Contribuția unităților militare din Garnizoana Roman la înfăptuirea şi apărarea Marii Uniri

Dimensiune text

Pacea înrobitoare de la Bucureşti încheiată în luna mai 1918 a condus, printre altele, la demobilizarea armatei române. Conform prevederilor tratatului, au rămas mobilizate diviziile din Basarabia cu efectivul de război şi cele opt divizii din Moldova, printre care şi Divizia 7 Infanterie „Roman”, cu efectivele mult diminuate.

Foto 1

Foto 1

Marele istoric Constantin Kiriţescu consemnează: „România fusese îngenunchiată. Pacea de robie pe care fusese silită s-o iscălească, cu cuţitul la gât, o scotea din rândul ţărilor beligerante. (…) Martirizată, încătuşată, sleită de puteri şi jefuită zi cu zi, România trebuia de aici înainte să-şi plângă ruinile idealurilor sfărâmate şi să se mărginească la rolul de spectatoare”.

Datorită evenimentelor ulterioare petrecute în Europa, ce au condus, printre altele, la prăbuşirea Puterilor Centrale, la data de 10 noiembrie 1918, prin Înaltul Decret nr.1379, MS Regele Ferdinand ordonă mobilizarea armatei printr-un apel emoţionant:

„Ostaşi!

Ora mult aşteptată de toată suflarea românească, şi îndeosebi de voi, vitejii Mei ostaşi, a sunat în sfârşit după o lungă şi dureroasă aşteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune ca o sfântă şi patriotică datorie să luăm iarăşi arma în mână ca să izgonim împreună cu ele pe vrăjmaşul cotropitor din ţară şi să aducem linişte populaţiei asuprite.

Regele Vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor Românilor, pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cu atâta vitejie.

Sufletele acelor căzuţi pe câmpul de onoare vă binecuvântează pentru această ultimă sforţare; privirile credincioşilor noştri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste şi încredere spre ţara noastră şi fiii ei; camarazii voştri de arme din biruitoarele armate franceză şi engleză, cari vin în ajutorul nostru, cunosc vitejia voastră de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti; arătaţi-le că timpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul ostaşului român. Fraţii noştri din Bucovina şi din Ardeal vă cheamă pentru ultimă această luptă, ca prin avântul vostru să le aduceţi eliberarea din jugul străin.

Biruinţa e a noastră şi viitorul va asigura întregului neam românesc viaţă paşnică şi fericită.
Înainte deci cu vitejia strămoşească!
Dumnezeu este cu noi
Ferdinand”

Cele dintâi unităţi mobilizate au fost cele din Moldova care alcătuiau Corpul 4 Armată, printre acestea fiind şi marea unitate cu sediul la Roman, Divizia 7 Infanterie.

În momentul declanşării mobilizării, Regimentul 14 Dorobanţi „Roman” avea sub drapel contingentele anilor 1916, 1917 şi 1918 şi se găsea cantonat la reşedinţa sa din oraşul Roman. Efectivele unităţii sale erau foarte reduse şi se cifrau la aproximativ 1.300 de soldaţi.

Ulterior declanşării mobilizării, efectivele au fost completate cu contingentele anilor 1912-1915 inclusiv, astfel că în a patra zi de la această operaţiune, Regimentul 14 Dorobanţi „Roman” era constituit pe trei batalioane cu câte trei companii.

Prin ordinul telefonic nr. 432 din 15 noiembrie 1918 al Diviziei 7 Infanterie, Regimentul 14 Dorobanţi „Roman” se îmbarcă în două trenuri şi, la data de 18 noiembrie, ora 06.00, ajunge la Piatra Neamţ. O parte din efectivele şi materialele regimentului se cantonează în oraşul Piatra Neamţ, spre Bicaz, iar altă parte în cazarma Regimentului 15 Infanterie.

Este demn de remarcat faptul că, la această dată, întregul efectiv al Diviziei 7 Infanterie se afla sub comanda generalului Traian Moşoiu, care a comandat marea unitate romaşcană în perioada 25 mai – 10 decembrie 1918. După înfăptuirea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, generalul Traian Moşoiu a devenit Guvernator militar al Transilvaniei.

Primele trupe române care eliberează oraşul Baia Mare din Maramureş sunt cele din detaşamentul constituit din bravii oşteni ai Regimentului 14 Dorobanţi „Roman”. Scriitorul şi istoricul nemţean Gheorghe Radu remarca: „Ocuparea Maramureşului de către Regimentul 14 Roman reprezintă un eveniment deosebit de important, deoarece a fost prima unitate română care calcă pământul strămoşesc al lui Dragoş Vodă” (foto nr. 2).

Trecerea râului Tisa s-a realizat prin podul de pontoane de la Kisköre de abia în zorii zilei de 4 august 1919, datorită faptului că bărcile au fost lansate în apă cu foarte mare greutate.

„Prima unitate care a avut cinstea să treacă Tisa a fost batalionul 2 din Regimentul nr. 14 Roman, comandat de maiorul Macri Nicolae”, se consemnează în Registrul istoric al Regimentului 14 Dorobanţi „Roman”.

