Cu bunăvoinţă, poţi face performanţă şi cu doi medici

Spitalul de Psihiatrie „Sfântul Nicolae” din Roman se confruntă cu lipsă de personal, însă managerul Anca Hîncu demonstrează că şi numai cu doi medici se pot oferi servicii de calitate, dacă angajaţii lucrează în echipă.

Medicul psihiatru Anca Hîncu, managerul Spitalului de Psihiatrie „Sfântul Nicolae”, locuieşte în Iaşi, dar face naveta la Roman, din dragoste pentru pacienţii săi, dar şi pentru colectivul deosebit din care face parte. Vocaţia de medic a descoperit-o încă din copilărie. „De când mă ştiu, am vrut să mă fac doctoriţă, deşi în familia mea nu este niciun medic. Eram înclinată spre citit, spre studiu şi îmi plăcea să stau de vorbă cu oamenii, nu îmi plăcea să stau retrasă, să stau singură”, povesteşte medicul Anca Hîncu. După terminarea Liceului „Roman-Vodă”, a dat admitere la medicină, la Iaşi, facultate pe care a terminat-o la Cluj, în 1996. S-a întors apoi la Roman, pentru un an de stagiatură, după care un an a lucrat la Dispensarul Săbăoani, ca medic de familie.

A urmat rezidenţiatul, pe care a avut posibilitatea de a-l da pe post. Erau scoase, atunci, două posturi de medic la Spitalul de bolnavi psihic cronici adulţi Gâdinţi. Aşa a ajuns pe un post de medic psihiatru. „În ultimul an de facultate, îmi alesesem lucrarea de final pe psihiatrie. Probabil că de atunci se contura drumul meu pe calea psihiatriei”, îşi aminteşte medicul Hîncu. Mai târziu, a urmat rezidenţiatul la Iaşi, care a durat cinci ani.

„Sunt curtată de clinici din afară, din Franţa, din Germania, primesc mereu propuneri de lucru la ei, însă eu nu doresc acest lucru, pentru că eu m-am pregătit pentru a fi medic în ţară şi trebuie să mai rămână cineva să facă munca asta şi aici. Sunt legată de meserie, de oameni, de colectivul în care am lucrat atâţia ani. Eu nu m-am făcut medic pentru câştig, pentru bani. M-am făcut medic pentru că vocaţia mea este să ajut oameni, să ştiu că pot da o mână de ajutor, că le pot lumina puţin viaţa”, spune doctoriţa Anca Hîncu.

Ulterior, s-a specializat pe diverse ramuri. A obţinut competenţe pe homeopatie, a studiat şi tehnici alternative de vindecare, considerând că întotdeauna există soluţii pentru a face ceva pentru un pacient.

Munca în echipă compensează lipsa de personal

„Este dificil să lucrezi numai cu doi medici. Din fericire, am parte de un colectiv foarte unit, închegat, cum rar se mai întâlneşte. Faptul că toţi muncim ca o echipă ne ajută să reuşim. Mă pot baza oricând pe ei, ne susţinem reciproc în orice activitate. Mereu i-am ascultat, am luat în considerare ce au scris în acele chestionare de satisfacţie a angajaţilor, le ascult mereu dorinţele şi le implementez propunerile. Este un colectiv minunat şi toţi îmi sunt foarte dragi. Îmi pare rău că nu pot face mai multe pentru ei. Sunt devotaţi spitalului şi au înţeles că facem tot ce putem pentru a merge mai departe”, declară managerul Spitalului de Psihiatrie.

Mai sunt disponibile două posturi de medic la acest spital. Unul este scos la concurs, deja pentru a patra oară. „Din păcate, medicii nu vin aici, în primul rând pentru că societatea de astăzi nu mai apreciază un medic la valoarea lui adevărată. Oamenii nu ştiu cât învaţă un medic, ce responsabilităţi presupune această profesie. Tinerii care termină acum medicina nu îşi doresc să vină într-un sistem unde nu sunt recunoscuţi ca valori. Din păcate, nu au venit la noi nici măcar să se intereseze de post, să vadă dacă au cu ce lucra, dacă sunt suficiente materiale sanitare, ce fel de pacienţi avem sau cum arată spitalul. Ei sunt ţintiţi pe străinătate, pe salarii mai mari decât în România. Deşi oferim şi sporul de psihiatrie, de 75%, nu vor să vină într-un spital unde mai mult de 1.300 de lei pe lună nu pot obţine, ca medic debutant”, spune doctoriţa Hîncu.

A fost la Iaşi, la Socola, a vorbit cu directori medicali, i-a rugat să le spună colegilor că este post disponibil la Spitalul de Psihiatrie la Romani, dar nu a avut niciun succes până acum, pentru că toţi i-au spus că vor să plece în afară.

La 130 pacienţi, câţi are spitalul, în prezent, sunt doar doi medici, iar din acest motiv programul de lucru al personalului este mereu depăşit. „Eu trebuie să fac şi munca de manager, şi de medic. Trebuie să îmi văd zilnic pacienţii. Acum ne luptăm să obţinem posturile de psiholog şi farmacist. În prezent, avem contract de prestări servicii cu un psiholog, dar e altceva când e psihologul spitalului, când ajunge să cunoască toţi pacienţii foarte bine şi face grupuri de lucru, fiind prezent zi de zi. Trebuie să găsim soluţii pentru a merge mai departe cu oameni puţini”, susţine medicul Anca Hîncu.

