A plecat din Gherăești în urmă cu 20 de ani, visează să ajungă autor recunoscut în Anglia

A plecat din Gherăești în urmă cu 20 de ani, visează să ajungă autor recunoscut în Anglia

 

 

Viața unui român emigrant, după experiențe încercate timp de aproape 20 de ani, în Italia și Anglia, precum și amintiri din copilăria și adolescența trăite în anii comunismului, vor face subiectul unui roman ce urmează a fi publicat în Anglia. Cel puțin, acesta este visul Cristinei Gherghel, originară din Gherăești, județul Neamț. Îndrăgostită din copilărie de arta scrisului, la vârsta maturității a găsit curajul să-și aștearnă și ea gândurile pe hârtie.

Poveștile străinătății

Povestea Cristinei Gherghel se aseamănă cu cea a milioanelor de români care au luat calea străinătății după 1989, din cauza greutăților traiului de acasă. S-a născut în Gherăești, într-o familie cu zece copii, iar după școala generală absolvită în satul natal a urmat cursurile unei școli profesionale. Lipsa unei perspective a determinat-o să plece în străinătate.

„La 23 de ani locuiam încă alături de părinți în satul natal, lucram ca vânzătoare câte 15-18 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, pe un salariu de mizerie. Cum nu aveam chef de măritiș și nu se vedea nimic bun la orizont, am decis să plec unde văd cu ochii. Nu am ales Italia din plăcere, ci pentru că era singura țară în care aveam o șansă să ajung. Tot ce știam despre țara lui Michelangelo am învățat din filme: oamenii se-mpușcă la nimereală pe străzi, ziua-n amiaza mare, și Mafia-ți poate lăsa un cap de cal în pat, ceea ce însemna că te-ai ras. Norocoasă cum sunt, îmi ziceam că un glonț o să-mi penetreze scalpul în prima zi, dar tot am plecat”, spune Cristina.

Viza, necesară atunci, a obținut-o în anul 2000, pe când avea 24 de ani. „Ajunsă acolo, după primul prânz, m-am convins c-o să mor de foame. Asta dacă nu cădeam pradă rafalelor de gloanțe de pe stradă. După cum vă dați seama, mafioții m-au ignorat. I-am așteptat eu cu inima-n gât vreo patru ani, apoi am uitat de ei. Între timp, am căzut pradă rasiștilor și-am ajuns să mă rog să vină mafioții că poate ar fi fost mai bine. Am locuit zece ani în Italia, lucrând în diferite domenii și urmând cursuri de specializare. În acest timp, am învățat să lucrez la calculatoare, să administrez un birou și… să iubesc pastele cu suc de roșii”, povestește Cristina despre experiența ei în Italia.

După zece ani în Italia – „eram o relicvă de om” -, perioadă despre care a scris o biografie în limba engleză numită „Ten Years in Italy, Three Weeks a Human” („Zece ani în Italia, trei săptămâni ca om”), se întoarce în țară, iar după alți patru ani ia drumul Angliei, „din aceleași motive pentru care am emigrat prima dată”.

Primele încercări

După ani în care a cochetat cu ideea scrisului, la un moment dat, Cristina și-a luat inima în dinți și a încercat și ea, regăsindu-și o mai veche dragoste din copilărie.

„La opt ani eram deja o cititoare avidă și o clientă săptămânală a bibliotecii școlare. Acolo am dat peste «Mizerabilii» lui Victor Hugo. Am plâns cu suspine de la începutul până la sfârșitul cărții. Și-atunci mi-am dorit cu însetare să ofer și eu astfel de trăiri intense oamenilor din întreaga lume. Însă așa ceva era de neconceput în lumea mea. Nu am avut niciodată o viață socială. Între școală, teme și ajutarea părinților la treburile pe lângă casă, sau la munca pământului, singura mea delectare era lectura. Dar o făceam pe ascuns, noaptea, unicul meu timp liber, la lumina lumânărilor. Până la 19 ani, am citit o puzderie de cărți, concentrându-mă în special pe literatura clasică: rusă, franceză și engleză. Mulți scriitori m-au fascinat de-a lungul anilor: Hugo, Austen, Hardy, Brontë, Voltaire, Bulgakov, Zola, Stendhal, Flaubert, Vernes, Balzac, Tolstoi sau Kafka”, spune Cristina.

Primii pași pe noul drum nu au fost ușori: „Până-n 2004, tot pe-ascuns, am scris pe orice bucată de hârtie am găsit. Dar rușinea și frica de a fi descoperită și ridiculizată m-au făcut să ard orice scriam imediat ce terminam. Și-acum îmi amintesc cum priveam arzând, hipnotizată, cu fața dungată de lacrimi, manuscrise-ntregi. Până să ajung în Anglia, nu m-am gândit niciodată că un om ca mine are dreptul să publice”.

