Prima paginăPolitica

INTERVIU Ioan Chelaru: Eu nu cred că electoratul mai este atât de interesat de jocul politic al preşedintelui Băsescu

Dimensiune text

Senatorul social-democrat Ioan Chelaru (foto), vicepreşedinte al Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că, deşi Traian Băsescu doreşte să înceapă un nou „spectacol politic” prin organizarea unui nou referendum, materie în care „este un maestru aproape de neegalat”, nu crede că electoratul mai este atât de interesat „de jocul politic” al şefului statului.

 

 

„Preşedintele Traian Băsescu doreşte să înceapă un nou spectacol politic, materie în care recunoaştem cu toţii că este un maestru. Aproape de neegalat. Dacă doreşte cu adevărat şi va finaliza legal provocarea aruncată către ţară, se va organiza un referendum. Există o prevedere constituţională care îi dă posibilitatea să declanşeze această procedură. Personal, eu nu cred că electoratul mai este atât de interesat de jocul politic al preşedintelui”, arată Ioan Chelaru.

Reporter: Domnule senator, Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei lucrează în această perioadă intens pe amendamente. Care ar fi, în opinia dumneavoastră, cea mai importantă revizuire a textului Legii fundamentale, convenită în comisie?
Ioan Chelaru: Personal nu cred că în Legea fundamentală a unui stat unele dispoziţii sunt mai importante decât altele; toate textele din conţinutul unei Constituţii au aceeaşi valoare juridică şi, deci, aceeaşi importanţă. Aşadar, cu riscul de a vă dezamăgi, consider că toate amendamentele adoptate până în prezent de către Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei – de vreme ce sunt deja adoptate – sunt la fel de importante. Dacă vreţi totuşi, câteva exemple de modificări, fără a fi aşezate într-o ordine ierarhică, aş aminti, spre exemplu: recunoaşterea rolului istoric al Casei Regale, al minorităţilor naţionale şi al Bisericii în formarea şi modernizarea statului român, întărirea principiului separaţiei puterilor cu nominalizarea reprezentantului fiecărei puteri, menţionarea expresă a caracterului excepţional al măsurii arestării preventive şi garantarea egalităţii între acuzare şi apărare în faţa instanţelor, rolul educaţiei, autonomia universitară, definirea funcţiei preşedintelui ca „şef al statului”, interzicerea traseismului politic, angajarea răspunderii magistraţilor, cu posibilitatea statului de a-i trage la răspundere prin regres, şi multe altele.

R: Săptămâna trecută, Comisia pentru revizuirea Constituţiei a adoptat un amendament potrivit căruia pe parcursul unei legislaturi nu se pot constitui grupuri parlamentare noi. Acest lucru va fi valabil şi pentru actuala legislatură?
IC: Faţă de nenumăratele discuţii din spaţiul public referitoare la revizuirea Constituţiei, din start trebuie să menţionez că, personal, punctul meu de vedere este acela că modificarea legii noastre fundamentale este necesară şi, totodată, consider că una dintre cele mai importante teme ale unei viitoare revizuiri a Constituţiei ar trebui să fie reprezentată de reglementarea unui fenomen – ca manifestare, mai degrabă politic, iar sub aspectul consecinţelor, mai degrabă juridic – care afectează credibilitatea întregii clase politice, dar şi a Parlamentului şi care, în limbajul colocvial, este cunoscut drept „migraţie parlamentară”. În legătură cu momentul de la care acest amendament se va aplica, mai mult ca sigur actuala iniţiativă legislativă de revizuire a Constituţiei va avea o serie de dispoziţii tranzitorii, prin care se va stabili momentul de la care unele dintre noile prevederi constituţionale se vor aplica. Cred că prevederile pe care le-aţi menţionat nu se vor putea pune în aplicare decât din legislatura 2016 – 2020.

