Copiii din satul Moreni sînt condamnați la boală și sărăcie

Dimensiune text

Patru copii din satul Moreni, comuna Văleni, trăiesc într-o sărăcie lucie. Unul dintre aceștia are o suferință oftalmologică, iar altuia i-a fost amputat piciorul la trei săptămîni de la naștere.

 

Sărbătorile de Paște sînt mai luminate și mai fericite dacă împărtășim bucuria cu semeni ai noștri aflați în dificultate. Orice ajutor constînd în  alimente, haine sau bani le va umple casa de bucurie, iar dumneavoastră, cititorii generoși ai Ziarului de Roman, veți avea împlinire sufletească.

Sărăcia în care trăiește familia Grosu, din satul Moreni, comuna Văleni, se vede din uliță. Snopul de coceni din curte te-ar face să te gîndești că oamenii cresc păsări pe lîngă casă, nicidecum că este aruncat pe foc, în locul lemnelor. Cînd nu sînt copiii pe afară, doar un cîine mai însuflețește curtea. Își duce viața la fel de greu ca toți cei ai casei. Șase suflete într-o singură cameră înseamnă economie la căldură. Copiii și casa, construită cu propriile mîini, din vălătuci, este toată averea familiei. Patru copii, de la 2 la 7 ani, mai mult dezbrăcați decît cu haine pe ei, așteaptă, tăcuți, să mănînce din fiertura de cartofi de pe sobă. Din cînd în cînd, scrutează fereastra, în așteptarea părinților cu ceva de-ale gurii. Doi dintre ei au cunoscut suferința fizică la fel ca oamenii mari. Destinele lor sînt o lecție de viață pentru mulți dintre noi.

 

Vrea să muncească, dar nu are unde

 

Florin (27 de ani) și Mădălina (25 ani) Grosu au patru copii: Alberto Amar (7 ani), Mădălin (5 ani), Adrian (3 ani și jumătate) și Andreea (2 ani).
Tatăl copiilor nu are mai mult de opt clase. El este și singurul care mai aduce bani în casă. A lucrat patru ani și jumătate la Interamal Group Distribution SRL din Roman.
Cînd nu a mai fost de muncă acolo, a plecat în Anglia. Spera să muncească o vreme acolo, să-și ia copiii  și soția și să nu se mai întoarcă. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu realitățile din Anglia. După un an și șapte luni, s-a reîntors în țară.
Pentru a potoli foamea copiilor, Florin a luat calea Spaniei. A crezut că, dacă schimbă locul, va schimba și norocul.
Nu am găsit nimic de lucru. După cîteva luni în Spania, nu mai aveam cu ce să mă hrănesc. Mîncam mandarine, ca să nu mor de foame„, a spus Florin Grosu.

Vrea să muncească, dar nu are unde. În comună nu sînt locuri de muncă, iar la oraș ar fi prea greu, pentru că nu are bani de navetă. „Muncesc cu ziua, dar banii pe care îi cîștig sînt prea puțini pentru familia mea„, spune bărbatul.

 

Operație oftalmologică plătită de boierul Michael Robert de Styrcea

 

La cîteva luni de la nașterea lui Alberto Amar,  părinții au descoperit că băiatul nu vede. Bunica copiilor, Maria Grosu, s-a dus la primărie să-i spună primarului durerea care o apăsa pe suflet. „Primarul era într-o discuție cu părintele și boierul Styrcea, întors în sat. Mama i-a explicat domnului primar ce are copilul și a plecat„, povestește Florin Grosu.
Necazul familiei Grosu a fost relatat cu amănunte de primarul comunei Văleni, Ionel Stoleru, invitatului său, boierul Michael Robert de Styrcea, descendent al boierului Victor Stîrcea Mocsony, cel care a deținut vaste domenii în zona comunei Văleni.
Impresionat de cazul copilului și de sărăcia în care se zbate familia Grosu, boierul Michael Robert de Styrcea s-a implicat direct pentru rezolvarea acestui caz. Suportul financiar primit din partea boierului a făcut posibilă operația lui Alberto Amar.
Nu putem spune că băiatul vede bine acum, dar sîntem mulțumiți că se poate descurca singur. Fără ajutorul boierului, care a plătit operația, și al părintelui, care ne-a dus și adus de la Iași, nu am fi putut face nimic pentru a salva copilul„, spune tatăl băiatului.

 

Proteză pentru finul primarului

 

Primarul Ionel Stoleru a creștinat doi dintre cei patru copii ai familiei Grosu. Unul din cei doi fini ai primarului are și el o suferință. Lui Mădălin i-a fost amputat piciorul stîng, la trei săptămîni de la naștere. „Cine l-ar fi văzut, ar fi spus că acest copil nu mai poate învăța să meargă niciodată„, a spus Florin Grosu.

Primii pași pe care i-a făcut copilul în primele luni de viață au fost, de fapt, o adaptare continuă. Dacă în primii ani de viață băiatul a învățat să meargă ținîndu-se de pat, în timp mersul s-a transformat în săritură.
Nu are proteză. Nu am putut să-i cumpărăm. De unde să luăm atîția bani?!„, spune tatăl copiilor.
Nașul copilului, primarul,  s-a implicat direct în acest caz. „Este regretabil că un copil trebuie să treacă, chiar de la primele luni de viață, prin aceste suferințe. Am contactat o firmă din Bîrlad, specializată în confecționarea de proteze. Sperăm să obținem un răspunz pozitiv și să-l ajutăm pe băiat să ducă o viață normală„, a spus primarul Ionel Stoleru.

Familia Grosu își pune mari speranțe în ajutorul promis de nașul copilului. „Domnul primar ne-a promis că ne va ajuta. E un om bun și de cuvînt. A botezat foarte mulți copii în comună, și cîte cinci de-odată„, spune Florin Grosu.


COMENTARII

WORDPRESS: 0