Haina îl face pe om sau omul face haina? – guest post Cristina Gherghel

Haina îl face pe om sau omul face haina? – guest post Cristina Gherghel

 

Dacă țin cont de observațiile mele de-a lungul anilor trăiți în țară și în străinătate, cu mare durere trebuie să spun că haina face omul în cele mai multe cazuri.

Mulți mă vor contrazice și asta mă bucură, deoarece înseamnă că au avut altfel de experiențe. Ori poate refuză să creadă că semenii noștri pot fi atât de superficiali. Însă s-au făcut multe studii și sondaje de opinii, oamenii au fost testați în masă în mediul virtual – fără măcar să-și dea seama – dar și în viața reală. Ai auzit poate de cazul unui pianist care s-a deghizat în om al străzii și toți strâmbau din nas când trecea pe lângă el, ba chiar se fereau și-l priveau cu dispreț. Dar când s-a așezat la pian – mi se pare că era un aeroport – și a început să cânte, cei prezenți au rămas cu gura căscată și, în mod sigur, unii dintre ei s-au simțit vinovați pentru că l-au nesocotit din cauza modului în care era îmbrăcat. Asta este natura umană, acționăm din instinct, deseori fără să vrem și fără să ne dăm seama. Mai rău este când o facem cu bună știință, când ne credem mai buni și mai valoroși, căci avem haine frumoase, „de firmă” poate, care au costat o avere. Unii suferă de foame ca să-și cumpere îmbrăcăminte, încălțăminte și felurite accesorii de la branduri de renume mondial. Și le poartă cu mândrie, etalând numele acestor branduri, de parcă asta i-ar defini ca ființe umane.

Pentru mine este exact contrariul. Niciodată nu mi-am cumpărat haine de firmă, căci nu consider că-și merită prețul. Sunt haine la fel de frumoase și poate și mai de calitate în magazine mici, fără nume. Însă cei obsedați de aparențe și statusuri sociale nici nu concep așa ceva.

Și ce trist este când suntem etichetați după hainele pe care le purtăm… Sunt de firmă, înseamnă că ai valoare, nu sunt de firmă… nu contezi nimic. Nu exiști. Nu ești primit în cercurile celor cu valoare, nu ți se deschid uși, nici măcar geamuri.

De aceea vânzătorii de mașini, imobiliare și alte lucruri scumpe se prezintă mereu îmbrăcați la patru ace. Știu cum sunt și gândesc oamenii, au studiat natura umană și-i cunosc limitele. Este primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi, ca să poți vinde și să-ți câștigi o pâine.

Ia du-te la un interviu pentru un post de director îmbrăcat cu o flanea, pantaloni și papuci tociți de-atâta purtat. Nici nu treci de secretară – de regulă (sunt și excepții). Nu contează că ți-au citit CV-ul și au fost impresionați de câte ai studiat și de toate aptitudinile tale. Dacă nu arăți cum trebuie, șansele tale se reduc considerabil.

Sunt sigură că ai fost abordat de „martorii lui Iehova” cel puțin o dată. Ai notat cum sunt îmbrăcați? Perfect. Și tot sunt huliți, închipuie-ți să se prezinte ca oameni ai străzii. Ar fi linșați în văzul tuturor.

Evident, că nu toată lumea este așa, dar, marea majoritate pune mare preț pe modul în care se îmbracă ceilalți, chiar dacă nu-și dă seama. Prima impresie contează, și prima impresie este modul în care ești îmbrăcat.

Am pe cineva drag care își amintește cu tristețe de anii de școală liceali din „Epoca de Aur”: „Toate colegele mele veneau din familii înstărite și aveau o sumedenie de haine de calitate. Eu umblam cu zdrențe și-mi era teribil de rușine. Simțeam privirile lor asupra mea și auzeam ceea ce gândeau, chiar dacă nu vorbeau cu glas tare. Am suferit enorm din cauza asta și nu m-am integrat niciodată.”

Acum, această persoană nu mai gândește așa, căci au trecut mulți ani de-atunci. Și cât se schimbă omul în viață…

În ziua de azi, este și mai rău. Copiii sunt stigmatizați și marginalizați că sunt săraci, mai ales cei care nu au părinți care muncesc în străinătate. Ce injustiție le facem acestor copii… Vor fi marcați pentru eternitate.

Cred că cel mai mare noroc al meu este faptul că nu-mi pasă de ceea ce gândesc oamenii despre modul în care mă îmbrac. Port ce-mi place (respectând cu strictețe locul în care merg) și dacă cineva are ceva împotrivă, problema nu este a mea.