R: S-a stabilit prin noul text al Constituţiei – numărul deputaţilor nu va putea depăşi 300. Nu s-a acceptat însă Parlament unicameral. Care au fost considerentele?
IC: Considerentele noastre, ale celor de la USL – pentru că nu-mi permit să vorbesc în numele altora – sunt cele pe care le-am enunţat constant. Dorim un for legislativ eficient, al cărui rol să îl întărim şi ne opunem categoric trecerii la un parlament unicameral, pentru că acest lucru ar echivala cu renunţarea la tradiţiile democratice ale statului român (cred că nu mai este un secret pentru nimeni faptul că în toată istoria sa parlamentară, singura perioadă în care statul român a avut un parlament unicameral a fost cea comunistă) şi cu diminuarea forului reprezentativ al poporului. Deşi nu se uzitează într-o Constituţie, există un amendament adoptat de Comisie, conform căruia numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de 300. Senatul fiind considerat o viitoare Cameră reprezentând comunităţile locale, numărul senatorilor ce va fi stabilit în viitorul Cod electoral nu cred că va fi mai mare de 100.

R: Ce părere aveţi despre noul referendum anunţat de preşedintele Traian Băsescu în acest sens?
IC: Rămân la părerea pe care am exprimat-o deja, că preşedintele Traian Băsescu doreşte să înceapă un nou spectacol politic, materie în care recunoaştem cu toţii că este un maestru. Aproape de neegalat. Dacă doreşte cu adevărat şi va finaliza legal provocarea aruncată către ţară, se va organiza un referendum. Există o prevedere constituţională care îi dă posibilitatea să declanşeze această procedură. Personal, eu nu cred că electoratul mai este atât de interesat de jocul politic al preşedintelui.

R: În Comisia de revizuire s-a respins amendamentul care prevedea introducerea expresă a dreptului de vot electronic sau prin corespondenţă. Care au fost argumentele ţinând cont de faptul că respingerea s-a făcut cu un vot majoritar – 12 împotrivă, cinci pentru şi o abţinere?
IC: Argumentele ţin, în principal, de condiţiile tehnice efective de exercitare a acestui vot, care presupun, cel puţin deocamdată, costuri destul de mari de implementare.

R: Credeţi că până la finalul acestei sesiuni parlamentare Comisia pentru revizuirea Constituţiei va finaliza dezbaterile pe amendamente? În cazul în care nu, comisia va lucra şi pe perioada vacanţei parlamentare?
IC: Toţi membrii Comisiei pentru revizuirea Constituţiei depun eforturi pentru finalizarea propunerii legislative. Din punctul meu de vedere cred că este important ca opinia publică să ştie că membrii comisiei au avut de analizat un număr de câteva sute de amendamente, la care s-au adăugat şi propunerile formulate în cadrul Forumului constituţional. Este adevărat că în ultimele câteva luni s-a lucrat imens şi intens. PSD, spre exemplu, avea constituită încă din urmă cu trei ani o comisie specială, dedicată acestui subiect foarte important, comisie pe care am condus-o. Toată munca din Comisia PSD care s-a materializat într-un proiect de revizuire, elaborat şi discutat de noi, în parte în cadrul USL, a fost pusă la dispoziţia Comisiei parlamentare de elaborare a proiectului de revizuire. Şi aşa cum aminteam, nu uitaţi activitatea prodigioasă şi susţinută a Forumului constituţional. Sute de întâlniri, dezbateri, conferinţe care au avut loc în toate zonele ţării, mii de amendamente adunate, selectate, sintetizate şi reformulate din partea reprezentanţilor societăţii civile, din mediul academic, de la reprezentanţii media se regăsesc în majoritatea modificărilor din viitoarea Constituţie care au fost adoptate până în prezent. Şi munca va continua, chiar şi după depunerea, sper, aşa cum aminteam, în această săptămână, la Birourile Permanente ale Parlamentului, a primei forme a proiectului legii de revizuire. Nu uitaţi că în lunile de vară societatea românească, instituţional sau întâmplător, va putea dezbate în continuare modificările propuse. Eu cred că acest proiect ar putea fi adoptat de către Senat, într-o sesiune extraordinară convocată la începutul lunii iulie. În toamnă, la deschiderea sesiunii, Camera Deputaţilor va începe dezbaterile şi, după adoptare, în octombrie – noiembrie ne putem gândi la organizarea referendumului. Este un calendar aproximativ, pentru că, nu uitaţi, acest proiect trebuie să obţină avizul Consiliului Legislativ şi, în două rânduri, al Curţii Constituţionale. Vom trăi şi vom vedea!

