Prima paginăSocialSanatate

Donatorii de sânge – îngerii păzitori ai bolnavilor

Dimensiune text

La Centrul de Transfuzii Roman este mereu aglomerat. Donatorii  au înţeles că un simplu gest de-al lor poate salva viaţa mai multor persoane.

 

Pentru prima oară sau din obişnuinţă, pentru o persoană dragă sau pur şi simplu, pentru a ajuta , persoanele care se prezintă la Centrul de Transfuzii din Roman sunt uniţi în acelaşi gând : să mai dea o şansă la viaţă bolnavilor aflaţi în situaţii critice.

”Există atât de mulţi bolnavi a căror viaţă depinde de o pungă de sânge, încât eu le recomand celor care vin pentru prima dată să revină, pentru că, datorită celor care vin frecvent, se formează acel stoc de sânge, care se reface perioadic, pentru că sângele şi produsele din sânge pot fi conservate pentru o perioadă relativ scurtă, şi atunci este nevoie continuă de sânge”, a declarat Cristina  Apetrei, asistentul medical principal care lucrează de peste 20 de ani la Centrul de Transfuzii din Roman. Dacă  nu este utilizat în perioada lui de valabilitate, sângele nu mai poate fi folosit. Aceasta variază între 32 şi 45 de zile, în funcţie de produs, iar plasma sanguină este cea care se conservă, prin congelare, şi are termenul de valabilitate cel mai lung, de nouă luni de zile.

În afară de actul umanitar, donarea creează şi multiple beneficii pentru organism. De exemplu, hipertensivilor le este indicat să doneze. Există şi studii de specialitate care au demonstrat că persoanele care donează sânge nu sunt la fel de predispuse la accidente vasculare, în comparaţie cu celelalte persoane.

O situaţie problematică este creată de faptul că, în procesul de donare, există şi contraindicaţii, pe care foarte multă lume nu le înţelege.”Sunt foarte multe persoane care nu înţeleg de ce trebuie să aibă o anumită greutate ca să poată dona. Responsabilitatea este asumată de cel care recoltează şi de cel care îşi dă avizul pentru recoltare. Volumul de sânge din organism reprezintă 7% din greutatea corporală a individului. O persoană cu 50 de kilograme are 3,5 litri de sânge. Cantitatea recoltată este de 450 mililitri, iar cei 3 litri rămaşi nu sunt garantează funcţionarea normală a organismului unei persoane, iar personalul medical nu îşi asumă responsabilitatea pentru starea de sănătate a donatorului, în acest caz”, afirmă asistenta Cristina Apetrei.

La cei care sunt la prima donare este teama pentru necunoscut.

”În momentul în care ai venit o dată să donezi, pentru o persoană apropiată, ai venit forţat de împrejurări. Când vii şi a doua oară, abia atunci începi să demonstrezi că îţi pasă. Aici la noi, ajuţi trei dintr-o lovitură, pentru că dintr-o pungă de sânge se pot face trei produse, care pot merge la trei persoane diferite, pot salva trei vieţi”, povesteşte  Cristina Apetrei.

Centrul de Transfuzii Roman nu s-a confruntat până acum cu crize de sânge. Au existat mereu donatori care să formeze acel stoc de sânge care este necesar. Uneori, într-un mod impresionant, au existat câte 10, 20, poate chiar 30 de persoane care s-au mobilizat pentru a ajuta o singură persoană aflată în stare critică.

Pentru a înțege misiunea nobilă a unui donator, persoanele trebuie să se gândească la posibilitatea ca o rudă de-a lor să fie în situaţia de a avea nevoie ajutor, de a-i depinde viaţa de acea pungă de sânge. Abia atunci pot conştientiza cât de important este să doneze sînge, necunoscutil căruia i s-a dat șansa la o nouă viață poate fi oricând cineva drag sau cunoscut.

Un donator fidel este Silvia Balint, din Barticeşti, care spune că  de 13 ani donează sânge din două în două luni. ”Pe lângă faptul că mă simt mult mai bine, mă bucură ideea că pot face bine şi altora”, mărturisește Silvia. Angajați ai SC Rossal au făcut din omenie gestul de a dona sânge pentru un necunoscut, Anton Gheorghe fiindu-le recunoscător că i-au salvat viața. Iosif Bacoșca vine  de 26 de ani de la Săbăoani să doneze sânge: ”La  20 de ani am venit pentru că îmi trebuia o zi liberă într-o luni, după o nuntă. Am înțeles importanța gestului meu, m-am simțit mai bine, și am continuat 26 de ani. Sper să nu fie nevoie vreodată și pentru mine”, glumește Iosif. Trecut de 50 de ani, un bărbat are o vechime şi mai mare ca donator. ”Prima dată, am donat când eram la Școala Militară, în 1977. Unui coleg i-a explodat o grenadă în mână, şi toţi cei care aveam aceeaşi grupă de sânge am fost chemaţi să donăm. De atunci, revin din două în două luni. Nu am avut nicio problemă de sănătate, şi mă simt foarte bine după ce donez”.

Mulţi alţi semeni au înţeles că picătura lor de sânge poate înseamna viaţa pentru altcineva. Dacă nu ar exista donatorii fideli, mulţi dintre pacienţi ar putea fi în situaţii mult mai grave până când rudele s-ar mobiliza şi ar căuta donatorii potriviţi.

 

COMENTARII

WORDPRESS: 0