„Expansiune”, dar nici chiar aşa…

„Expansiune”, dar nici chiar aşa…

 

ciobanu gheorghe am 03De peste zece miliarde de ani – universul – şi de peste două mii de ani – omenirea – ambele au plecat, grăbite, la un drum lung în afară, de la un grăunte înspre nesfîrşit şi de la o piatră şlefuită, la rachete interplanetare, animate fiind de o forţă ireversibilă şi de o tendinţă accelerată, de a se ajunge cît mai în afară, totul numindu-se „expansiune”. E un imperativ de care ascultă şi cuanta, ca şi neuronul şi triburile preistorice, ca şi programele uniunilor internaţionale, toate urmărind realizarea imediată a unei triade unitare: „tot mai mult”, „tot mai departe” şi „tot mai repede”.

Iată, însă, că uneori şi, mai ales, în lumea artelor, se mai conturează şi „răzvrătiri retro”, care vor să mai atenueze această cavalcadă „expa” şi să atragă atenţia, măcar spiritului şi fără drept de „veto”, că existenţa lumii e duală, că fenomenul de expansiune îşi are întruchiparea sa inversă şi anume pe acel de „retracţiune”, cînd infinitul se reîntoarce la punct, iar superlativele, la ancestral.

Actuala Expoziţie plastică, deschisă la „Muzeul de Artă” romaşcan, sub semnătura de penel a lui Viorel Maxim, se alătură, ca viziune şi realizare, tocmai la o astfel de invitaţie „pro-retra”. În lucrările sale, nu ne întîlnim cu clasica deschidere înspre orizonturi şi orizontale, sau cu acele „linii de fugă”, ce să evadeze către suportul principal, declarat sau subînţeles, al expansiunii: perspectiva. De asemenea, autorul nu-şi pulverizează cromatica în irizaţiile imponderabile şi voalate ale impresionismului, ci apelează la traiectorii optice multiple, toate tinzînd a se finaliza în grafia monovalentă a unui punct imaginar. Pentru autor, Geneza pare a fi fost anticipată de o „pregeneză”, cînd, „la început au fost structurile” şi nu „sistemele”. Sînt structuri aleatorii, alcătuite din traseuri geometrice în sine, independente, nerezultative, care nu aparţin unui întreg constituit, cu statut de sistem.

Viorel Maxim2Substanţa grafo-cromatică este densă, depăşind perimetrul dat lucrărilor. De aici suprapunerile de planuri optice, ceea ce a condus la realizarea unor adevărate „polifonii” picturale, cu „voci” plastice de suprafaţă şi adîncime, solicitînd, din partea privitorului, un proces de defalcare a acestora, mai înainte de a trece la interpretarea lor, la decorarea acestui spaţiu super-dens de „retracţiune”. Masa de linii şi forme, ca şi acea cromatică, sînt însumate cercului, acestui simbol esenţial al existenţei, care, în acelaşi timp, se şi separă, dar se şi însumează infinitului. O existenţă care se retrage din centrifugismul expansiunii, prin trecerea continuă de la circumferinţe mai mari, către altele, din ce în ce mai mici.

În toate lucrările sale, Viorel Maxim ascunde, dar şi trădează, în desişul său de grafieri, o uşoară traiectorie diagonalică, sugerînd, parcă, acea graţie coregrafică pe care materia o face, atunci cînd se angajează într-o mişcare curbă, în acea dinamică, prin care infinitul se retrage către miniaturism. Undeva, în această revărsare de geometrism, se conturează, de cîteva ori, profiluri parţiale de vioară. E o întîlnire cu simbolul muzicii, cu acea imponderabilă lume a materiei, de unde a plecat, înspre retracţiune, totul.

Prin ultima sa Expoziţie, Viorel Maxim e un vizionar, un făuritor de structuri necotidiene şi neumane. Penelul şi grafia sa nu mai surprind realul de lîngă noi, sau corelaţiile logice, repetabile, ale fiinţărilor apropiate. Se opreşte, puţin sau deloc, la personalitatea figurativului din jur, în pînzele sale fiind presupuse doar şi spaţialitatea sau teluricul şi bioticul sau socio-umanul. Dominanţa geometrică şi dinamica circulară a liniilor trimite pe un plan secund acele aluzii la protoplasma telurică sau la potenţialul creativ al omului. Este, astfel, o creaţie umană, despre absenţa unui omenesc creator? Sau, tematic vorbind, pînzele sale de acum sînt o reconstituire a unui îndepărtat „a fost”, ori o imagine, a unui şi mai îndepărtat „va fi”?

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna mai 2003

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0