Articol publicat în data de: lun, 23 Ian 2017



Înfăptuirea Unirii Principatelor Române și înființarea primelor structuri militare moderne în Garnizoana Roman

 

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza

După înfăptuirea Unirii Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat o atenție specială armatei române. Cu sprijinul ministrului de război, generalul Ioan Emanoil Florescu, armata a fost organizată pe baze moderne, adoptându-se în acest sens o serie de măsuri progresiste.

În conformitate cu prevederile Legii puterii armate din 1864, care prevedea printre altele, înfiinţarea instituţiei dorobanţilor în Moldova, pe meleagurile romaşcane își fac apariția primele structuri militare moderne.

Acest lucru s-a concretizat prin înfiinţarea la Roman a divizionului II, subordonat celei de-a treia Inspectorii din Iaşi, compus, la rândul său, din şase escadroane dislocate în oraşele: Fălticeni, Piatra Neamţ, Roman, Bacău, Tecuci şi Focşani.

La comanda Divizionului al 2-lea aflat din districtul Roman se afla maiorul șef de divizion Constantin Lipan. Escadronul nr. 7 – ,,Districtul Roman” se afla dislocat la Roman și avea în compunere următorul stat major: căpitan Gheorghe Cănănău, locotenent Lascăr Uricariu și sublocotenent Alecsandru Simionescu.

General Ioan Emanoil Florescu

General Ioan Emanoil Florescu

De menționat faptul că, într-o scrisoare de mulțumire trimisă Ministrului de Resbel din data de 19 iunie 1865, deputatul de Roman, Ianuș Robu, își exprima recunoștința pentru faptul că a primit în dotare, la solicitarea sa, o armă de foc lucrată în Stabilimentul Armatei.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că una dintre santinelele care asigurau paza domnitorului Alexandru Ioan Cuza în noaptea detronării a fost soldatul Ion Lupu, din satul Ciuturești, plasa Fundul, fostul județ Roman: ,,Când l-au scos din domnie pe Cuza eu eram santinelă, adică eram cel care avea poruncă să nu lase pe nimeni înăuntru. Da-ntr-o seară, ce zic eu seara, pe la miezul nopţii, au venit mai mulţi boieri şi ofiţeri şi-au descuiat uşa cu cheia. Eu am crezut că o au de la domnitor. După jumătate de ceas au ieşit cu Domnul Cuza îmbrăcat nemţeşte. Şi mai târziu am pricepuit eu viclenia. Când mi-am dat seama am plâns până-n zori. Se duse bietul Cuza. El, care ne-a făcut atâta bine. Şi azi îmi pare rău”.

Procesul de organizare și modernizare a armatei române a continuat și după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. În urma raportului nr. 2544 al ministrului de război, Domnitorul Carol I adoptă Înaltul Decret nr. 342 din 12 martie 1867, care prevedea că escadroanele de dorobanți se împart pe divizioane. Escadronul de dorobanți Roman se subordona Divizionului de dorobanți dislocat în orașul Bacău.

Efectivele Escadronului Roman de dorobanți călări era constituit din patru ofițeri, dintre care un căpitan, un locotenent, doi sublocotenenți și trupa. Numărul trupei era distinct de la un escadron la altul, funcție de întinderea județului pe care îl deservea.

În conformitate cu prevederile Legii privind recrutarea în armată din 5 decembrie 1864, prin Decretul Regal nr. 206 din 22 aprilie 1867 se stabilește efectivul contingentului anului 1867. Din cei la 6.100 de recruți stabiliți la nivel național, districtului Roman i s-a repartizat pentru recrutare un număr de 230 de tineri.

Membru în comisia de revizie pentru contingentul anului 1867 la nivelul județului Roman a fost numit căpitanul Gheorghe Cănănău. Această numire s-a făcut în baza rezoluției favorabile a Domnitorului Carol I, pe Raportul nr. 4082 din 1867 înaintat de al ministrul de război.

