„Am fost dorit foarte mult de Hagi”

Mărturisirea este făcută de Cosmin Costea, care a revenit la Roman să susțină promovarea echipei de suflet. Gică Hagi, de la al cărui club a fost împrumutat la SCM Petrotub Roman, îl consideră „singurul portar din țară care știe să joace cu ambele picioare„.

 

Pentru a ți se deschide noi orizonturi, a afla mai multe și a putea realiza mai multe, trecerea prin diferite experiențe, cunoașterea de noi oameni și noi zone sînt benefice. Bineînțeles, atunci cînd ești serios și înveți din toate cîte ceva. Prin natura meseriei, fotbaliștii, sportivii în general, se mută de la un club la altul în căutarea performanței și a împlinirii pe plan profesional.
Aflat sub contract cu Viitorul Constanța, club de prima ligă patronat de Gheorghe Hagi, Cosmin Costea a preferat să revină, sub formă de împrumt, la SCM Petrotub Roman, grupare la care a mai activat.

Cosmin Costea (foto dreapta) este născut în 5 decembrie 1986, în Galați. A început fotbalul la șapte ani, la grupele de copii ale Oțelului Galați, cu antrenorul Pompiliu Ionescu. La terminarea junioratului, în 2005, a făcut pasul în Liga I, la Ceahlăul, unde a jucat pînă în 2007. La echipa romașcană Laminorul a ajuns în 2008, după un stagiu la FC Botoșani. Din ianuarie 2011, cînd a plecat de la SCM Petrotub Roman, a fost legitimat la Viitorul Constanța.

 

Reporter: Cosmin, ai fost la Ceahlăul și ai venit la Roman, într-o ligă inferioară. De ce?
Cosmin Costea: La Piatra Neamț au fost probleme, în acele vremuri, cu retrogradarea. Nu am fost păstrat în lot pentru că au fost preferați portarii cu experiență. Eu eram mai tînăr. La fel se întîmplă și acum. M-au dat la Roman să prind jocuri, să nu stau pe banca de rezerve. Există un parteneriat între Ceahlăul și Petrotub. Eu îmi doream mai sus, dar nu regret deloc că am venit aici.

R:. Care ar fi motivele?
C.C.: Am prins cea mai bună perioadă a echipei din Roman, de cînd aceasta a retrogradat în Liga  a treia, avîndu-l ca antrenor pe Costel Enache, care m-a și ajutat foarte mult. A fost printre puținele echipe la care am avut liniște sufletească.

R.: De ai plecat, atunci?
C.C.: Cei de la Constanța au trimis, în 2010, „cercetași” care să-l monitorizeze pe Constantin Drugă și m-au văzut pe mine. Am aflat, ulterior, că m-au urmărit tot anul, după care m-au luat la Viitorul. Am fost dorit foarte mult de Hagi. Există acolo, la academia creată de Hagi, un concept de profesionalism implementat și la juniori și la copii. Hagi, care mă văzuse într-un cantonament de pregătire cu ei, pe vremea cînd era antrenor la Galatasaray, mi-a spus că sînt singurul portar din țară care poate să joace cu ambele picioare și apoi i-a forțat pe cei de la club să mă aducă.

R.: Se încheiase contractul tău cu clubul din Roman?
C.C.: Mai aveam o jumătate de an de înțelegere cu SCM Petrotub. N-au vrut să-mi dea drumul, în primă fază, poate și pentru că eram o piesă importantă în angrenajul echipei. Apoi m-au lăsat și, imediat ce am ajuns în Turcia, am și semnat cu Viitorul. Acolo am găsit ceva nou pentru mine. Se lucrează la un nivel înalt, cu dorință mare de a face performanță, cu o strategie pe termen lung. Nu se urmăresc rezultate imediate.

R.: Faci, cu insistență, reclamă clubului dobrogean.
C.C.: Deși sînt moldovean și este singura echipă din afara Moldovei la care am jucat. Sînt sub contract cu Viitorul pînă în 2015. Acolo sînt condiții foarte bune de pregătire, salarizare și nu numai. Puține cluburi din țară le au. Contează foarte mult stabilitatea financiară. Sînt împrumutat pentru un an la echipa din Roman. Am avut și alte variante, oferte de la cluburi din ligi superioare, dar am ales Romanul pentru că și aici se vrea ceva. Mă gîndesc la promovare. Pot juca meci de meci și pot să acumulez experiență. În felul acesta ajut și clubul, mă ajut și pe mine.

R.: Totuși, de la Liga I la Liga a treia este ceva distanță, mai ales pentru un jucător care a evoluat în primul eșalon.
C.C.: În echipa de la Roman mi-am regăsit colegii, băieții cu care m-am înțeles și mă înțeleg. Mă înțeleg foarte bine cu noul colectiv tehnic. Domnul Susanu, chiar dacă nou ca antrenor principal, știe strategie. Sperăm, dorința mea și a colegilor mei, să aducem din nou lumea la stadion și să promovăm. Avem o șansă și trebuie să credem în ea. Mai trebuie găsiți sponsori, trebuie creată stabilitate. Principale contracandidate la promovare sînt echipele din Bacău și, mai nou, Pașcani. Cît am fost plecat am urmărit echipa romașcană și echipele din grupă. Cel mai periculos adversar al nostru este reprezentat de  noi. În echipă trebuie să fim cei mai buni prieteni. Eu mă gîndesc la profesie, în primul rînd. Un portar se formează abia de la 25 sau 26 de ani în sus. Cel mai important este să îmi fac treaba la clubul la care sînt. Vreau să promovăm.

R.: Ai vreun model de portar care să te inspire să ajuți echipa să ajungă în eșalonul superior?
C.C.: Din țară, nu. Cassillas este un model. Îl știu, parcă, de cînd m-am născut. Nu am vreo preferință față de portarii care au fost în trecut, recunoscuți ca mari sportivi. Fotbalul este cu totul altul acum, cu viteză mai mare. Și provocarea, pentru un portar, o consider mai mare acum și pentru că este mai greu. Nu se mai joacă doar cu același tip de minge, astfel că abilitatea și intuiția portarilor trebuie să fie superioare celor din trecut. Mă pregătesc și joc și pentru bani. O liniște financiară mă va ajuta să am, în viitor, cu ce să-mi susțin familia pe care o voi avea.


COMENTARII

WORDPRESS: 0