Îți amintești cum încondeiau și vopseau ouăle bunicile noastre? – guest post Cristina Gherghel

Îți amintești cum încondeiau și vopseau ouăle bunicile noastre? – guest post Cristina Gherghel

 

 

Știi ce sărbătorim de Paște?
Nașterea lui Isus.
Stai, ăla-i Crăciunul.
La Paște sărbătorim învierea lui Isus din morți, după ce a fost îmbălsămat și a stat trei zile în mormânt.
Nu este un lucru extraordinar?
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare din an pentru toți creștinii.

Dar n-am să vorbesc despre asta, că nu am o mare cultură religioasă. Aș stârni prea multe controverse. Ș-apoi… de ce să le fur munca preoților? Nu explică sfințiile lor destul?
Bine, asta știi dacă mergi la biserică, citești cărți religioase (în special) sau ai norocul să ai rude care sunt interesate de religie.

Despre post vreau să vorbesc în primul rând.
Dacă ții post, de care e?

Credincioșii de religie ortodoxă au un post deosebit de sever. Mai mult de 40 de zile nu mănâncă niciun fel de produs de origine animală (carne, ouă, lactate, pește etc.), decât dacă au dezlegare. Unii nici ulei nu pun în mâncare.

Crezi că este rău?
Eu zic că-i foarte bine. Este o detoxifiere – era să scriu dezintoxicare – binevenită. Respecți regulile bisericii și-ți cureți organismul de… hmm… de urme de origine animală. Doi în unu.
Acum eu zic că dacă te-nveți să mănânci mai vegan decât veganii, de ce să sari pe un biet mielușel în ziua de Paște? Corpul tău s-a obișnuit cu lipsa de carne.
Nu te simți mai lejer?

Glumesc. Este decizia ta. Părerea mea este că fiecare dintre noi are dreptul să mănânce ce vrea, când vrea.

Nu sunt vegană, nu, nici pe departe. Nu sunt nici vegetariană, dar, la fel ca mulți alții, trăiesc foarte bine fără carne. Nu spun „nu” dacă mi se oferă carne la grătar mai ales, sau mici, dar m-aș mulțumi, ba chiar aș prefera să mănânc cartofi, păstăi, urzici etc.

Unii oameni țin post negru zile întregi. Până acum câțiva ani, se credea că postul negru face rău organismului și este de evitat cu orice preț.
Te-ar surprinde să afli că postul negru (cu apă) pentru minim 72 de ore consecutive resetează sistemul imunitar și are o multitudine de alte efecte benefice asupra organismului?
Așa spune un studiu foarte serios și efectuat de USC (University of Southern California). Sursă: https://news.usc.edu/63669/fasting-triggers-stem-cell-regeneration-of-damaged-old-immune-system/

Postul de alimente de frupt este ușor de urmat, zic eu.
Postul meschinării ne dă probleme mari. Postul judecării omului de către om și al aruncării cu piatra în oricine, al invidiei, sunt și mai și. „Să moară capra vecinului. Dacă nu moare, o omor eu.”
Știi la ce mă refer, nu?

Nu este de ajuns să ne curățim trupul ca să demonstrăm că suntem buni creștini. Aia-i pentru sănătate, mă gândesc.
Sufletul trebuie să ni-l eliberăm de ură, invidie, resentimente și alte simțiri negative ca să fim pe placul lui Dumnezeu.
Isus caută suflete curate, nu trupuri slăbite.

Și, până la urmă, nu trebuie să fim buni și drepți de frica lui Dumnezeu. Trebuie să fim buni pentru că suntem oameni. Credința este independentă de umanitate. Nu contează cum am fost tratați o viață întreagă, contează cum tratăm noi pe alții.

Respectăm oare regula de aur: „Ce ție nu-ți place, altuia nu face.”?
Sau o facem numai la Paște?
Sau suntem mai buni numai de Crăciun?
Pentru cine?

Dar să lăsăm postul și să vorbim de… ouă.
Vopsești vreunul?
În ce culoare și cu ce anume?
Ai idee de ce anume se vopseau ouăle numai în roșu odată?

Se spune că după ce Isus a fost răstignit pe cruce pe Dealul Golgota, o femeie ce avea în mână un coș plin cu ouă, l-a așezat sub cruce să jelească, și din corpul Mântuitorului s-au prelins multe picături de sânge în el, colorând ouăle.

În ziua de azi este ușor să vopsim ouă. Mergem la magazin și cumpărăm pliculețe cu prafuri de vopsit în toate culorile curcubeului.
Dar știi, sau îți amintești cum încondeiau și vopseau ouăle bunicile noastre odată?
Am scris un capitol în cartea de bucate tradiționale de odinioară intitulată Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul I – Sărate.

Când m-am născut eu, mama vopsea ouăle exclusiv în roșu, folosind coji de ceapă roșie și galbenă. Multe, multe coji. Kilograme chiar.
Mama începea să colecționeze coji de ceapă cu luni înainte de Paște, conservându-le în beci (la rece, să nu se putrezească).
Ouăle erau puse deoparte și păstrate, tot la rece, dar în cămară, cu 2-3 săptămâni înainte de încondeierea lor.
În  Joia Mare, exclusiv (și Joia înainte de Înălțare), dimineața devreme (pe la 5 circa – abia ce se trezea), mama punea cojile de ceapă și 2 mâini de sare mascată într-un ceaun de tuci imens (de circa 15 litri).
Turna apă rece peste ele lăsându-le să se înmoaie și să elibereze culoarea naturală vreme de 3-4 ore, adăuga și 10 linguri de oțet din vin.

