Biserica „Sfântul Gheorghe” îşi sărbătoreşte hramul

Lăcaşul de cult din Roman a fost construit între anii 1842-1847, de vornicul Grigore Done şi soţia sa Elena. Sfântul Gheorghe este unul dintre sfinţii protectori ai bisericilor şi patronul spiritual al militarilor. 

gheorghe 02Creştinii ortodocşi şi romano-catolici îl sărbătoresc joi, 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă a binelui asupra răului. Tradiţia ortodoxă spune că Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman. Este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai creştinismului, imaginea sa fiind asociată întotdeauna cu vitejia nemărginită şi credinţa în biserica creştină până la sacrificiul suprem. Legenda spune că Sfântul Gheorghe era înrolat în armata romană pe vremea împăratului Diocleţian şi s-a făcut remarcat datorită faptelor sale. Pentru că nu vroia să renunţe la credinţa creştină, sfântul a fost întemniţat şi supus torturilor: loviri cu suliţa, trasul pe roată, bătaia cu biciul, hrănirea cu produse otrăvite, aruncarea în groapa cu var. Văzând tăria lui de caracter şi minunile săvârşite, mulţi păgâni au renunţat să se închine idolilor şi au trecut la credinţa creştină, inclusiv împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian. Într-un final, împăratul a ordonat omorârea prin decapitare a Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale. O altă legendă povesteşte că sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară, de aceea în majoritatea icoanelor este reprezentat călare pe un cal doborând cu suliţa un balaur.
În România, în această zi, toţi cei care poartă numele Sfântului Gheorghe sau derivate ale acestuia îşi serbează ziua onomastică. Este unul dintre sfinţii protectori ai bisericilor. De asemeni, pe 23 aprilie, se celebrează şi ziua Armatei Române.

Lăcaşul de cult din Roman cu hramul Sfântul Gheorghe este cel din zona străzii Griviţei. Biserica a fost construită între anii 1842 – 1847, de vornicul Grigore Doni şi soţia sa Elena. Ctitorii au ridicat în curtea bisericii şi un imobil pentru şcoală, respectând vechiul obicei al ţării, potrivit căruia boierii, atunci când ridicau o biserică, construiau lângă ea şi o şcoală, în vederea pregătirii de oameni vrednici slujirii religioase.


COMENTARII

WORDPRESS: 0