Cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul” din unitățile subordonate Diviziei 7 Infanterie „Roman” în Războiul pentru Întregirea României

Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, 1916

Realizarea marelui deziderat național, România Mare, înfăptuit la 1 Decembrie 1918, și-a aflat recunoașterea și prin sistemul național de decorații și medalii. Pentru a evidenția în cel mai înalt mod semnificația sacrificiului făcut în luptele purtate pentru realizarea idealului sfânt de unire a tuturor românilor, s-a instituit cel mai înalt ordin de război românesc „Mihai Viteazul”, după numele primului întregitor de țară. Au fost decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a în Războiul pentru Întregirea României următorii ofițeri din unitățile subordonate Diviziei 7 Infanterie „Roman”:

1. Locotenent colonelul Gheorghe Rujinschi din comandamentul Diviziei 7 Infanterie, în baza Înaltului Decret nr. 1365 din 18 noiembrie 1917: „Pentru vitejia de care a dat dovadă în îndeplinirea misiunii încredințate de comandantul diviziei de a verifica situația trupelor în calitate de ofițer de stat major, când, trecând printr-un puternic foc al inamicului și aflat în fruntea unor unități, a participat la atacul poziției de la Cireșoaia”.

2. Căpitan Constantin Luca, din Regimentului 14 Dorobanți „Roman” conform Înaltului Decret nr. 3874 din 8 septembrie 1919: „Pentru vitejia şi elanul cu care a comandat trupa de manevră în noaptea de 3-4 ianuarie 1919, când, după executarea unui marş de 60 km, în teren muntos , a căzut în spatele inamicului mult superior numeric, ce ocupa poziţia la satul Vadul. A reuşit prin luptă să-l forţeze să se retragă din poziţie, după care i-a tăiat definitiv retragerea la Sighet – Kamara, unde, după un nou atac la baionetă, a capturat 12 ofiţeri, 430 ostaşi trupă şi întregul material de război”.

3. Maiorul Virgil Bădulescu, Comandantul Batalionului Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 227 din 12 februarie 1918: „Pentru vitejia și destoinicia cu care a atacat în fruntea batalionului său de vânători inamicul la Cireșoaia, în ziua de 30 iulie 1917, respingându-l și luându-i prizonieri. La 2 august a dat un contraatac energic urmărind inamicul până în valea Slănicului”.

4. Sublocotenent Nicolae Bozianu, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 2130 din 17 august 1918: „Pentru vitejia rară cu care a condus vârful avangărzii în luptele de la 30 iulie de la Cireșoaia, precum și în cele de la 6-8 august 1917 de la Coșna, unde a apărat sectorul respingând toate atacurile inamicului. La Poiana Bogată s-a distins prin remarcabilul avânt cu care s-a aruncat cu compania sa asupra dușmanului, unde, căzând la datorie, prin jertfa sa, a îmbărbătat trupe care s-au fixat apoi pe terenul cucerit”.

5. Căpitan Traian Cerchez, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 227 din 12 februarie 1918: „Pentru priceperea cu care a condus compania sa de mitraliere în luptele de la Sinaia, Panciu, din anul 1916, și de la Cireșoaia din anul 1917, unde, așezându-și mitralierele la 30 de pași de rețelele de sârmă, a provocat inamicului pierderi foarte mari”.

6. Căpitan Ghe. M. Ionescu Sinaia, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 1191 din 16 octombrie 1917: „Pentru vitejia și elanul cu care a atacat inamicul la 30 iulie 1917, luând prizonieri, precum și la 8 august 1917, când a ocupat cota 730, silind inamicul să se retragă în fugă de pe Coșna”.

7. Căpitan Constantin Pantazi, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 1191 din 16 octombrie 1917: „Pentru vitejia cu care a comandat compania pe câmpul de onoare. În luptele de la 6-8 august 1917 a condus linia a I-a a atacului de la Cireșoaia, iar în 27-29 august 1917 a dirijat personal tăierea rețelelor de sârmă ale inamicului și nu a părăsit locul unde se afla – 15 m de acestea – decât la ordinul categoric al comandantului de batalion”.

8. Căpitan Teodor Radu, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 1191 din 16 octombrie 1917: „Pentru vitejia cu care în ziua de 3 iulie 1917 a ocupat culmea Măgura, iar în ziua de 31 iulie a atacat din nou inamicul, ocupând obiectivul, a capturat material de război și prizonieri”.

9. Căpitan Dumitru Vrânceanu, din Batalionul de Vânători de Munte, conform Înaltului Decret nr. 1191 din 16 octombrie 1917: „Pentru vitejia cu care a condus compania de avangardă la ocuparea crestei dealului Vrânceanu din 30 iulie 1917. De asemenea, s-a remarcat în luptele duse în defileul Slănic din zilele de 6 și 8 august 1917, conducând primul val de atac, când a și căzut rănit.”

10. Sublocotenentul Gheorghe Ante, din Regimentul 15 Dorobanți „Războieni”, în baza Înaltului Decret nr. 2769 din 3 iulie 1919: „Pentru avântul și vitejia cu care a luptat împotriva maghiarilor în luptele de la Zalău din 22-25 februarie 1919. În noaptea zilei de 22, pe când inamicul ataca cu înverșunare orașul, cu un grup de 20 de soldați a înlesnit retragerea unor baterii de artilerie, scoțându-le din pericolul de a fi încercuite. La 10 aprilie a condus direct focul unei secții de mitraliere, iar la 1 mai a atacat la Tiszafured flancul inamicului, silindu-l să se retragă în dezordine”.

