Furați cu factură, lună de lună


Administratorul unei societăți comerciale din Barticești se plînge că trebuie să plătească taxa TV, deși nu deține un televizor la firmă. Reprezentanții companiei care colectează taxele radio/TV susțin că ei respectă legea. O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2011 dă cîștig de cauză firmelor.

 

 

Pe vreme de criză, orice cheltuială în plus înseamnă un efort financiar care se resimte din plin în buzunarele fiecăruia. La fel se întîmplă și cu administratorii de firme, care încearcă să facă economii cît mai mari, pentru a ține afacerea pe picioare. Așa a procedat și Iosif Blăjuț, administratorul unui magazin mixt din satul Barticești. De un an, acesta plătește, odată cu tariful aferent energiei electrice consumate, și taxa pentru TV, deși în magazin nu are un televizor. "Trebuie să plătesc cîte 50 lei, o sumă foarte mare pentru mine. Și, măcar dacă aș plăti un serviciu de care să mă folosesc, aș mai înțelege. Dar eu am renunțat la televizor, fiindcă încerc să fac economie, să nu închid magazinul. Cu toate acestea, sînt nevoit să plătesc această taxă, pe care o consider abuzivă", a spus, revoltat, Iosif Blăjuț.

Din factura emisă de E.ON Moldova Distribuție se înțelege că cei 50 lei reprezintă taxa TV pe care trebuie să o plătească SC Balan Gema SRL pentru 56 zile, între 22 octombrie și 17 decembrie 2011, adică o taxă de aproape un leu pe zi pentru un serviciu inexistent.

 

 

Reprezentanții E.ON, compania care colectează taxele radio și TV de la consumatori, susțin că trebuie să factureze sumele aferente, în conformitate cu prevederile legale. "Taxele pentru serviciul public de televiziune, respectiv de radiodifuziune, instituite prin hotărîrile de guvern nr. 977 și 978 din 2003, revin Societății Române de Televiziune, respectiv Societății Române de Radiodifuziune, E.ON Energie România avînd mandat pentru colectarea acestora. Potrivit celor două hotărîri de guvern, toate persoanele fizice și juridice cu domiciliul sau sediul în România au obligația să plătească lunar această taxe", a afirmat Sorin Munteanu, purtătorul de cuvînt al E.ON Energie România.

În conformitate cu reglementările în vigoare, obligația de plată a acestor taxe pentru persoanele juridice nu este condiționată de deținerea de receptoarelor radio și/sau TV. "Eu înțeleg să plătesc impozit pentru casă, pentru mașină, pentru vacă, dacă dețin toate aceste bunuri. Dar nu înțeleg de ce trebuie eu să plătesc pentru ceva ce nu am și nu vreau să folosesc", a mai zis Iosif Blăjuț.

Cu toate că reprezentanții E.ON susțin că respectă legea în momentul în care încarcă facturile persoanelor juridice cu aceste taxe, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis, în februarie 2011, că firmele nu pot fi obligate să plătească taxele în cauză. "Legislația comunitară și recomandările europene cu privire la taxa radio permit statelor să stabilească plata unor taxe radio-TV, indiferent de existența calității de beneficiar. Aceasta reprezintă, însă, numai o opțiune a statului membru, și nu o obligație. Prin Constituția României, nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existența calitații de beneficiar, iar componentele dreptului la informare (...) trebuie interpretate în favoarea cetățeanului", scrie, printre altele, în decizia ÎCCJ din data de 3 februarie 2011.

Avocații îi sfătuiesc pe cetățeni să se folosească de această decizie a ÎCCJ atunci cînd nu au și nu vor să folosească aceste surse de informare a căror plată pot să o refuze, în aceste condiții.
Apasă pe imaginea de mai jos pentru a printa articolul.