În acest timp, cu o lingură de lemn special pentru asta (era roșie grozav și mirosea a ceapă), amesteca în ceaun de cel puțin 4-5 ori ca să ajute cojile de ceapă se elibereze culoarea.
Apoi degresa ouăle spălându-le cu apă caldă și detergent (atunci era sodă calcinată) și le usca cu o cârpă curată.
Încondeierea o făcea în 2 moduri diferite:

Primul mod era cu ceară de la lumânare.
După ce spăla și usca ouăle, mama lua o bucată de lumânare subțire și desena manual pe fiecare ou în parte o floare, o cruce, ambele. Ori făcea linii în zigzag, ondulate. Uneori scria Cristos (Hristos, Isus). Cum îi venea.
Toate ouăle aveau model diferit pe fiecare parte.
Când folosești ceară, ceea ce faci pe coaja oului nu este foarte vizibil așa că ai mare grijă.
Ceara nu face altceva decât să împiedice lipirea culorii de coajă. Unde pui ceară, coaja oului își păstrează culoarea lui naturală.
Așadar, dacă vrei să încerci, fă liniile subțiri că să nu rămână oul necolorat peste tot. Nu contează ce forme faci. Joacă-te.

Al doilea mod era cu frunzulițe de plante puse pe ou și apoi legate strâns într-un ciorap de nailon.
Imediat după ce spăla și usca ouăle, mama, pregătea mănunchiuri de frunzulițe verzi de pătrunjel, trifoi, rostopască sau orice frunză cu forme frumoase. Frunzele trebuiau să fie proaspete, nu veștejite.
Lua apoi o pereche de ciorapi (dresuri) pe care nu-i mai folosea și tăia bucăți de circa 10 cm din ei cu foarfecul.
Punea o frunzuliță pe coajă aranjată frumos, băga oul cu grijă într-o bucată de ciorap, și-l lega strâns de tot ca să nu se miște frunza deloc.
Spun minciuni, pe atunci nu existau ștrampi – adică ciorapi cu chilot, dar ciorapi cu jartieră. Mama avea zeci de perechi, de obicei culoarea piciorului. Dar ștrampii (dresurile) se pretează mai bine.

După ce încondeiatul cu frunze și ceară era terminat, mama punea ouăle cu grijă în ceaunul cu frunze de ceapă (care avea deja culoarea roșie) și apoi îl așeza pe foc fierbând totul cam pentru 15 minute. Câteodată, mama, dacă avea, adăuga și câteva cepe roșii la fiert. pe care le scotea afară și arunca la porci, când refolosea culoarea. Dar cepele trebuiau la gătit.

Dacă avea sfeclă roșie, punea și câteva coji sau chiar o bucată întreagă.
După asta, mama pregătea o bucată de slănină de circa 3 cm și coșurile de nuia împletită în care conserva ouăle vopsite.
Când ouăle erau fierte și colorate frumos, le scotea afară rând pe rând cu o lingură de lemn imensă, așezându-le ordonat pe un ziar.

Desprindea eventual cojile de ceapă de pe ele, apoi lua fiecare ou în mână și trecea bucata de slănină pe toată suprafața lui, dându-i luciu. Acest pas trebuie făcut neapărat când ouăle sunt fierbinți, altfel slănina nu se topește să elibereze grăsimea ca să dea luciu.
Începea cu ouăle în ciorapi eliberându-le din strânsură și dezlipind frunza cu grijă ca să nu strice modelul.

Nu începea niciodată cu cele date cu ceară decât dacă avea 2 bucățele de slănină pe care le folosea separat: una pentru ouăle cu ceară, alt pentru ouăle cu frunze. Nu puteai să confunzi ouăle pentru că cele cu frunze erau în ciorap, iar celelalte erau nude și desenele erau deja vizibile.

Folosea 2 bucăți de slănină distincte ca să evite depunerea cerii pe ouăle cu frunze. Se putea întâmpla.
După ce dădea luciu la un ou, îl așeza cu grijă în coșuleț, ca să ne le ciocnească. Asta pentru că plesneau multe la fiert.
Așa se făcea odată. Am ajutat-o și eu pe mama de multe. Mă frigeam tot la mâini, dar îmi plăcea să mângâi acele ouă frumos colorate în mod natural.

După ce ai încondeiat, fiert și vopsit ouăle și vrei să le dai luciu, dar nu ai slănină, folosește o cârpă de bumbac curată, îmbibată în puțin ulei (unt de vacă, de cocos, untură de porc, sau orice fel de grăsime).
Din ouă fierte se pot face felurite mâncăruri, în special salate cu ceapă verde sau uscată, sare și piper negru măcinat. Nu cumva să pui piper alb, că are un gust bizar.

Știi de ce nu se cojesc bine unele ouă fierte oricât de multă sare sau bicarbonat ai pune în apă?
Pentru că sunt prea proaspete. Ouăle trebuie să aibă cel puțin 4 zile ca să se poate decoji oul perfect.
Acum, tu dacă vrei să te întorci în timp și să faci cum făceau bunicile noastre, mă înclin în fața ta. Tradițiile noastre se pierd cu fiecare an care trece. Și e păcat. Mare păcat.

Mă opresc aici că te-am plictisit prea mult.
Ouă, carne, cozonac sau o mămăligă cu ceapă, eu îți doresc o cascadă de sănătate și un munte de iubire.
Un Paște fericit tuturor oamenilor cu suflet!

Pentru mai rețete tradiționale sau originale, vizitează aceste bloguri:
https://reteteindraznete.blogspot.com
https://retetedecristinag.blogspot.com

 

CRISTINA GHERGHEL

Autoarea acestui articol te așteaptă pe https://www.facebook.com/autorcristinag.
Credit fotografie: https://pixabay.com

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0