R: Recent aţi fost ales preşedinte al Uniunii Juriştilor din România. Care sunt principalele trei obiective ale dumneavoastră în această funcţie?
IC: Uniunea Juriştilor este una dintre cele mai vechi – dacă nu cea mai veche – formă asociativă a juriştilor din România. Să fiu ales preşedinte al unei asemenea asociaţii este o mare onoare pentru mine. Am alături de mine o echipă cu o valoare intelectuală şi umană deosebită. Împreună avem multe proiecte ambiţioase şi am siguranţa unui viitor cert, echilibrat şi cu rezultate favorabile nu numai pentru juriştii din România, ci şi pentru întreaga societate. Trebuie să ştiţi că activitatea UJR a fost în permanenţă subsumată cunoaşterii, înţelegerii şi respectării realităţii juridice ca dimensiune inalienabilă a realităţii sociale. Dacă aruncaţi o privire peste trecutul Uniunii, veţi observa extrem de lesne contribuţia, uneori majoră, desigur alături de organizaţiile de exercitare a profesiilor juridice, la consolidarea statului de drept şi a valorilor civice, creşterea credibilităţii actului de justiţie şi la promovarea intereselor tuturor categoriilor de jurişti. Sunt, într-un fel, principiile în baza cărora Uniunea noastră va funcţiona şi în viitor. Unii le-ar numi, preţios, deziderate. Proiectele mele, în calitate de preşedinte, se referă la punerea în practică, întărirea şi lărgirea modalităţilor concrete de realizare a acestor principii. Nu uitaţi că Uniunea noastră, printr-un colectiv de profesionişti de excepţie, editează revista „Dreptul”, cea mai bine cotată publicaţie de doctrină, jurisprudenţă şi cultură juridică. Ea este acreditată ştiinţific, este editată şi în format electronic şi, un lucru pe care lumea nu îl ştie, are o vechime de aproape un secol şi jumătate, revista noastră fiind, după „Convorbiri Literare”, cea mai veche publicaţie românească în apariţie. Vă amintesc de şirul continuu de manifestări publice organizate de Uniune, şi aici mă refer la sesiuni de comunicări, simpozioane, dezbateri, întâlniri, toate cu caracter ştiinţific, ancorate adânc în realitatea juridică a României. Ele vor continua într-un ritm activ şi vor fi realizate şi destinate nu numai membrilor Uniunii, ci şi tuturor celor care sunt interesaţi de cunoaşterea realităţii juridice ca fenomen social. Uniunea va manifesta o deschidere totală spre lumea academică, stimulând şi premiind toate realizările notabile din domeniu şi cred că, în raport de resursele care vor exista, vom crea, împreună cu Societatea „Titu Maiorescu”, un fond special pentru acordarea de burse unor copii de excepţie ce şi-au îndreptat paşii spre profesiile juridice. Tot la acest capitol, accentul se va deplasa şi spre o colaborare cu instituţii prestigioase în plan ştiinţific, cum ar fi, spre exemplu, Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” din cadrul Academiei Române. Vreau, de asemenea, să întărim şi să instituţionalizăm colaborarea cu toate, repet, toate uniunile pentru exercitarea profesiilor juridice şi alte asociaţii profesionale, şi aici mă refer la cele care cuprind judecători, procurori, notari, avocaţi, consilieri juridici, executori judecătoreşti, mediatorii-jurişti şi alţii. Proiecte mai sunt, iar odată ce detaliile vor fi definitivate, urmează a fi analizate şi aprobate în Consiliul Director.

