Abuzurile unor înalți oficiali, pe umerii unei familii de sărmani

Dimensiune text

Un drum sătesc blocat prin construirea abuzivă a unui garaj este subiectul unor procese care durează de mai bine de cinci ani. Experți, executori, avocați, judecători au jonglat cu termeni și termene încât o familie este obligată să facă zilnic kilometri pentru a ieși la drumul județean, până la care, pe drumul sătesc, au doar 200 de metri.

 

 

Ură și răzbunare, procese și bani cheltuiți ani la rând reprezintă prețul plătit din cauza lăcomiei și a obrăzniciei. Victime ale blestemului pământului au căzut opt rude apropiate, frați și veri, care și-au otrăvit viața după ce au intrat în posesia terenurilor moștenite, în 1997, cînd s-a constatat că drumul sătesc pe care au circulat zeci de ani era trecut în titlul de proprietate ca vecinătate. Cu toate acestea, drumul a fost acaparat de unul dintre moștenitori, inclus în mod abuziv în curtea împrejmuită, apoi folosit ca teren construcții anexe-garaj și alte dependințe. Din această cauză, o familie trebuie să facă zilnic kilometri pentru a ajunge în satul aflat la numai 250 de metri. Până și preotul sare pârleazul pentru a ajunge, cu sutana plină de scaieți, la ei. Procesele pentru a obține servitute de trecere, refacerea drumului sătesc și demolarea construcțiilor abuziv și ilegal construite le-a otrăvit viața.

 

La intrarea în satul Stejaru, din comuna Ion Creangă, de-a lungul drumului județean Roman-Vaslui, stau aliniate câteva case și vile de toată frumusețea și spre lauda gospodarilor. Este de mare mirare și admirație, pentru vremurile vitrege pe care le parcurgem, cum au putut strânge leu cu leu și au ridicat mândrețe de vile. În spatele lor, la numai 250 de metri, pitită sub dealul pe care încă mai există și produce livada fostului CAP, se află o căsuță mică, dar îngrijită, acolo unde, la lumina lumânărilor sau la lampă – după cum fac rost de bani părinții care muncesc cu ziua prin sat -, o fată își pregătește lecțiile pentru a termina liceul cu fruntea sus și, poate, așa cum a luat premii la școala generală, să primească și de la viață o coroniță. Casele oamenilor gospodari aliniate la asfalt, la drumul județean Roman – Vaslui, stau ca o barieră în fața celor care au teren sau casă în spate. Liniștea și împăcarea de până în 2007 au fost aruncate în aer de blocarea drumului sătesc folosit încă dinainte de instaurarea regimului comunist, mai ales pe vremea când producția de fructe din livada CAP-ului din localitate era transportată până la asfalt, pe drumul cel mai scurt. Un garaj și alte anexe gospodărești au fost ridicate, fără autorizație de construcție, în 2008, de familia Constantin Irimia, fix pe drumul pe care circula și familia Tăbăcariu, a cărei casă este sub poala livezii. Proprietarii de terenuri din spate au fost obligați să improvizeze alte căi de acces, aproape impracticabile, pe terenurile agricole ale unor vecini care nu sunt dispuși să facă, la nesfârșit, compromisul de a pierde din recoltă pentru ca vecinii lor să aibă cum ieși la asfalt.

