Hramuri și pomeni de Adormirea Maicii Domnului

Dimensiune text

Romașcanii au asistat la slujba de hram a Bisericii „Precista Mare”. Locuitorii satului Cotu Vameș păstrează tradiția pomenirii morților.

 

Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului a umplut miercuri, 15 august, lăcașurile de cult din Roman și împrejurimi, cîteva dintre acestea serbîndu-și hramul. Marți seară, Biserica „Precista Mare” din Roman, unul dintre lăcașurile de cult cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost, ca în fiecare an, în atenția romașcanilor. Aceștia au venit cu mic, cu mare, în ajunul marii sărbători creștine, pentru a asista la slujba de hram.

La eveniment a participat PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, aflat în fruntea unui sobor de 35 de preoți din Eparhia Roman. În cîntări specifice, aceștia au marcat sărbătoarea bisericii și a orașului, alături de credincioși veniți în număr mare să se roage la icoana Maicii Domnului, așezată pentru închinare într-un baldachin împodobit cu flori.
Vin la Biserica «Precista Mare» în fiecare an la hram. Sînt din satul Trifești și am venit special pentru această slujbă. M-am rugat pentru sănătatea copiilor și a nepoților mei„, a spus Maria Costin. Pentru efortul lor, pelerinii prezenți la slujbă au avut parte de o agapă creștină.

 

Locuitorii din Cotu Vameș s-au grăbit să dea de pomană

 

Nu există familie în satele din jurul Romanului care să nu aibă morți cu numele de Maria și derivate ale acestuia. Pentru cei rămași în viață, să-i pomenească pe părinți, frați și surori, este aproape o obligație. Puținii trecători de pe străzile satului Cotu Vameș te duceau cu gîndul că este zi de sărbătoare. Toată suflarea satului era concentrată la noua biserică a satului, avînd coșurile pline de bunătățile pe care le-au adus special pentru a le da de pomană. Acestora li s-au alăturat și cei veniți din străinătate, care, în zilele de concediu, au venit să-și pomenească morții.
Numai cînd vine lume multă ne adunăm la noua biserică. Venim cu pomană la această zi de cînd ne știm. Cînd eram copii ne luau părinții ca să ne pomenim bunicii. Cînd ne-am căsătorit, am început să ne pomenim părinții. Totdeauna vom avea de cine să ne aducem aminte. Și, apoi, sîntem sat de oameni gospodari și trebuie să respectăm aceste reguli vechi„, spune Elena Miron, pensionară.

  



COMENTARII

WORDPRESS: 0