Foto 2

Foto 2

La data de 12 septembrie 1919, Divizia 7 Infanterie „Roman” primeşte ordin să se deplaseze în marş spre Budapesta pentru a înlocui alte trupe. După ce este trecut în revistă pe platoul Koponya de către generalul Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, şi de către reprezentanţii misiunii aliate, Regimentul 14 Dorobanţi „Roman”, împreună cu celelalte unităţi din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”, va intra în Budapesta, pe Bulevardul Andrassy (foto nr.1).

Aerodromul militar din Roman a fost destinat, la începutul anului 1918, drept teren de bază al celor două escadrile, „Sopwith-12” şi „Ardeleană” din compunerea Grupului 3 Aeronautic Român.

În aceste condiţii, a fost posibil ca intrarea trupelor române în Bucovina, în luna noiembrie 1918, să fie precedată de lansarea de manifeste tipărite către populaţia din această provincie românească, din trei avioane Farman din Escadrila F 9 a Grupului 3 Aeronautic dislocat pe aerodromul din Roman.

Grupul 3 Aeronautic dislocat pe aerodromul din Roman cu cele două escadrile a fost repartizat Corpului 4 Armată, fiind singura formaţiune de aviaţie din compunerea acestei mari unităţi.

La acea dată, escadrila „Sopwith -12” era comandată de căpitanul Gheorghe Racoveanu şi avea ca piloţi, printre alţii, pe Simion Bărbulescu, Gheorghe Stan şi plutonier Constantin Popa (foto nr. 3).

În baza Ordinului 3973 al Corpului de Aviaţie s-a hotărât ca o parte din aparatele de zbor şi eşalonul greu să se deplaseze de la Roman în Transilvania pe calea ferată. De asemenea, se ordona ca două aparate să rămână dislocate pe aerodromul din Roman, urmând să treacă munţii în zbor atunci când vremea le va permite. Misiunea Grupului 3 Aeronautic era de a sprijini unităţile din compunerea Corpului 4 Armată în luptele purtate pentru apărarea Marii Uniri proclamată la 1 decembrie 1918.

Urmare acestui ordin, la data de 15 decembrie 1918, comandantul escadrilei „Sopwith-12”, căpitanul aviator Gheorghe Racoveanu   a raportat printr-o telegramă că eşalonul greu a ajuns pe terenul Someşeni, de lângă Cluj.

Foto 3

Foto 3

În conformitate cu ordinul de serviciu nr. 115 al Comandantului Grupului 3 Aviaţie, cele două avioane au decolat către Cluj la data de 22 decembrie 1918. Unul dintre cele două avioane a decolat la ora 12.00, de pe aerodromul din Roman, şi a avut ca pilot pe plutonierul aviator Constantin Popa şi observator aerian pe sublocotenentul Constantin Motaş. În continuare, prezentăm câteva însemnări despre acest zbor consemnate în arhiva personală de către plutonierul aviator Constantin Popa: „Împreună cu slt. Motaş Constantin, ca observator, am trecut Carpaţii pe deasupra Ceahlăului, urcând cu avionul până la 3000 de metri, cu toate că aveam un vânt puternic din direcţia nord şi era un ger de minus 25-28 de grade Celsius. Când am apreciat că am trecut în Transilvania şi am început să execut manevrele de coborâre, m-am trezit cântând «Pe-al nostru steag…», iar Motaş, mai sentimental, aproape că plângea…”

Valul de respect şi admiraţie de care se bucurau ostaşii noştri la terminarea războiului în rândul populaţiei oraşului Roman era foarte mare. Elocvent în acest sens este şi discursul reputatului profesor Nicolae Apostol, personalitate marcantă a oraşului, ţinut în faţa cetăţenilor şi a ostaşilor întorşi de pe front: „Noi, care suntem în faţa voastră, ar trebui să luăm poziţia de drepţi, noi, care n-am fost pe front înfruntând gloanţele, noi care n-am îndurat foamea şi frigul în tranşee (…) Noi trebuie să îngenunchem înaintea voastră, ostaşi”.

Bibliografie:

– Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II, Bucureşti, 1922;

– Gheorghe Radu, Marea Unire şi judeţul Neamţ, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2013;

– Pr. dr. Aurel Florin Țuscanu, Un om devotat catedrei – profesorul Nicolae Apostol în vol. Din istoria oraşului Roman – 621 ani de la prima atestare documentară, Societatea culturală ” Roman Muşat”, Papirus Media, Bucureşti, 30 Martie 2013;

– Revista „Cer Senin”.

Articol realizat de Sorin Grumuş, istoric

Legendă foto:

Foto 1 – Defilarea trupelor Regimentului 4 Artilerie „Roman” pe Bulevardul Andrassy din Budapesta – 1919      

Foto 2 – Regimentul 14 Dorobanţi „Roman” în curtea Cazărmii Sighet, imediat după lupta victorioasă din 17 ianuarie 1919 de la Cămara-Sighet, împotriva secesioniştilor ucraineni, moment care a consfinţit alipirea Maramureşului la România. 

Foto 3 – Plutonierul aviator Constantin Popa


COMENTARII

WORDPRESS: 0