Primele rânduri, despre gustul bunătăților de acasă

Pasionată de bucătărie, la fel ca și mama sa, de la care a învățat de mică toate secretele culinare, Cristina a început să gătească de pe la șase ani, pentru întreaga familie, și spune că de atunci nu s-a mai oprit.

„Pe vremea comuniștilor, nu exista Internet și nu aveam cărți de rețete. Știam câteva mâncăruri și le făceam prin rotație. În Italia, am învățat nenumărate rețete, deoarece am lucrat în multe restaurante. Combinând bucătăria românească cu cea italiană, am început să inventez pe loc rețete pentru prietenii mei, care apreciau nespus. În 2012, împinsă de la spate de mezinul familiei, Sebi, am lansat primul meu blog nepretențios de rețete, deși habar nu aveam ce este un blog.

Blogul, https://reteteindraznete.blogspot.com, a devenit imediat foarte popular. Am adunat mii de rețete de-a lungul anilor și le-am inclus în cele 14 cărți de rețete pe care le-am publicat până acum. 70% din aceste rețete sunt de post și fără gluten, adresându-se persoanelor care urmează o dietă vegană sau fără gluten. De curând a ieșit seria de cărți de bucate tradiționale românești transmise din generație în generație. «Rețetele Bunicii Învățate de la Mama» se numește și este publicată în cinci volume, care conțin în jur de 400 de rețete autentice. Aceste cărți se adresează sentimentaliștilor, având un mare impact emoțional și cultural”, spune Cristina.

Bani și suflet investite în pasiunea de o viață

Pentru a-și împlini visul, Cristina spune că a investit tot ce a avut, timp și bani, în pasiunea pentru scris. Deși încep să apară semnele recunoașterii, spune că nu a ajuns încă o celebritate și publică pe cont propriu, sub numele de autor „Cristina G”.

„Nu sunt căsătorită și-am trecut de mult de vremea măritișului. Nici fată bătrână nu mă mai pot numi. Însă femeie cred că sunt sigur. Tinerețea mi-am petrecut-o lucrând câte 18 ore pe zi, șapte zile din șapte. În urma unor probleme de sănătate, ale mele în special, dar nu numai, am reușit să-mi cheltui toate economiile de ani de zile. La un moment dat, nu mai aveam nimic și, colac peste pupăză, eram singură cuc. Vă dați seama că acest lucru poate îndoi mintea oricărui om. Întrebări existențiale fundamentale m-au încolțit din toate părțile și nu găseam niciun răspuns. Nu era pentru prima dată, dar m-am temut că putea să fie pentru ultima dată. Și-n acele momente, mai negre ca fundul ceaunului, am știut care mi-e scopul în viață: să-mi îndeplinesc visul din copilărie pe care n-am îndrăznit niciodată să-l visez. M-am baricadat în casă și m-am apucat imediat de scris, cu intenția de a publica cu orice preț. Asta era la sfârșitul anului 2015. Pe 25 decembrie 2016, am publicat în limba engleză: «Oranges at Christmas in a Communist Country» («Portocale de Crăciun într-o țară comunistă»). Un fragment biografic care a avut un succes încă prea mare pentru scriitor necunoscut, care vorbea și scria în engleză de numai doi ani. Am studiat engleză pentru trei luni înainte de a emigra în Anglia, dar limba asta… nu-i o comoară pentru un străin. Sunt un om simplu, aproape tot ce știu am învățat singură. În iulie 2017, în urma publicării – cu ajutorul unei case de edituri engleze – a primului meu roman de dragoste în două volume intitulat: «Half my Age plus Seven», am devenit autor înregistrat. Așa mi-am dat ce-nseamnă să fii scriitor în ziua de astăzi”, rememorează Cristina Gherghel.

 

Nu este chiar la început de drum și privește cu încredere peste greutățile căii pe care a început să o străbată: „Să scrii un roman – este jucărie. Să-l publici – este infernul pe pământ. Nu menționez casa de editură, pentru că experiența de mai sus m-a făcut să pun la îndoială onestitatea, talentul și credibilitatea acestei meserii. Deși am publicat 11 cărți în limba engleză, în afară de cărțile de bucate, nu am pretenții de scriitoare profesionistă. Sunt ceea ce se numește o «indie autoare» – self-published (auto publicată). Toate cărțile mele se găsesc pe Internet în ambele formate: electronic și pe hârtie. Dar pot fi și comandate prin librării la cerere. Cărțile mele sunt bazate pe realitate, dorind să fie motivaționale și inspiraționale. Pasionată fiind de psihologie și de mintea umană, subiectele tratate sunt legate de natura umană: emoții, sentimente și comportamentul uman. Scriu și despre creșterea spirituală și emoțională, dezvoltare personală”, spune Cristina.