 

Mutarea de la Gâdinţi la Roman – o provocare

Pacienţii cu boli psihice cronice sunt foarte dificili. Ei distrug tot, murdăresc, sunt pacienţi deterioraţi cognitiv, care nu păstrează lucrurile într-o stare bună. „Mutarea de la Gâdinţi, din decembrie 2009, a fost o provocare. Ningea foarte tare, camioanele nu puteau urca dealurile pentru a lua mobilierul. Am fost ajutaţi şi de oameni de afaceri, şi de autorităţile locale, pentru a putea muta totul. Acolo erau alte condiţii. Era un conac vechi, nu s-a investit nimic în el, pentru că era o clădire de patrimoniu, şi nu aveam voie decât să facem reparaţii curente. Când pacienţii au fost transferaţi la Roman, aici în spital era totul nou – toalete noi, chiuvete cu baterii, oglinzi, suporturi de prosoape. În două săptămâni au fost distruse toate şi a trebuit să le înlocuim, să punem altele şi mai rezistente. Însă toţi am fost încântaţi de mutare. Angajaţii erau bucuroşi că plecau de acolo, deoarece condiţiile erau precare. Se spărgeau mereu ţevile, mai ales iarna, şuiera vântul la geamuri, nici circuitele nu erau corespunzătoare”, povesteşte managerul Anca Hîncu.

Natura profesiei implică o muncă de rutină, uneori inutilă

„De multe ori, aici la noi e o muncă de rutină, sau o muncă sterilă, pentru că vezi pacienţii revenind. Chiar dacă tu ai făcut tot posibilul să îi vindeci, sunt alte verigi slabe ale sistemului, pe partea socială, pe partea suportului social şi familial – care, de multe ori, lipseşte, din păcate -, care fac să le revină boala. Printre cele mai triste sunt cazurile în care persoane cu afecţiuni psihice cad pradă unor oameni răufăcători care le iau casele, îi pun să semneze diferite acte, după care îi lasă pe străzi. Aşa, ei ajung la noi, Îi tratăm o perioadă, dar, apoi, unde să îi trimitem, mai ales dacă nu au nici familie? Contactăm asistenţa socială, dar nici ei nu au posibilitatea de a îngriji persoane cu afecţiuni psihice. Mă doare că nu am unde să îi trimit pe aceşti oameni. Ajung pe stradă, apoi revin la noi, sunt pasaţi de la un serviciu la altul. Aici e muncă multă – şi, de multe ori, inutilă – şi ştim că pacienţii ar putea fi mai bine dacă ar fi puse la punct nişte servicii sociale, cum erau centrele de sănătate mintală, unde pacienţii ar fi incluşi în diverse activităţi, le-ar fi supravegheată starea medicală. De multe ori, stai şi te uiţi neputincios că nu ai ce să le faci”, susţine medicul Hîncu.

Cazurile în care un pacient reuşeşte să se vindece sunt cele mai fericite. „Primesc de trei ani felicitări de sărbători de la o pacientă pe care am tratat-o. Ea a avut două tentative suicidale. Cu răbdare, cu foarte multe discuţii, am reuşit să o fac să depăşească depresia urâtă pe care a avut-o. Astfel de cazuri ne dau puterea să mergem mai departe”, spune doctoriţa Anca Hîncu.

Acreditarea şi creşterea numărului angajaţilor, obiective de viitor

Obţinerea acreditării este cel mai important obiectiv pe 2014 al managerului Spitalului de Psihiatrie. „Noi sperăm să o obţinem, pentru că am muncit mult, iar fără acreditare nu vom mai putea încheia contract cu Casa de Asigurări. Avem blocul alimentar la standarde europene. Personalul a făcut cursuri de perfecţionare, întrucât avem posibilitatea financiară să le oferim şansa de a face ce cursuri îşi doresc. Suntem la zi cu tot, cu procedurile, cu materialele sanitare. Ne putem lăuda cu oamenii, cu veniturile, însă, pe partea numărului de salariaţi, stăm mai rău. Nu putem angaja nici personal medical, deşi am putea susţine salariile pe buget. Acum avem încheiat contract de prestări servicii cu un medic neurolog, un kinetoterapeut, dorim să ajutăm pacienţii cât de mult putem. Vrem să ajungem unul dintre spitalele cele mai bune de profil din Moldova. Vrem să oferim servicii de cea mai înaltă calitate, iar pacienţii să plece de la noi mulţumiţi”, declară managerul Anca Hîncu.

De asemenea, Anca Hîncu şi-ar dori ca spitalul să aibă personal care să se ocupe mai mult de pacienţi. Să poată fi organizate seri tematice – de film, de jocuri, în care pacienţii să poată socializa, iar prin astfel de seri să se poată face terapii ocupaţionale. „Dacă am avea personalul potrivit, am putea să funcţionăm la standarde europene”, încheie medicul psihiatru.


COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • Dorina Avramut(Chirilă) 6 ani

    Domnilor jurnalisti,as fi interesata sa stiu ce inteleg domniile voastre prin performanta, si cum o definiti ? Si,pentru ca in Spitalele de psihiatrie multi dintre cei internati sunt genii neintelese,functioneaza pe o frecventa inalta accesand informatiea intr-un mod inedit,ma intreb, in cariera domniei sale , doamna doctor Anca Mihaela Hancu cate genii a descoperit si cum au fost ele reabilitate , puse in valoare altfel spus ?Oameni buni, in psihiatrie doar bunavointa nu ajunge , mai trebuie sa ai si capacitatea de a te identifica cu Subiectul,de a te pune in pielea lui, fie el dependent de tigari , de cafea, de alcool …sau alte „droguri” care ii asigura legatura cu pamantul, cu realitatea pe care o traim si o vedem !