HomeInedit

Vot doar de la știutorii de carte și oamenii cu stare

În 1918, aveau drept de vot doar cei care aveau venituri şi, ca urmare, plăteau impozit la stat. Candidaţii pentru Cameră şi Senat proveneau din familiile cu stare ale oraşului. Campania electorală se făcea din om în om, candidatul vizitând, de obicei, toţi alegătorii din colegiu.

Duminică, 2 noiembrie, zeci de mii de romaşcani sunt aşteptaţi la vot. Puţini dintre cei care vor merge duminică pentru a participa la desemnarea preşedintelui ţării ştiu, însă, că, în urmă cu 100 de ani, cea mai mare parte a norodului avea interzis la vot şi că, în timpul campaniei electorale, „pomenile” se făceau în sens invers, şi anume de la alegător către candidat. Cum se făcea campanie electorală, care erau candidaţii ce încercau să plece din Roman spre Parlament, dar şi alte informaţii „de culise” sunt consemnate în presa vremii, cu ajutorul căreia vom încerca să reconstituim o parte din atmosfera electorală de acum 100 de ani.

vot 3„În 1918, an în care au fost organizate ultimele alegeri înaintea introducerii votului universal masculin din 1919, Romanul putea trimite în Parlament trei senatori şi şase deputaţi. Votul era cenzitar. Nu puteau vota decât cei care obţineau un venit cât de mic, plătind, astfel, un impozit şi contribuind la buget, cu condiţia să fie şi ştiutori de carte. Numărul votanţilor era mic. Conform unor date referitoare la întreaga ţară, în 1914 erau în România 127.786 de alegători, reprezentând 1,46 % din populaţia ţării. Cu această cifră ne plasam pe ultimul loc în Europa acelor timpuri, în ceea ce priveşte participarea la vot”, spune profesoara de istorie Monica Pescariu, de la Colegiul Tehnic „Petru Poni”. Lucrarea cu care ea a obţinut gradul didactic I, intitulată „Oraşul Roman în vreme de război”, studiază perioada cuprinsă între 1916 şi 1918, multe dintre informaţiile cuprinse în lucrare fiind desprinse din presa locală a vremii.

În ceea ce priveşte campania electorală de după primul război mondial, ne ajută să ne facem o imagine cotidianul romaşcan „Îndreptarea”, „oficiosul” Partidului Conservator de la acea vreme. În numărul său din 23 mai 1918 erau prezentaţi cei doi candidaţi ai Partidului Conservator pentru Colegiul I al Camerei, Grigore Buicliu şi Matei Kostache. Sub fotografiile celor doi oameni politici era plasat şi un text menit să atingă coarda sensibilă a alegătorului şi care se încheia cu îndemnul de a merge la vot şi de a-i vota pe candidaţii susţinuţi de Partidul Conservator: „Fiţi la înălţimea timpurilor de astăzi şi daţi cu încredere votul dumneavoastră candidaţilor Partidului Conservator, căci, prin aceasta, veţi îndeplini un act de adevărat patriotism”. În numărul din 24 mai din „Îndreptarea” erau prezentaţi alegătorilor candidaţii Colegiului II Cameră, nume sonore ale vieţii economice ale Romanului de acum un secol, reprezentând familii bogate: Cristea Solomon, Sava Manea şi Paul Manoliu. Materialul, intitulat „Către alegătorii Colegiului II Roman”, se încheia cu o promisiune: „Dumneavoastră, alegători ai colegiului al doilea, care formaţi o clasă harnică şi onestă, veţi fi printre cei dintâi de care va purta grijă Partidul Conservator”. Cum au avut aleşii grijă de alegători, sau dacă au mai avut grijă de ei, nu mai putem şti. Însă, după vot, candidaţii proaspăt desemnaţi pentru Parlament le-au mulţumit alegătorilor tot prin presă, într-un material dedicat rezultatelor alegerilor, care se încheia apoteotic: „Trăiască alegătorii colegiilor I şi II Senat din Roman”.

Campanie electorală „din om în om”

vot 2„Conform documentelor vremii pe care le-am studiat şi amintirilor publicate de oamenii politici de atunci, campania electorală se făcea, în general, din om în om. Candidaţii făceau muncă de teren. Trebuiau să viziteze pe fiecare alegător din colegiu, să cunoască numele fiecărui membru al familiei şi era semn de respect şi politeţe pentru aceştia să nu refuze nimic din ceea ce li se oferea. Candidaţii erau omeniţi cu ţuică, dulceţuri, tot felul de produse realizate în casă şi, din amintirile lui Constantin Argetoianu, fost preşedinte al Senatului, nu puţini erau candidaţii care terminau campania electorală sfârşiţi de oboseală, dar şi cu «suferinţe» la stomac”, spune profesoara Monica Pescariu.

Campania electorală nu era lipsită de incidente nici acum 100 de ani. Paginile ziarelor conţineau nu numai materiale de promovare a propriilor candidaţi, dar şi denigratoare la adresa oponenţilor care „au zvârlit ţara în mizerie”. De suferit, sufereau cel mai mult alegătorii. „În presa vremii de atunci este publicată o caricatură care reprezintă un cetăţean cu un bandaj înnodat sub bărbie. Textul care însoţeşte caricatura are doar două replici: « – Ce-a păţit Popescu, şi-a scos o măsea? – Nu, cartea de alegător»”, povesteşte profesoara Monica Pescariu.

Articol nou
Articol mai vechi

Comentarii

WORDPRESS: 2
  • marcel75 9 ani ago

    Felicitări doamnei profesoare pentru studiu și lucrare … este foarte interesant

  • Vasile 9 ani ago

    Interesant,continuati.