Credincioșii romano-catolici îl sărbătoresc pe Sfântul Anton de Padova

sfantul Anton de Padova 1306Biserica romano-catolică îl sărbătorește pe sfântul Anton de Padova pe 13 iunie. Cu această ocazie sunt binecuvântați copii și sunt sfințiți crinii.

 

 

Ritualul binecuvântării crinilor și al copiilor este unul foarte vechi în Biserică. Crinii, florile predilecte ale sfântului Anton, sunt semnul vieții curate, oferite în totalitate lui Dumnezeu. Crinii devin, astfel, simbolul virtuților sfântului Anton și invitație pentru creștini la o viață curată. Sfântul Anton a avut, de asemenea, o grijă deosebită pentru cei mici și o iubire specială față de pruncul Isus. De altfel, statuile sfântului Anton de Padova sunt cunoscute prin faptul că sfântul poartă un crin în mâna dreaptă, iar cu cealaltă mână îl ține pe Isus așezat pe Sfânta Scriptură. Creștinii cred că petalele de crin sfințite în această zi îi protejează de boli.

Sfîntul Anton s-a născut la Lisabona, în 1195, iar la botez i s-a pus numele de Fernando, care înseamnă „cel ce luptă pentru pace”. Încă de la vârsta de 15 ani a abandonat lumea pentru a intra în mănăstirea „Sfântul Vincențiu-de-Fora”. Aici se dedică studiului științelor sacre, mai cu seamă teologiei. Această mănăstire fiind aproape de Lisabona, era vizitată foarte des de prietenii săi și, mai ales, de părinți, fapt pentru care, nesuportând această situație, s-a retras la Coimbra, o mănăstire mai izolată. Dezamăgit de luxul mănăstirii, copleșite de numeroase daruri din partea regelui, hotărăște să intre în ordinul franciscan, pe care îl stima foarte mult, iar după ce își termină noviciatul obține permisiunea de a merge în Africa, pentru a lucra la convertirea necredincioșilor.

Moare în 1231, la vârsta de 36 de ani. Se spune că, la moartea sa, mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada și fine, delicate, cum sunt mânuțele unui copil. Fața sa desfigurată de boală a devenit senină și frumoasă. Trupul său răsucit de suferință a devenit zvelt, așa cum arăta în tinerețe, când era sănătos. Totuși, acest trup frumos, când a fost dezgropat, după 32 de ani, era complet transformat în cenușă. Însă ceva rămăsese din el, și anume limba. Acea limbă poate fi văzută și astăzi, după atâția ani de la moartea sfântului Anton, în bazilica din Padova.


COMENTARII

WORDPRESS: 0