Ajutaţi un copil să meargă la şcoală!

Pentru foarte multe familii, începutul de an şcolar nu reprezintă decât o povară în plus pe lângă traiul zilnic. Ghiozdanele, caietele, uniforma sau o pereche de pantofi noi reprezintă un lux la care mulţi copii nici nu îndrăznesc să viseze. Sub genericul „Ajutaţi un copil să meargă la şcoală!”, vă invităm să vă alăturaţi „Ziarului de Roman” într-o campanie care îşi propune să ajute copiii din familiile nevoiaşe să înceapă şcoala aşa cum nici n-au visat. Cei care doresc să ne sprijine sunt aşteptaţi să se adreseze redacţiei „Ziarului de Roman”.

Opt suflete înghesuite într-o cameră şi o bucătărie

Șapte copii a născut până acum Camelia Işfan. Doi dintre ei sunt deja mari şi au plecat pe la casele lor. În casă i-au rămas cinci dintre ei, de la patru la 18 ani. Pe lângă copiii ei, mai creşte şi un nepot. Piticul de un an şi patru luni, cu nume străin, Allesio, a rămas în grija bunicii după ce mama a părăsit familia, iar tatăl lui nu a găsit o variantă mai bună când a plecat în străinătate decât să-l lase în poala bunicii. Cel mai mare dintre băieţii rămaşi acasă are 18 ani şi, din cauza greutăţilor, a renunţat la şcoală. Gabriel Alin este în clasa a VIII-a la Școala „Costache Negri”. Elena Daniela are opt ani şi, în curând, va începe clasa I. Denisa are şase ani şi va începe şcoala la pregătitoare. Cea mai mică, Dumitriţa Mădălina, are patru ani şi de pe 16 septembrie va merge şi ea la grădiniţă, pentru prima dată. „N-am vrut să o las, că şi aşa era greu când trebuiau să iasă pe uşă trei copii la şcoală, în fiecare zi. Dar aude şi ea la alţi copii poveşti despre cum e la grădiniţă şi vrea să meargă. Cu ce am, cu ce n-am, o s-o trimit şi pe ea la grădiniţă”, spune Camelia Işfan.

Întreaga familie, cu părinţi, copii şi nepot- opt persoane la număr-, trăiește cu chirie într-o casă naţionalizată de pe strada Sucedava. Toţi înghesuiţi într-o cameră şi o bucătărie, pentru care plătesc în fiecare lună chirie de 50 de lei. 50 de lei pe care îi rup din ajutorul social de 300 de lei, la care se adaugă alocaţiile copiilor şi ce mai câştigă tatăl, muncind cu ziua, în perioadele în care nu stă internat la Spitalul TBC de la Bisericani. Lipsurile şi nevoile au lăsat urme adânci nu doar pe faţa femeii, care pare îmbătrânită înainte de vreme, ci şi pe copii. Dănuţa, cum o alintă mama pe fetiţa care urmează să intre în clasa I, este de patru ani în tratament şi în atenţia neuropsihiatrilor după ce a făcut crize convulsive. „Tratamentul ar fi trebuit schimbat după trei ani, dar nu am reuşit să mai mergem la spital la Iaşi. Nu am avut bani, nici de drum, nici pentru toate cele de care ar mai fi fost nevoie la spital”, spune, mâhnită, mama copiilor.

Și, pentru că un necaz nu vine niciodată singur, fetiţa mai mică a făcut şi ea convulsii cu puţin timp în urmă, iar unul dintre nepoţi, fiul celei mai mari dintre fete, a fost diagnosticat cu semne de autism. Grele lovituri pentru o familie care trăieşte cu greu de pe o zi pe alta. Camelia Işfan şi-a pierdut nădejdea că ea va avea parte vreodată de o viaţă mai bună. „Am trăit vremuri grele, fără şcoală, fără educaţie, nu am avut nicio şansă la mai bine. Dar măcar ăştia mici ar trebui să o ducă mai bine, să aibă o meserie, un salariu. Pentru ei mă zbat să poată merge la şcoală şi să poată merge pe un drum al lor, să nu rămână ca noi, pe margine”, a spus Camelia Işfan.

 

isfan 02 - pt casetaAjutor pentru copiii de la Horia

Cazul celor trei fraţi de la Horia prezentat în numărul de vineri, 30 august, al „Ziarului de Roman” a impresionat cititorii. O tânără familie din Roman, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, a venit la redacţie cu încălţăminte şi îmbrăcăminte pentru copii şi pentru părinţii lor. „Am fost impresionaţi de condiţiile în care trăiesc aceşti copii. Fiecare copil merită o viaţă bună şi condiţii decente de trai. Am încercat să le venim în ajutor, cu ce ne stă nouă în putinţă”, au spus tinerii care au adus cadourile pentru familia Fes din Horia.


COMENTARII

WORDPRESS: 0