Alaltăieri, la cumpărături fiind, o prietenă de-ale mele – suntem de-o vârstă – a asistat la o scenă în care un bărbat s-a oferit să-mi ducă el căruciorul la locul lui lângă magazin, după ce l-am golit. La care prietena mea a spus: „Dacă aș fi avut eu căruciorul, acel om nu ar fi făcut acest gest.”

Și asta mi-a dat de gândit, căci prietena mea arată foarte bine, doar că avem stiluri diferite de a ne îmbrăca. De aceea scriu acest material.

Ca femeie, poate ai observat că bărbații îți deschid ușa atunci când ești aranjată, poate machiată sau purtând o pereche de tocuri. Dacă nu ai notat asta până acum, fă un experiment. Fii cochetă într-o zi și nearanjată în alta – te vei convinge de frivolitatea naturii umane.

Personal, mi-am dat seama de asta de când eram adolescentă. Îmi place să fiu elegantă, dar am avut multe perioade în viață în care, efectiv, nu aveam destulă energie și nici voință să mă îngrijesc de aspectul meu. Și când nu o făceam, eram invizibilă. Ceea ce nu mă deranja deloc, căci n-am avut niciodată nici cel mai mic interes să cuceresc un bărbat. Dacă mă citești des, îmi știi povestea.

Hainele fac omul. Aparențele au un impact uriaș asupra celorlalți. Felul în care ne prezentăm spune multe despre caracterul și personalitatea noastră.

Și-acum mulți ar vrea să-mi spună că Steve Jobs – odihnească-se în pace – se îmbrăca mereu la fel, cu blugi și bluză. Dacă ai avea averea lui Jobs și alții ca el, ți-ar păsa ce porți?

Ca om și femeie – se știe că femeile sunt puțin mai pasionate de modă – te-aș ruga să nu denigrezi pe cineva doar pentru că nu poartă haine de firmă. Unii oameni au alte priorități. Poate au copii de crescut, bolnavi și bătrâni de îngrijit, datorii de plătit etc. Hainele sunt pe ultimul loc. Poartă ce au, nu neapărat pentru că sunt fericiți așa, dar pentru că banii nu stau într-un sac fără fund. Dacă cheltui un salariu pe o pereche de blugi, cu ce-ți hrănești familia?

În cazul în care te regăsești în această situație, nu-i invidia pe cei care etalează o haină nouă în fiecare zi, nu te simți inferior că nu-ți permiți așa ceva, nu plânge și nu fi frustrat, căci te consumi pentru ce nu trebuie. De ai prieteni care se uită la tine de sus din cauza hainelor, depărtează-te de ei. Pentru că o carte nu se poate citi după coperți. Nu hainele ne definesc, ci modul în care ne purtăm cu ceilalți, felul în care suntem înăuntru.

Dar dacă mergi la un interviu pentru un post important, împrumută o haină de la cineva. Vei avea mai multe șanse, dacă ai pregătirea necesară și arăți respect.

În viața de zi cu zi, indiferent de ceea ce porți, un singur lucru contează pentru oamenii cu suflet curat: să fii om bun. Contează mult ca hainele să-ți fie curate, chiar dacă flendurite.

Tu ce părere ai?

 

P.S.

Joia viitoare, pe 14 noiembrie, voi lansa un concurs cu premii la care poate participa (gratuit) orice locuitor al țării. Premiul cel mare va fi ultima mea carte de memorii comuniste „14 nuanțe de roșu” (cu autograf). Am însă și alte premii. Mai multe detalii pe Facebook și pe blogurile mele.

 

Și o rugăminte personală, dacă-mi permiți. Iartă-mi îndrăzneala, dar sunt în mare încurcătură. Dacă ești un meșter care se pricepe la construit hornuri, te rog, contactează-mă cât mai degrabă. Mama are nevoie de căldura unei sobe în camera ei. Așa este obișnuită și-i este greu să se adapteze la căldura termoșemineului. Starea ei de bine este preocuparea mea numărul unu.

Fă o faptă bună, căci am obosit de când caut. Știu că meșterii sunt ocupați în această perioadă, dar cred că un coș se construiește în câteva ore (din cărămizi speciale, uriașe).

 

Mă găsești pe blog-uri și rețele sociale:

 

CRISTINA GHERGHEL

 


COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • Fain articol. Perfect adevarat. Mi se pare perfect normal ca hainele sa vorbeasca despre tine, de vreme ce totul vorbeste despre tine (gesturi, mimica, glas, vorbe, etc). Deci spune-mi cum te imbraci ca sa iti spun cine esti. De aceea trebuie ca cautam hainele si accesoriile cu suflet, care ne definesc! So… handmade-ul poate fi o solutie! :)))))))))))