În anul 1868, în orașul Roman era dislocată și o companie de vânători subordonată Batalionului 1 de Vânători de la Bacău, parte a armatei permanente. Batalionul 1 Vânători mai avea în subordine trei companii: o companie și statul major al batalionului de la Bacău, compania de la Roman și o companie la Târgu Ocna.

În baza Înaltului Decret nr. 115 din 20 ianuarie 1869, contrasemnat de Ministrul de Resbel, colonelul Duca, locotenentul Uricaru Lascăr din escadronul de dorobanți Roman este numit comandant al Companiei de Pompieri Roman.

În conformitate cu prevederile articolului 2 din Înaltul Decret nr. 1260 din 9 august 1868, în districtul Roman se înființează Batalionul 21 de Miliții. Prevăzut a avea în subordine șase companii, din cauza lipsei de ofițeri aceste batalioane vor avea în subordine în mod temporar doar două companii.

Comandant al Batalionului 21 Miliții Roman este numit căpitanul Cotruț Ion, mutat din corpul grănicerilor, de la punctul Rău-Vadului. Comandanți ai celor două companii subordonate au fost numiți: căpitanul Luchian Gheorghe, din Batalionul al 2-lea de Vânători, și locotenentul Ghica Ion, din Regimentul 1 Infanterie.

În anul 1872, Batalionul 21 de Miliții era dislocat în districtul Roman, subordonat Diviziei a 2-a Teritorială, era comandat de maiorul Gărdescu Vasile și avea în subordine patru companii:
– Compania I, Plasa ,,Fundul” – dislocată în Târgu Dămienești și comandată de sublocotenent Ion Paul;
– Compania II, Plasa ,,Moldova” – dislocată în Mircești și comandată de căpitan Constantin Baltă;
– Compania III, Plasa ,,Siretu de Jos” – dislocată în Porcești (astăzi Moldoveni) și comandată de locotenent Grigorie Andronescu;
– Compania IV, Plasa ,,Siretu de Sus” – dislocată în Doljești și comandată de locotenent Constantin Grigoriu.

Divizia a 2-a Teritorială avea în compunere și Divizionul de călărași nr. 4 Bacău, care avea, la rândul său, în subordine, patru escadroane, în județele Putna, Neamțu, Roman și Bacău.

Escadronul de călărași din Roman avea următoarea ordine de bătaie:
– Căpitan Zotta Grigore – comandant;
– Locotenent Costescu Nicolae;
– Locotenent Cosămbescu Mihail;
– Sublocotenent Stârcea Gheorghe;
– Sublocotenent Melear Mihail.

Prin modificările aduse Legii din 11/23 iunie 1868 privind organizarea armatei, survenite în 1872, se prevedea, prin reorganizarea corpului grănicerilor, înfiinţarea armatei teritoriale formată din trupe de cavalerie (călăraşi) şi trupe de infanterie (dorobanţi).

Pe lângă atribuţiunile ce îi reveneau pe timp de război, armata teritorială îndeplinea pe timp de pace sarcini administrative şi poliţieneşti în slujba administraţiilor judeţelor pe a căror rază teritorială se aflau cantonate regimentele de călăraşi sau dorobanţi.

În conformitate cu prevederile ,,Legii de organizare a armatei”, promulgată prin Decretul nr. 1064 din 1 iulie 1872, în Garnizoana Roman se vor înființa Regimentul 8 Dorobanţi și Regimentul 8 Călărași.

Bibliografie:
– Colecția Monitorul oastei, Imprimeria Ministerului de Resbel, Bucuresci, An 1867/1868/1869;
– Anuarul Armatei Române pe anul 1872, Editura Tipografia Statului ,,Curtea Șerban-Vodă”, Bucuresci, 1872;
– GĂLĂȚANU, IONEL, Istoria comunei Odobești, Editura Vladimed-Rovimed, 2015.

________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.

 

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close