Cinci ani prin săli de judecată, experți și evaluatori, executori și funcționari publici n-au reușit să pună capăt războiului declanșat prin blocarea unui drum sătesc. Inițial, Primăria comunei Ion Creangă a făcut demersuri, măsurători la fața locului împreună cu prefectul, a întocmit o serie de documente și a dat asigurări că va stabili o cale de acces mulțumitoare pentru toată lumea pe terenul existent la dispoziția comisiei de fond funciar. În urma efectuării raportului de expertiză topografică, comisia a descoperit că nu poate fi obligat un proprietar să cedeze din terenul său pentru a-l scuti de pagubă pe cel care a zidit garajul pe drumul sătesc. Timpul a trecut în favoarea gospodarilor de la asfalt, care au făcut între membrii familiei acte de înstrăinare a terenului aflat în conflict. Ajuns la Tribunalul Neamț, dosarul face, în 2009, un progres notabil: documentele topo evidențiază vechiul drum sătesc, care apare la vecinătăți în titlul de proprietate eliberat pe numele defunctei Irimia Aglaia, mama părților aflate în litigiu. Subliniem, părțile fiind frați și veri. Sentința Tribunalului Neamț, din 2009, a fost casată, printre altele ea prevăzând în mod corect, legal și chiar uman: „Interpretarea dispozițiilor articolului 616 din Codul Civil nu se poate face în mod restrictiv, doar prin simpla constatare a unei ieșiri la calea publică, fără a examina, în concret, pentru fiecare caz în parte, raportat la întreaga situație de fapt, ce înseamnă inconveniente grave (…). Soluția dată era halucinantă ca, în loc de trecere de servitute cu acces la 200-250 de metri de la drumul județean, să fie practicat un drum cu ieșire… la Averești, adică nici mai mult, nici mai puțin de 8 kilometri. Terenurile reclamanților sunt amplasate în intravilan la punctul Acasă, unde își au și gospodăria și deși distanța (pe cale directă) până la drumul național este de aproximativ 200 – 250 metri, aceștia, pentru a ajunge la diferite obiective din localitate (farmacie, școală) trebuie să parcurgă un traseu ocolitor prin câmp de aproximativ 8 km”.

Proba de greutate din dosar o reprezintă înscrisurile eliberate de Arhivele Naționale, din care rezultă că drumul în cauză exista și înainte, și în timpul colectivizării, chiar dacă unii experți angajați de pârât au văzut altceva când și-au numărat arginții. Răspunsul Primăriei comunei Ion Creangă din octombrie 2007, care a fost depus la dosarul cauzei, este valabil și astăzi, susține primarul Petrică Prichici: pârâtul Constantin Irimia nu avea dreptul să construiască garajul, iar redeschiderea vechiului drum ar fi cea mai echitabilă soluție. De aceeași părere este și inginerul Gheorghe Cenușă, administratorul societății agricole „Trei sate”, din satul Stejaru, fostul președinte al CAP, altfel spus utilizatorul oficial zeci de ani al acestui drum sătesc care nu a fost niciodată în proprietate vreunei persoane fizice.

 

Servitutea de trecere este un drept stipulat în noul Cod Civil, care enunță clar dreptul proprietarului fondului dominant (adică proprietarul unui teren) asupra terenului fondului aservit cu acordul proprietarului vecin. Totuși, acest lucru nu înseamnă că servitutea de trecere este la îndemâna proprietarului vecin într-un mod facultativ. Legea prevede clar că acesta trebuie să-i ofere posibilitatea celuilalt proprietar (care se vede nevoit să ceară servitute de trecere), având în vedere că nu există o altă posibilitate de a avea acces la bunul său. Dacă înțelegerea amiabila se exclude, se va apela la imparțialitatea unui judecător, care va face loc pe drumul de servitute tuturor vecinilor, fără discriminare.


COMENTARII

WORDPRESS: 4
  • eu 7 ani

    Fara frica sa actionam domnule primar .?
    Unde va este colaoana vertebrala ? va luat si pe d-vs valul?

  • Boss 7 ani

    Niște tarani. Va ofer gratuit buldozerul pt demolare când primiti avizul favorabil in vederea demolarii.
    Boss@yahoo.com

  • eu 7 ani

    L a dus cu traseismul si pe el ca doar daca se schimba partdul de la guvernare trece iar la : usl-psd-apl samd

  • salut!

    inchiderea sau restrictionarea unui drum public
    cu ajutorul unui ostacol-bariere
    reprezinta infractiune.
    se poate trimite o scrisoare la
    parchetul de pe langa judecatoria roman.
    trebuie sa se stie sigur ca este asa.(cu probe-acte)
    cam in 40zile incep cercetarile.
    totusi adevarul e la mijloc…
    trebuie ascultata si cealalta parte.
    in cazul de fata sunt informatii numai de la o
    singura parte….