In memoriam, profesor Alexandru Cojocaru

In memoriam, profesor Alexandru Cojocaru

 

ciobanu gheorghe am 03Neiertătoarea secantă a algoritmului biologic a mai spulberat, cu doi ani în urmă, o piramidă de atitudine a gîndirii matematice contemporane, de apartenenţă muşatină şi de întruchipare românească: Alexandru Cojocaru.

„Roman-Vodist” în toată fiinţarea sa pămînteană, de la ghiozdanul de licean şi pînă la aureola de Maestru al Catedrei, mînuitorul fără pereche de simboluri şi profunzimi, de sinusoide ale gîndirii şi de grafii ale perfecţiunii a descălecat ca dascăl la şcoala viselor sale de adolescent şi în urbea ce l-a venerat ca pe un Sfînt al logaritmilor cetăţeneşti.

Ca student, bronzul harului său de pedagog a fost modelat şi turnat în matricea superlativului de către triada sacrosanctă a învăţămîntului matematic românesc: Myller, Mayer şi Moisil, insuflîndu-i, ca o motivaţie supremă în „a fi”, acel imperativ categoric al cunoaşterii umane: „aut Mathematica, aut nihil”.

Mai tîrziu, ca fiu al unui popor ce a coborît de pe „Columna lui Decebal – Traian” şi aruncat, apoi, în vîrtejurile dure ale istoriei, oşteanul Cojocaru a schimbat compasul în armă şi geometria planului în cîmp de luptă, înaintînd printre tranşee şi întorcîndu-se printre ai lui, aureolat fiind de „Coroana României cu Panglici de Cavaler”.

A continuat, apoi, cu o altă bătălie, aceea împotriva necunoscutului existenţial, pe care l-a luminat o viaţă, ca un Danko, cu străfulgerările pătrunzătoare ale gîndirii umane.

Și-a ales, ca front de luptă, în didactica matematicii, doar învăţămîntul liceal, această poartă de trecere de la intuiţie la abstract, refuzînd chemările repetate ale catedrelor universitare, în perimetrul cărora primele confruntări cu indescifrabilul de mai înainte devin, acum, perfecţiune şi finisaj.

Din cînd în cînd, şi-a purtat paşii tăcuţi ai modestiei sale prin aulele sobre ale numeroaselor foruri de specialitate şi, ca un „ave”, şi-a lăsat numele înscris pe coperta unui manual şcolar.

O viaţă întreagă, un dascăl competent, conştiincios şi corect, la o catedră care i-a fost ca un altar al infinitului şi în faţa unor mulţimi nenumărate de pelerini din lumea limbajului matematic, care, apoi, s-au răspîndit prin ţară şi pe planetă, uimind pe contemporani cu măiestria lor creatoare.

COJOCARU

Profesorul Alexandru Cojocaru

Un om şi o viaţă dominate de suprema valenţă a gîndirii matematice, a cărei reprezentare grafică ar fi însumată printr-un sistem de coordonate, prefigurat din abscisa muncii şi ordonata dăruirii.

O viaţă tangenţială la viaţă, în jurul căreia şi-a ţesut, cu răbdare şi în tăcere, meterezele proteguitoare pentru un ritual creativ, învăluit în ruga unui „noli tangere circulos meos”.

Un om şi o viaţă asupra cărora dacă ar zăbovi zvîcnirea de o clipă a unui calculator, acesta ar prefigura, prin cîteva creionări determinate, portretul esenţializat al matematicianului Cojocaru: modest ca un „punct” şi cinstit ca o „linie dreaptă”, prietenos ca un „cerc” şi deschis ca un „sistem de coordonate”, idealist ca o „asimptotă” şi înţelept ca o „sferă”, cu un destin ca de „curba lui Gauss” şi proteguitor ca o „piramidă”, trecător pe planetă ca o „tangentă” şi a cărui amintire, rămasă în sufletele oamenilor, tinde către „infinit”.

 

de Gheorghe A.M. Ciobanu – text publicat în luna noiembrie 2001

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 2
  • Ma simt saraca in cuvinte la asa o caracterizare, la asa metafore deloc gratuite la adresa DOMNULUI PROFESOR ALEXANDRU COJOCARU.Toata stima, consideratia si multumirile din adancul sufletului acestui adevarat dascal, care a format generatii intregi, amintind pe aceasta cale ca si tatal meu a avut privilegiul de a-i fi elev.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste!
    Felicitari din toata inima si autorului, nu oricine poate vedea si exprima atat de bine Omul dl.prof. Alexandru Cojocaru. Va doresc multa sanatate!

  • sfrijan vasile 2 ani

    Am absolvit Lic.Roman Voda in 1970.Prof. neegal Alex.Cojocaru mi-a fost diriginte si dascal in cei 4 ani.
    Am cules in viata roadele daruite de acest ,,Varful Toaca-Ceahlau ” , in anii de liceu.
    Pe 17.02.2017 voi fi la comemorartea sa la Roman.
    Dumnezeu sa-l odihneasca pe masura darurilor care le-a transferat tuturor generatiilor ce i-au trecut prin mana.
    Vasile Sfrijan-Busteni