, fiecare în felul lor aparte. Ce ne lipsește nouă, comparat cu norvegienii, este nivelul scăzut de recție la nedreptate: fie socială, fie în administrație sau în orice situație cotidiană. Cred că de aici pleacă multe diferențe: pe de-o parte asta îi face pe norvegieni să fie mai solidari unii cu alții, iar pe noi ne face să tolerăm corupția. Se pare că acest trend este, totuși, în schimbare și mă bucur mult de acest lucru.

R.: În România s-a tot vorbit și analizat cazul copiilor luați din familia de români, cum vedeți această situație?

I.B.: Este o situație tristă, pe care nu aș vrea să o comentez, pentru că nu am cunoștințe pe acel caz aparte. Ce pot spune este că legislațiile Norvegiei și României pe protecția copilului sunt aproximativ identice, aliniindu-se la normele UE. Ce ne diferențiază este punerea în practică a legii. În cazul respectiv au circulat foarte multe informații care proveneau doar dintr-o singură sursă și cred că a fost și o mare greşeală de comunicare între media românească și instituția Protecția Copilului din Norvegia. Cred, de asemenea, că această instituție ar avea nevoie de anumite reforme, dar – indiferent din ce țară vii – dacă îți bați copilul constant și nu îți schimbi acest comportament, mai bine alegi să emigrezi în altă țară decât Norvegia.

Între alegeri și știri despre șeful drogaților din canalele din București

R.: Revenind la „problema” rromilor, au străinii o „problemă” cu rromii sau cu cerșetorii/infractorii români?

I.B.: Cred că străinii au o mare problemă cu provocările care provin din comunitatea rromă. Este o mare diferență de cultură și de mentalitate de-o parte și de altă a barierei. Vorbim și de valori diferite, dar și de practici diferite. Legat de cerșetorii și infractorii români, cu durere în suflet trebuie să spun că acest lucru nu ne face deloc cinste în Norvegia. Românii din pușcăriile norvegiene au fost mereu, în ultimii ani, în topul naționalităților celor mai prezente în sistem. Atunci, în ciuda faptului că românii stabiliți în Norvegia reprezintă una dintre cele mai integrate comunități din țara fiordurilor, comunitatea e vizibilă în media prin intermediul prezenței cerșetorilor rromi din România, dar și prin statisticile privind infractorii români din pușcăriile lor. Cred că media contribuie mult la această situație. Vă dau un exemplu concret: în prima zi a alegerilor prezidențiale din 2014, la Oslo au stat la coadă la ambasadă sute de români arătând mobilizare și solidaritate – la jurnalul de seară nicio știre despre această întâmplare, ci o știre despre șeful drogaților din canalele din București.

R.: Ce v-au întrebat cei din presă, cele mai interesante întrebări?

I.B.: Situația actuală a cerșetorilor rromi din Norvegia este una aparte. Sunt mai mulți că niciodată și, totuși, nu mai sunt în vizorul mediei norvegiene. Asta spune foarte multe despre ce se întâmplă la nivel de percepție a rromilor în spațiul public și poziția rromilor pe scara priorităților interesului colectiv al norvegienilor. Teoria unui fost jurnalist este că norvegienii au devenit mai dușmănoşi față de rromi, de asta nici nu le mai dau bani. Am fost rugat să comentez această afirmație. Răspunsul meu a fost că e greu de probat un nivel crescut de ură a norvegienilor față de rromi, dar poate că vorbim mai degrabă de o situație globală care este mult mai arzătoare: valul de emigranți din Orientul Mijlociu, acțiunile teroriste din Franța și Germania, conflictele din Ucraina și Sudan, lovitura de stat din Turcia, foamete în Venezuela. Toate aceste situații contribuie, în opinia mea, la schimbarea de atenție dinspre rromi spre alte persoane aflate în adevărate catastrofe umanitare.

„Nu taie nimeni lemn după cum îi taie capul”

R.: Ce am putea învăța (de bine) de la norvegienii?

I.B.: Cred că modul în care ei au grijă de resursele lor naturale este o valoare care, dacă noi am putea să ne-o însușim, ar fi un lucru minunat. Aici mă refer atât la investiția pe viitor reprezentată de către fondul de petrol norvegian, dar și la modul în care se relaționează fată de natură. Aproape că nu există plaje private în Norvegia, nu taie nimeni lemn după cum îi taie capul, nu construiește nimeni în detrimentul pădurii. Acest comportament este răsplătit cu vârf și îndesat de către natură: Norvegia are parte de enorm de mulți turiști, somonul norvegian este căutat peste tot în lume, iar modelul de administrare a resurselor petroliere din Norvegia este acum luat ca exemplu.

R.: Ce sfaturi le dați românilor care pleacă în Norvegia?

I.B.: Norvegia are o capacitate foarte mare de absorbție a forței calificate de muncă. Dacă vrei să vii în Norvegia, fii sigur că ai calificarea (atestat legal) potrivită pentru serviciul pe care ți-l dorești să îl ai. Știu mulți români, care au avut ambiția de a veni aici, dar fără diplomă corespunzătoare: sunt expuși în a găsi joburi destul de subțire plătite față de standardul norvegian și trăiesc cu frustrarea că puteau să vină de-acasă cu diplomă de electrician sau de asistentă medicală. Acestea fiind spuse, la momentul actual, Norvegia trece printr-o perioadă mai grea, cu un nivel destul de ridicat al șomajului comparat cu anii trecuți. Cred, de asemenea, că este foarte importantă cunoașterea limbii engleze la un nivel corespunzător ambițiilor fiecăruia. Celor care vin ca turiști și sunt interesați de similitudinile dintre cultura română și cea norvegiană, le recomand să nu rateze ocazia de a vizita faimoasele biserici din lemn vechi de aproape 1.000 de ani.

Iulian Bulai s-a născut pe 2 decembrie 1987, în Tămăşeni. A urmat cursurile Liceului Teologic Romano-Catolic „Francisc de Assisi” din Roman. Iulian Bulai a absolvit Academia Naţională de Arte din Oslo, cu specializarea în sculptură şi artă vizuală. El a început, din 2014, cursurile programului de master în diplomaţie culturală, cu specializarea în relaţii internaţionale, în cadrul Institutului de Diplomaţie Culturală din Berlin şi a Universităţii din Siena. După terminarea studiilor şi a perioadei de dezvoltare profesională, doreşte să revină acasă şi să schimbe ceva în ţară, pentru a contribui la dezvoltarea societăţii civile din România.

 

 

 

Știrea are un comentariu
Lasă un comentariu mai jos
  1. mary spune:

    Buna ziua dle Bulai , si eu as vrea sa contribui la dezvoltarea societatii . Cum as putea lua legatura cu dvs ?

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close