Medicul de familie Ileana Pelizaru ţine în frâu, de 25 de ani neîntrerupţi, sănătatea localnicilor din Oniceni. În anii 1990, era singurul medic la 11.000 de oameni din comunele Valea Ursului şi Oniceni. Ea a ales să facă medicină la ţară, în condiţiile în care mii de medici au părăsit România.
În mileniul III, în satele româneşti există un medic la câteva mii de locuitori. Cea mai mare parte a medicilor din zona rurală a Romanului profesează chiar de la absolvirea facultăţii. Fără să aibă rădăcini în zonele în care profesează, oamenii în halate albe s-au adaptat din mers condiţiilor şi au rămas să slujească medicina la ţară. Au cunoscut, după 1990, birocraţia şi incoerenţa reformelor din sistemul de sănătate, care au alungat din ţară mii de medici.
„Și oamenii de la sate au nevoie de medici”
Medicul de familie Ileana Pelizaru este în slujba oamenilor din comuna Oniceni de un sfert de secol. Este singurul medic de familie din comună care s-a încăpăţânat să rămână în zona rurală. „Este foarte greu să fii medic într-o zonă rurală săracă, îndepărtată de oraş. La început, am fost şocată. Eu veneam de la kilometrul zero al unui centru universitar, prin repartiţie. A face medicină într-o zonă săracă şi aflată la mare depărtare de oraş înseamnă să te adaptezi locului. Medicii din generaţia mea au vrut să pună umărul, pentru că şi la sate sunt oameni care trebuie ajutaţi să fie sănătoşi şi învăţaţi să-şi păstreze sănătatea. Dacă, în oraş, ieşi de la medic şi traversezi strada cu reţeta în mână spre cele două-trei farmacii situate aproape una lângă alta, la ţară omul trebuie să aştepte până se deschide farmacia din sat pentru a-şi cumpăra medicamentele. Când omul era adus pe braţe la medic şi pleca pe picioarele lui, înseamna mult. Cu sărăcia locului m-am obişnuit. Oamenii se zbat să iasă din sărăcie, dar îi admir că şi-o poartă cu demnitate”, spune medicul Pelizaru.
Prin tradiţie, medicul este unul din stâlpii societăţii. Experienţa acumulată în comuna Oniceni, zonă populată şi cu etnici rromi, i-a testat limitele umane şi dragostea pentru meserie. De 25 de ani, medicul Pelizaru a ajuns să cunoască patologia şi tiparele de funcţionare ale fiecărei familii. „Cu nişte ani în urmă, nu exista după-amiază, noapte, zi de mare sărbătoare religioasă să am o clipă liberă. Acum, culeg roadele. Oamenii cu boli cronice au învăţat, de exemplu, că trebuie să mănânce cu măsură de sărbători, ceea ce a făcut ca adresabilitatea în zilele acestea «fierbinţi» să fie foarte redusă”, a spus medicul.
Medicul Pelizaru vede partea plină a paharului
Un alt obstacol pe care îl întâmpină medicul de ţară îl reprezintă drumurile. „Pentru cei de la oraş, este plăcut să priveşti cum ninge. Pe mine mă strânge în spate când văd că «şoseaua» se albeşte şi mă gândesc în ce condiţii voi circula. Când vine primăvara, îmi spun: «A mai trecut o iarnă»”, spune medicul din Oniceni.
Cu toate acestea, medicul Pelizaru vede partea plină a paharului. „Acum, este simplu. Mă urc într-o maşină şi străbat distanţele, merg acolo unde este nevoie de mine. Cu ani în urmă, însă, ca să văd sugarii din cele 11 sate, mă deplasam cu căruţa, dar n-am considerat că-mi sare smalţul. În anii 1990, eram singurul medic din comunele Valea Ursului şi Oniceni, adică la 11.000 de oameni. Vara, mergeam cu o şaretă şi simţeam că merg într-o excursie. Iarna, mă răsfăţam şi îmi puneau clopoţei la sanie, ca în romanele lui Rebreanu, deşi nu eram învelită în blănuri, ci cu pături de lână. Ador peisajul din Oniceni. Una este să vezi pe fereastră blocuri, asfalt şi copaci şi cu totul altceva să vezi dealuri, cerul albastru şi livezile. Dealurile de la Oniceni nu sunt mai prejos decât cele din copilăria mea. Este maniera mea de a vedea partea bună a lucrurilor. Meritul pentru puterea şi energia pe care le am este al părinţilor, care mi-au dat, genetic, forţă, hotărâre şi devotament. Uitându-mă în urmă, nu cred că mulţi medici ar fi făcut faţă aici. Eu îmi spun, la vârsta asta: «Greul a trecut», raportat la ce făceam în tinereţe. Acum este uşor. Dar acest «uşor» este mult mai greu decât cel al medicilor din oraş”, a spus medicul.
Se spune că tot ce nu te omoară te face mai puternic. Pe măsură ce capeţi experienţă, greul te face mai înţelept. „Oamenii de la ţară sunt încă puri, omenoşi. Bătrânii sunt superbi. Păcat că se duc”, mai spune medicul în grija căruia se află acum 3.500 de suflete.
Comentarii