R: Care ar fi, în opinia dumneavoastră, principalele probleme cu care se confruntă juriştii români în prezent şi cum vedeţi rezolvarea acestora?
IC: Cred că cea mai importantă problemă a juriştilor o reprezintă lipsa de predictibilitate legislativă. Din această perspectivă, cred că stabilitatea legislativă ar fi cel mai important „cadou” pe care juriştii l-ar putea primi atât din partea Parlamentului, cât şi a Executivului. Parte a Uniunii Europene, venind după o perioadă lungă de dictatură comunistă, elaborarea legislaţiei în România are o dinamică specială, care reflectă dinamica societăţii româneşti pe care o trăim cu toţii. România este, din păcate sau poate din fericire, în continuare, sub monitorizarea Comisiei Europene prin celebrul Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV). Cele patru Coduri fundamentale care au fost elaborate fac dovada unui efort uriaş pe care lumea juridică l-a făcut, chiar dacă ele sunt, evident, perfectibile. Două din Coduri sunt deja în vigoare şi constatăm cu toţii dificultăţile majore ale implementării lor, iar din februarie 2014 vor intra în vigoare şi Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Prezenţi în toate dezbaterile profesionale sau generale, membrii corpului juriştilor, fiind direct implicaţi în punerea în practică a legislaţiei esenţiale, zi de zi caută soluţii pentru ca cetăţeanul, cel care ar trebui să fie beneficiarul principal al actului de justiţie, să simtă că serviciul public care i se oferă este numai pentru el şi este corect. De aceea şi UJR, ca şi celelalte uniuni şi asociaţii de exercitare a profesiilor juridice, prin tot sistemul de pregătire continuă pe care îl practică sau prin sesiuni, simpozioane, cursuri şi dezbateri organizate, face un efort important pentru ca schimbările, unele majore, să nu interfereze nefericit în coerenţa unui act de justiţie normal şi responsabil.

R: Având în vedere că se încheie în curând prima sesiune a Parlamentului ales după scrutinul din decembrie, cum apreciaţi activitatea Senatului în această perioadă?
IC: Ţinând cont de faptul că aceasta a fost, practic, prima sesiune a Parlamentului nou ales, cred că activitatea Senatului a fost una bună. Sunt mulţi colegi noi care ni s-au alăturat după alegerile parlamentare de anul trecut şi a fost necesară o perioadă de acomodare, dar au reuşit într-un timp foarte scurt să se integreze şi să facă o muncă excelentă. Ca membru al Senatului, nu cred însă că eu sunt cel mai în măsură să evaluez activitatea acestei Camere a Parlamentului. Pentru noi, parlamentarii, cea mai importantă evaluare este cea a cetăţenilor. Prin urmare, cred că pe ei ar trebui să-i consultaţi în această chestiune. Şi nu ar fi rău să îi întrebaţi!

R: Care a fost cel mai important proiect legislativ adoptat de Senat în această sesiune parlamentară?
IC: Trebuie să vă spun că eu asemenea evaluări nu obişnuiesc să fac şi n-am făcut niciodată. Sunt unul dintre parlamentarii mai „vechi” şi, sper, că am dovedit prin întreaga mea activitate de până acum că acord atenţie şi interes tuturor activităţilor parlamentare pe care le realizez în calitate de senator. De aceea, vă rog să mă credeţi că nu mă eschivez, dar dacă v-aş răspunde ar însemna să mint; pentru mine toate proiectele şi propunerile legislative aflate pe agenda de lucru a Parlamentului sunt importante şi, oricum, pe toate le tratez cu un interes egal.

R: Cum apreciaţi funcţionarea USL în judeţul Neamţ?
IC: USL în Neamţ? E greu să fac aprecieri! Ştiu că toate partidele componente au făcut eforturi. Au fost şi probabil vor mai fi şi sincope în colaborare. Din păcate! Cred că unii lideri, care au şi funcţii administrative, ar trebui să mai lase orgoliile acasă şi să găsească metode şi mijloace de colaborare. Nu trebuie să fie neapărat prieteni între ei, trebuie să se gândească la cetăţenii acestui judeţ care doresc ca şi la Neamţ să se instaleze normalitatea. Cred că, după alegerile parlamentare, au existat unele dispute în alianţă, la nivelul judeţului Neamţ, legate de păstrarea algoritmului în ceea ce priveşte funcţiile la nivel local. Au fost dificil de aplanat conflicte mai vechi, neînţelegeri şi ranchiune moştenite din anii guvernării PDL. Preşedinţii de organizaţii judeţene sunt oameni puternici, cu caractere energice şi aducerea lor la un numitor comun a necesitat timp şi diplomaţie, dar până la urmă au înţeles că scopul este unul comun, repet, în folosul oamenilor şi au învăţat, majoritatea dintre ei, să treacă peste orgolii şi să lucreze împreună.