Copilăria în comunism, subiect de carte

Ultimul său proiect îl reprezintă povești despre lucrurile care au marcat-o în anii devenirii sale, carte care se va numi „Amintiri din Copilăria Comunistă – Epoca de Aur”.

„Îmi ador patria, familia și rădăcinile. Despre comunism știu ce-am văzut cu ochii mei în acei 14 ani trăiți la țară. Însă am văzut multe, ce unii nici măcar nu bănuiesc. Toți frații și surorile mele au muncit de mici la «colectiv», cot la cot cu adulții. Am văzut-o pe iubita mama mea rugându-se-n genunchi, ca la Dumnezeu, să nu se ia bucata de pământ, pentru că avea zece copii de crescut. Și tot pe ea am văzut-o plângând în fața unei portocale în noaptea de Crăciun. Așa cum l-am văzut și pe Moș Gerilă cel adevărat, căruia-i recitam timid poezii în fiecare an. Varianta biografică este în onoarea părinților mei iubiți, care au făcut tot ce-au putut să ne ofere un trai mai mult decât decent când totul era în nuanțe de gri. Dar nu va fi o variantă în format biografic clasic, ci cu tente de roman amuzant, în stilul scriitorului nostru iubit, Ion Creangă. Doresc ca această carte să fie de referință celor nu au multe cunoștințe despre viața la țară a unor români sub dictatura lui Ceaușescu”, afirmă Cristina.

Greutăți, proiecte, visuri

Până să își vadă lucrarea publicată și în limba română, Cristina continuă să spere că va putea găsi colaborarea unei edituri și face planuri pentru viitor, pentru sine și pentru cei care au nevoie de ajutor.

„Sunt un scriitor și poet necunoscut, auto-publicat, care muncește zi și noapte să-și îndeplinească visul imposibil din copilărie. Am renunțat la tot ce-i lumesc și investesc totul în această carieră. Dar nu știu la ce uși să bat ca să-mi fac numele cunoscut. Mă învârt în cercuri fără interes literar. Este extrem de greu să publici pe cale tradițională, mai ales când nu o faci în limba ta maternă. Dar este foarte simplu (și gratuit) să o faci pe cont propriu pe Amazon sau pe alte platforme de auto-publicare. În momentul de față lucrez la câteva cărți de auto ajutor și dezvoltare personală, romane și povestiri în ambele limbi: română și engleză. Planurile sunt multe, toate uriașe. Peste ani mă visez un scriitor recunoscut pe plan internațional, cu nenumărate bestsellers la activ. Și mă mai văd luptând fățiș, fără frică, împotriva injustițiilor de orice gen, un militant pacifist al iubirii și al adevărului. Dar cel mai bine mă văd ajutându-i cu zel pe cei care cad în povara greutăților”, încheie Cristina.

În mediul online, Cristina Gherghel poate fi întâlnită la următoarele coordonate:
https://scriitorcristinag.blogspot.com
https://authorcristinag.blogspot.com
https://retetedecristinag.blogspot.com
https://amintiridincopilariacomunista.blogspot.com
https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/

 


COMENTARII

WORDPRESS: 2
  • Loredana 1 an

    Ce minunatie de om. Sa pleci de-asa de jos si sa ajungi aici. N-am inteles daca a avut vreun ajutor de la cineva sau a facut totul singura.
    Auzi la ea ca nu e scriitor profesionist dupa ce a scris 10 carti.
    M-am uitat pe Amazon, este o lista mai lunga de carti acolo.
    Mai, fata mai, esti scriitor in toata regula. Acusi te vedem si pe la televizor.
    Astept cu nerabdare biografia asta in limba romana ca eu cu engleza nu prea le am.
    Respect si numai bine.
    Lore

  • Manu 1 an

    O citesc pe Cristina de multi ani. Am cunoscut-o pe blogul https://eumerit.blogspot.ro. Stilul ei este atat de emotionant, te patrunde la suflet. Dar si te face sa razi cu lacrimi. Are niste videouri pe youtube, vai! Se vede ca cunoaste natura umana bine. Sfaturile ei m-au ajutat foarte mult. Sunt sigur ca va ajunge departe pentru ca asa cum zice si despre toata lumea: merita! Mult succes.