11. Maior Dumitru Coroamă, din Regimentul 15 Dorobanți „Războieni”, conform Înaltului Decret nr. 2254 din 14 iunie 1919: „Pentru vitejia și elanul cu care a condus unitatea în luptele de la Varsoltz, când a atacat inamicul puternic întărit, respingându-l. La 17 aprilie 1919 a silit inamicul să se retragă în dezordine în direcția cotei 302. De asemenea, în luptele de la Szent Agota, a atacat cu hotărâre și pricepere, trecând și podul sub un foc ucigător de mitraliere, pe care l-a ocupat, după care a urmărit inamicul, cu o companie, pe care îl atacă în flanc și în spate, reușind să îl pună pe fugă. S-a distins și în lupta pentru ocuparea satului Tisafured, din ziua de 1 mai 1919”.

12. Căpitan Constantin Ionescu, din Regimentul 15 Dorobanți „Războieni”, conform Înaltului Decret nr. 3874 din 8 septembrie 1919: „Pentru vitejia și elanul cu care și-a comandat compania în luptele de la Zalău, din zilele de 22-25 februarie 1919, când înaintând cu curaj a cucerit gara Zalău, unde a capturat o mitralieră. În după-amiaza aceleiași zile a cucerit cota 264 respingând inamicul, unde a mai capturat încă patru mitraliere, arme și muniții, determinând inamicul să se retragă în grabă în dezordine”.

13. Sublocotenentul Iosif C. Ciobanu din Regimentul 27 Infanterie Bacău, conform Înaltului Decret nr. 1137 din 3 octombrie 1917: „Pentru vitejia și energia cu care a condus lupta corp la corp în tranșeele de pe Dealul Chiletușului de la 27 iulie 1917. S-a distins în mod deosebit la 29 iulie 1917, când a condus plutonul la atacul poziției inamice de pe Dealul Aninușului, antrenând și celelalte companii, iar atacul celei de-a treia creste a căzut grav rănit”.

14. Locotenent de rezervă Mihail Văgăunescu, din Regimentul 27 Infanterie Bacău, conform Înaltului Decret nr. 633 din 19 martie 1918: „Pentru vitejia și avântul cu care a comandat compania în lupta de pe muntele Csiphes în ziua de 7 octombrie 1917, când a pus stăpânire pe munte, capturând prizonieri și material de război și înlesnind apărarea defileului Bicaz”.

15. Locotenent colonel Dumitru Gherculescu, comandantul Regimentului 4 Vânători, conform Înaltului Decret nr.3055 din 27 octombrie 1916: „Pentru energia cu care a condus operațiunile militare la Czere-Domb, respingând de mai multe ori contraatacurile inamicului, menținând și asigurând stânga trupelor care au operat la Kerekdomb”.

16. Locotenent Ion Sb. Aramă, din Regimentul 4 Vânători, conform Înaltului Decret nr. 3267 din 27 decembrie 1916: „Pentru vitejia și iscusința cu care a condus atacul a două companii în luptele de la Poiana Uzului din 1916 împotriva unei redute dușmane, punând stăpânire pe ea și făcând prizonieri întregul efectiv”.

17. Căpitan Eduard Giurgănescu, din Regimentul 4 Vânători, conform Înaltului Decret nr.830 din 9 aprilie 1918: „Pentru vitejia și elanul cu care a luptat la Savard și Călugăreni în septembrie și noiembrie 1916, unde, deși a fost rănit de mai multe ori a continuat să lupte în fruntea unității sale”.

18. Maior Gheorghe Gurău, din Regimentul 4 Vânători, conform Înaltului Decret nr. 2990 din 1 octombrie 1916: „Pentru curajul și vitejia de care a dat dovadă pe câmpul de luptă în noaptea de 2/3 septembrie 1916 la ieșirea din defileul spre Odorhei”.

19. Sublocotenent Paul I. Nerva, din Regimentul 4 Vânători, conform Înaltului Decret nr. 3267 din 22 decembrie 1916: „Pentru vitejia de care a dat dovadă în luptele de la Poiana Uzului, în zilele de 13 și 14 octombrie 1916, când a pornit în fruntea companiilor care cântau «La arme», a atacat pe inamic la baionetă, ocupându-i pozițiile și capturând prizonieri și un bogat material de război”.

20. Locotenentul Procopie Strat din Regimentul 16 Infanterie „Suceava”, în baza Înaltului Decret nr.1264 din 25 martie 1920: „Pentru vitejia și avântul cu care și-a condus compania în luptele de la Racoș, Edera, Goioasa, Piscul cu Pini, Buturugeni și Găstești în 1916. S-a distins în luptele de la Edera și Goioasa, când fiind cu compania în avangardă a cucerit pozițiile inamice, capturând peste 500 prizonieri și material de război. În luptele de la Piscul cu Pini a rezistat pe poziție 48 de ore până la sosirea ajutoarelor. În luptele de la Găstești, pe timpul unui contraatac, este rănit în fruntea companiei sale”.

Bibliografie:
– STĂNESCU, EUGEN, PREDA,GAVRIIL, COSMA, MIRCEA, STĂNESCU, IULIA, Cavaleri ai ordinului militar de război„ Mihai Viteazul”, Editura SALGO, Sibiu, 2012;
– AVERESCU, Mareșal, ALEXANDRU, Notițe zilnice din războiu (1916-1918), Editura Cultura Națională, București.

__________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.