R: Cum apreciaţi, ca jurist şi senator, proiectul de lege privind graţierea condamnaţilor cu pedepse mai mici de 6 ani? Senatul a respins proiectul, dar Camera Deputaţilor este decizională şi o primă comisie a avizat favorabil, urmând să ajungă în comisia juridică.
IC: Eu sunt mai circumspect în a face aprecieri, mai ales privind oportunitatea unui asemenea act normativ. Politica penală a unui stat nu poate şi nu trebuie să fie rodul unei asemenea conjuncturi. Studii serioase, inclusiv de impact, trebuie să fie printre argumentele folosite în elaborarea şi punerea în practică a unor acte normative specifice dreptului penal. Întotdeauna trebuie ţinut cont şi de poziţia argumentată a Ministerului Justiţiei, a CSM, a Administraţiei Penitenciarelor, a societăţii civile, reprezentată de ONG-uri cu preocupări în domeniu (de ex. Amnesty International). Într-un final, dacă toate acestea converg în a da un răspuns pozitiv, putem să ne gândim la elaborarea unui act normativ cu un asemenea scop. Deocamdată, ce s-a prezentat în Senat nu a fost deloc convingător şi mărturisesc că eu am votat împotrivă.

R: Colegii din PNL au propus ca parlamentarii care demisionează din partidul cu care au câştigat mandatul să îşi piardă calitatea de senator sau deputat. Cum apreciaţi această propunere?
IC: Nu e numai propunerea lor, e şi a noastră, a celor de la PSD şi recunosc că personal sunt un susţinător fervent al ei. Dovadă că este unul din amendamentele aprobate aproape în unanimitate în proiectul de revizuire. Cred că o asemenea soluţie este una binevenită, dacă este să ne amintim numai ce s-a întâmplat în legislatura anterioară în Parlament. Problema e veche, e mult discutată şi disputată. Unii chiar au condus România în ultimii ani bazându-se pe migraţia politică masivă, chiar şi când nu mai aveau susţinerea electorală a populaţiei. Rămâne să vedem însă cum putem acomoda o asemenea prevedere cu caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar şi, mai ales, cum va aprecia Curtea Constituţională o asemenea propunere. Există mai multe soluţii preconizate. Cea mai simplă este cea adoptată în Comisia de revizuire, conform căreia calitatea de deputat sau de senator încetează „la data demisiei din partidul politic sau formaţiunea politică din partea căreia (acesta – n.r.) a fost ales sau la data înscrierii acestuia într-un alt partid politic sau în altă formaţiune politică”. Există, de asemenea, şi o a doua soluţie agreată, conform căreia într-o asemenea situaţie ar trebui să se recurgă la un referendum local de revalidare a „parlamentarului transfug”. În sfârşit, am întâlnit şi ideea conform căreia ar trebui ca în viitor traseistul să nu mai poată candida pentru un nou mandat de parlamentar. Soluţii sunt. Voinţa politică a USL este evidentă. Eu cred că vom reuşi.

[sam id=”3″ codes=”true”]

COMENTARII

WORDPRESS: 2
  • culai 8 ani

    Nu va inteleg dece sunteti atat de ingrijorati si preocupati de iesirile publie ,cu caracte politic ale actuallui sef de stat?!!.Seful statului are un obiectiv politic de a se respecta vointa poporului ,atat de clar exprimata ,la referendul din 2009.Ce nu este in regula cu asata ??!.Nu este democratie ??. nu voint apoporului trebuie respectata !!?. sau pentru d-stra mai important este vointa partidelor politice?!, respectiv a politicienilor, care pentru noi alegatorii nu mai fac dpi bani,prea multi dintre ei sunt prin tribunale , DNA, dau cu subsemnatul pe la procuror , imbogatiti peste noapte si peste masura prin fraudarea avutiei statului.Apropo ,dece nu vreti sa reduceti „noianul” de 600 parlamentari la jumatate??.Mai ganditi-va pana sa scrieti in constituti aceasta negheobie .Oricum proiectul de constitutie va veni la votul nostru.

  • vlad 8 ani

    basescu a avut tri ani de la referendum impreuna cu pdl sa dea o lege cu numarul de parlamentari si nu a facut-o, de ce? daca aprobau o astfel de lege nu mai vedeai nici urma de pedelist in parlament si senat ,asa ca domnule culai pe ei de ce nu i-a intrebat nimeni si toti sustinatorii lor nu au comentat nimic de au ajuns in parlament 600 de politicieni.dupa razboi multi viteji mai sunt.